Infidelitatea dezbrăcată. Misterele înșelatului

Fidelitatea reprezintă implicarea emoțională și fizică 100% într-o singură relație, ceea ce presupune loialitate, autocontrol și capacitate de a impune limite într-un spațiu de interacțiune socială în care permanent suntem expuși la stimuli și la alți potențiali parteneri de sex opus (sau, după caz, de același sex).

Frica de a fi înșelat este frica de a înșela. Adică cel ce se teme, se teme de el, de fapt, ca nu cumva, atunci când se ivește ispita și posibilitatea, să cedeze și să ia cu două mâini. Normal, frica de a fi înșelat este invers proporțională cu stima de sine! Ea reflectă câtă valoare îți dai tu ție. Aceeași frică se reflectă prin nivelul de control și prin spațiul personal pe care-l dai partenerului. Când ești posesiv și vrei să știi tot ce mișcă și tot ce face, de fapt tu ai nevoie să fii controlat. Ca în câteva consultații memorabile pe care le-am condus, în care bărbați în toată firea, posesivi până la obsesie cu soțiile, acuzau tot partenerele de infidelitățile lor: Dacă m-ar fi ținut din scurt și nu mi-ar fi dat atâta libertate, n-aș fi ajuns să am atâtea femei. În cuplu, îi dai partenerului atâta spațiu cât ai nevoie să primești!

Fidelitatea este o alegere. De multe ori înseamnă să ai oportunitatea (să ai cu cine, să ai cum, să ai unde), dar să nu cedezi. Dacă cedezi, înseamnă că înșelatul are un rol în viața ta, experiența trădării fiind un maestru pentru foarte multe cupluri. De multe ori, înșelatul nu e nevoie să conducă la despărțire, ci dimpotrivă, apare ca trezire într-un cuplu pe care chiar îl resuscitează. Înșelatul nu este nicidecum cel mai rău și insurmontabil eveniment care i se poate întâmpla unui cuplu. Sondajele arată peste tot că principala sursă de scandal între parteneri o reprezintă... banii, deci grijile materiale. Până una alta, trăim pe o planetă a materialului și a formelor, în care experimentăm concepte precum siguranță, stabilitate, confort.

Aluziile sexuale, sub forma jocurilor de seducție ce pot degenera în contact fizic reprezintă, oricât de nevinovate ar fi, o formă de trădare. Dacă există aluzia, există undeva în spate și intenția și posibilitatea ca, într-o zi, să se întâmple. Un partener care apelează la servicii de videochat, de exemplu, sau care poartă discuții sexualizate cu altcineva în mediul virtual, pe o rețea de socializare, nu înșală, ci trădează.

Înșelatul este asociat de obicei cu trădarea sexuală, în care interacțiunea unuia dintre parteneri cu o altă persoană s-a consumat fizic. Înșelatul este o formă de sabotare a cuplului din moment ce energia sexuală a celor doi parteneri imprimă cupului forța de materializare. Dacă există scurgeri de energie în exterior, cuplul începe să aibă diferite probleme. Trădarea și înșelatul prespun dirijarea energiei sexuale în afara cuplului. Cum energia sexuală este energia chakrei a 2-a, care este legată de abundență și prosperitate, orientarea spre alt partener reprezintă redirecționarea în exterior a resurselor, deci împrăștierea. În asemenea situații apar în cuplu sau în familie probleme de sănătate, dificultăți financiare, blocaje în contracte, timp insuficient.

Într-un cuplu, natura intimității dictează valoarea și puterea celor doi împreună. Prin contactul sexual, cei doi activează unul în celălalt chakrele inferioare, acolo unde este stocată însăși energia vitală. Să ne gândim că, mai jos de buric, în uter, se formează fătul, deci acolo apare viața, acela este centrul ei. La finalul exercițiilor de qi gong, întotdeauna practicanții pun mâinile împreunate pe abdomenul inferior, adunând energia în ceea ce chinezii numesc ‘tan tien-ul inferior’. 

