Uranus a revenit în Taur pe 8 noiembrie 2025, unde va mai rămâne până pe 26 aprilie 2026. Cu cât entuziasm scriam în luna mai a anului 2018 la debutul acestui tranzit! Această „greșeală” (după cum ar cataloga-o unii și alții) pe care o fac de fiecare dată când mă arunc într-o interpretare este singura pe care aș putea să mi-o reproșez: ENTUZIASMUL. Căci de el se leagă încrederea în lumină, în coaliția forțelor binelui, în schimbarea de vibrație care poate să aducă un nou plus. Anunțam că e timpul să iasă din decor „lumea banilor” și să înceapă „lumea oamenilor”, iar asta urma să se întâmple până în 2025-2026. Lumea banilor s-a cam sfârșit, până la urmă, cel puțin în România, căci încheiem tranzitul cu prudență și cumpătare, facturi duble, adaos de TVA, taxă și pe aer în vremea pandemiei. Trăim în prezent o curată recesiune cu haiducie inversă, deficitul bugetar ia de la săraci ca să dea la bogați. Cum se face. Ban la ban și păduche la păduche.
Acum, în ce privește așa-preconizata „lume a oamenilor”, ziceam așa: ”Lume multă, oameni puțini. Omenia, cinstea, altruismul, corectitudinea au șansa de a redeveni calități care scot în față personaje ce inspiră prin puterea exemplului.” Ba mai adăugam și că „Societatea consumului și a valorilor personale așa cum le cunoaștem la începutul tranzitului lui Uranus prin Taur va păși într-o nouă dimensiune.” Nici nu aș vrea să mai comentez acest aspect, atât de multe fețe au picat, atât de mulți oameni s-au mânjit pentru atât de puțin, atât de jos am putut privi în adâncurile firii umane încât nu putem decât să tragem o singură concluzie: Ăștia suntem. Așa sunt oamenii. Aceasta este adevărata natură a speciei căreia îi aparținem. Culmea este că ne credem specia superioară de pe planetă. Tare aș vrea să aflu ce părere are planeta despre asta, căci se pare că nu ne mai suportă.