Prin actul sexual cu un alt partener din afara cuplului are loc un transfer de energie, care întotdeauna conține informație. (Orice energie este purtătoare de informație!) Prin înșelat, partenerul infidel atrage în cuplu situații de viață care nu erau prezente anterior. Înșelatul fiind o încălcare a unui teritoriu străin, o evadare din teritoriul cuplului sau o deposedare a unui partener de un drept exclusiv care este oferit altcuiva, reprezintă un act de încălcare a liberului arbitru! Ca în Caragiale: trădare, trădare, dar să știm și noi. Înseamnă că nu-ți cunoști locul și iei ceva ce nu este al tău. Iar încălcarea liberului arbitru este cel mai mare păcat, deci produce rapid consecințe negative. 

În interiorul cuplului, transferul de energie duce la o egalizare a câmpurilor celor doi. Partenerii preiau unul de la celălalt abilitățile, darurile, talentele, iar problemele cu care fiecare vine în cuplu se armonizează. 

Când sexul are loc în afara cuplului asumat, deci în afara teritoriului personal, se activează predominant umbra celor doi parteneri, în niciun caz lumina. Înșelatul fiind o proiecție a umbrei, sexul fiind consumat pe ascuns (pe întuneric), nicidecum asumat la lumina zilei, face să se manifeste între cei doi problemele nerezolvate ale fiecăruia, deci inconștientul, părțile din noi pe care nu ni le putem controla. Astfel, partenerul care înșală aduce acasă, în cuplu, fricile, invidiile, nehotărârea, lăcomia, invidia, neiertarea și orice alte aspecte pe care infidelul/infidela ar fi putut să le preia de la amant/amantă, ajungând să le manifeste ori el/ea, ori partenerul înșelat. Nu vorbim aici despre cuplurile care s-au înșelat când s-au căsătorit și în care iubirea nu poate apărea decât în afara căsniciei...

Prin sexul oral se realizează cel mai rapid transfer de energie și informație, întrucât se unește energia sexuală, cea mai mare putere din Univers, aflată la nivel de chakră 2, cu chakra gâtului, chakra 5, acolo unde se află centrul de emisie, exprimarea, comunicarea și asimilarea. Prin practicarea sexului oral, pe lângă faptul că energia sexuală se expandează, partenerii ajung cu viteză să-și citească gândurile și să comunice dincolo de cuvinte, fiindu-le foarte greu să ascundă lucruri sau să aibă secrete, întrucât ele ies la iveală mai devreme sau mai târziu. Da, e adevărat, sexul oral stimuleză nu doar excitația, ci și procesul de ieșire la suprafață a adevărului.

În filmul Moonstruck (1987), pentru care artista Cher a luat premiul Oscar, se dezbate asiduu problema infidelității. Întrebarea ‘De ce înșală bărbații?’ își găsește un răspuns plauzibil: pentru că le e frică de moarte. Nu că femeile ar înșela din alt motiv… Orgasmul este denumit mica moarte, iar ca să facem o paralelă, în astrologie sexul și moartea se află în același teritoriu din astrogramă (zodia Scorpionului și casa a 8-a). Frica de moarte este frica supremă de a pierde controlul. Moartea este singura forță care nu poate fi stăpânită de către un muritor, în fața căreia ne abandonăm definitiv controlul. Pentru că nu știm ce se află dincolo, frica de moarte, însoțită de frica de a nu pierde controlul, vine la pachet cu una din cele mai mari frici umane: frica de necunoscut. În cuplu, sexul, mai precis punctul său culminant, orgasmul, reprezintă uniunea sacră a celor doi iubiți, pogorârea iubirii divine pe Pământ. În relațiile paralele, sexul și orgasmul îi pun pe infideli în energie de putere: iluzia  puterii, iluzia că dețin controlul asupra forțelor și a fricilor de necontrolat. Iată că am întocmit și o listă a semnalmentelor ce indică predispoziția spre infidelitate: persoane care au dificulăți în acceptarea realității, care se luptă să schimbe ce nu pot schimba, înverșunate să controleze cursul vieții proprii și mai ales cursul vieții altora, cu stimă de sine pe care doresc să și-o confirme din exterior, cu frică de necunoscut, care se tem să-și asume anumite responsabilități.

Cum nimic nu este întâmplător și toate au un rost pe lume, din practica terapeutică am identificat și cele mai importante funcții ale înșelatului.  

1.         Funcția de supraviețuire

Confesiunea ‘Dacă nu mă duceam cu alt bărbat, muream!’ este cât se poate de reală. Când tensiunea într-o relație complicată este vecină cu atacurile de panică, organismul clachează. Corpul preia toate stările emoționale și le convertește în hormoni, mai ales cortizol și adrenalină, care împing stresul spre pierderea minților. Sexul în afara cuplului apare ca o descărcare necesară în procesul de revitalizare și reechilibrare fizică. De regulă, funcția aceasta de supraviețuire apare în episoadele punctuale, în care se consumă un act o dată sau de câteva ori cu alt partener/altă parteneră, fără să se intre într-o relație paralelă.

2.         Funcța terapeutică

Dacă vulnerabilitatea unui partener se prelungește, iar celălalt nu reacționează la timp, se creează o breșă ce permite unei terțe persoane să se strecoare în cuplu. Ca în poanta ‘Aș intra într-o relație, dar nu știu într-a cui.’ Nevoia de echlibrare psihică și emoțională prin atenție, înțelegere și apropiere fizică atrag altă persoană care să umple golurile din viața personală. Mai ales în cuplurile care nu pot sau nu vor să divorțeze, condiționate de încrengături materiale și de familie aproape imposibil de dezlegat, relația paralelă apare ca un dar al sufletului. În aceste circumstanțe partenerii pot să aibă o relație paralelă de ani de zile, iar ei să își ia nu doar puterea de a face față provocărilor zilnice, ci și retrezirea iubirii în fiecare dintre ei. Aceste relații devin la rândul lor sursă de stres și dezechilibru emoțional în situația în care, după ce trece faza de îndrăgostire, unul dintre partneri își dorește din partea celuilalt exclusivitatea și oficializarea relației. Dacă celălalt nu vrea să divorțeze sau promite mult și bine o decizie pe care nu o implementează, s-a rezolvat, nu se poate! Când apare diferența de aspirații între cei doi, rămâne doar jocul de putere, iar iubirea înseamnă că s-a consumat doar ca primă fază, îndrăgostire, chiar dacă în cazul lor a durat și ani. Suferința se adâncește, cel ce se dăruiește total se simte abandonat și trădat nu doar de soț/soție, ci și de amant/amantă. Cel/Cea care a intrat în povestea paralelă pentru că se simțea singur/ă în doi în relație sau căsnicie experimentează acum... singurătatea în 3: și cu soțul/soția și cu amantul/amanta. 

3.         Funcția de trezire spirituală

Suferința în cuplu dublată de suferința în 3 este de multe ori cea care ia omul de mână și-l duce la terapeut sau la consilier. Este punctul în care persoana nu se mai poate ajuta singură, plutește prin viață, nici nu trăiește, nici nu moare. Fundul durerii este cel ce dă puterea de ridicare. Suferința în dragoste asociată cu trădarea și înșelatul îi face pe oameni să înțeleagă că numai de ei depinde să iasă din abisul în care s-au scufundat și să facă alegeri conștiente! În bezna minții, când a dispărut orice sens, mulți au nevoie să audă o voce din exterior, care să se conecteze la vocea inerioară, pentru că ei nu mai aud nimic din ce li se spune și nu-și mai ascultă de mult sufletul. Au nevoie ca cineva să-i trezească din iluzie și să le spună: ‘Gata! S-a terminat. Ieși de acolo! Ridică-te!’. La capătul trădării și autoamăgirii începe viața trăită conștient, în care realitatea începe să fie acceptată drept ceea ce este, nu drept ceea ce ar vrea omul să fie. Începe aventura autocunoașterii, începe călătoria interioară, întâlnirea cu sufletul, cu puterea personală, cu divinitatea din interior și de pretutindeni.

4.         Funcția decizională

A 3-a persoană este de mare ajutor uneori atunci când nu știi ce vrei. În momentele de cumpănă a relației, infidelitatea poate face ordine în dorințe. De multe ori, după o escapadă, multe persoane învață să aprecieze ce au acasă și se întorc cu totul de unde au plecat. Dimpotrivă, în alte situații infidelitatea oferă percepția unor posibilități pe care persoana simte că nu le poate atinge cu partenerul oficial, astfel încât hotărăște să rupă definitiv relația pentru a-și da voie să se exprime la un nivel superior. Acesta este cazul relațiilor-punte, în care al 3-lea/a 3-a apare doar ca să te scoată din căsnicie, nu și să rămână. Din nou aici apare suferința în momentul în care cel ce-și dorește să rămână cu amantul/amanta încearcă să transforme ceva temporar în ceva definitiv.

5.         Funcția compensatorie

Oamenii se motivează prin diverse mecanisme psihice pentru a-și putea continua angajamentele. De pildă, există categoria de oameni care se motivează prin vinovăție. Când nu mai vor și nu mai pot să continue într-o căsnicie sau într-o familie, în ei se activează prejudecățile sociale și religioase: căsătoria e pe viață, suferă copiii, apar fricile materiale etc. Atunci, reglajul se face prin legea compensației. Persoana care înșală se simte vinovată și se întoarce de fiecare dată acasă pentru a fi un soț/o soție și un tată/o mamă mai bun/ă. Aceasta este versiunea iubirii lumești, terestre, pe care o împărtășesc majoritatea cuplurilor. Iubirea divină este relația în care fidelitatea partenerilor este sacră, pentru că ei nici nu au nevoie să caute nimic în exterior la alt partener din moment ce sunt împliniți pe de-antregul în doi. În versiunea de iubire căzută, lumească, plină de compromisuri a majorității cuplurilor, infidelitatea este protejată în anturaj sau chiar încurajată, aproape ca o convenție socială. Cunosc un caz în care mama și-a îndemnat fiica de când s-a măritat să fie deșteaptă și să-și înșele soțul, astfel încât el să o dorească și mai mult, iar ea să aibă forță de a ține casa. Ignorăm cazurile în care poftele trupești devin desfrânare, adică viciu, pentru că intrăm în cazurile patologice.

6.         Funcția de vindecare a prejudecăților

Pentru unele femei măritate, toate femeile care își înșală soțul sunt curve, până când li se întâmplă și lor... Persoanele care judecă ceea ce trăiesc alții, condamnă, osândesc, aruncă cu pietre și, mai ales, jură că niciodată nu vor face ceea ce fac alții își atrag experiențe care să le ajute să evolueze. Cu cât cineva judecă infidelitatea altcuiva, dacă are ca program de viață lecția judecăților, cu atât mai repede atrage o persoană din afara cuplului de care să se îndrăgostească. În aceste situații, poveștile se consumă pentru ca cel ce trădează să înțeleagă iubirea la un nivel mai înalt, ca non-judecată. Pentru că tot ce judeci, respingi, iar legea atracției spune clar să tot ce respingi, atragi. 

7.         Funcția de cunoaștere

Până și copiii știu că scopul vieții este să trăim. Creștem, acumulăm experiențe, înțelegem mai mult, ne rafinăm, învățăm să aducem pe Pământ energia iubirii într-o formă tot mai pură, deci să manifestăm divinul în viața zilnică. Iubirea și cunoașterea sunt esența vieții și a lui Dumnezeu, iar cele două se află în simbioză. Pe măsură ce iubim, ne mărim cunoașterea, iar pe măsură ce accesăm mai multă cunoaștere, experimentăm iubirea. Mai ales în multe cupluri tinere care nu sunt predestinate să rămână împreună toată viața, dar care se căsătoresc de la prima lor iubire pentru a învăța și a evolua, intervine inevitabil după un număr de ani o limită dincolo de care nu se mai poate trece. Și, totuși, fiecare simte că viața și iubirea sunt mai mult decât au reușit ei să descopere doar unul prin celălalt. Așa că cel puțin unul face un salt în afara cuplului, se îndrăgostește și descoperă părți din el/ea despre care nu știa nimic înainte. Trădarea și înșelatul pot fi parte a drumului către sine, ca proces de autocunoaștere. De foarte multe ori, femeile care înșală își redescoperă feminitatea, iar bărbații care înșală își redescoperă masculinitatea. În numeroase cazuri, infidelitatea unuia aduce forță proaspătă în cuplul ce renaște. În alte cazuri, se termină totul între cei doi. Dar iubirea, fie și măcar în stadiul incipient de îndrăgostire, fără o relație de durată atașată, întotdeauna îți dă aripi să vrei mai mult și să îți dorești mai mult, să-ți depășești limitele, să devii mai mult decât credeai vreodată că poți fi.

Fidelitatea rămâne sigiliul sacru ce validează că Regele și-a întâlnit Regina, iar iubirea divină se trăiește în planul fizic. Și vor fi amândoi un trup. (Marcu 10, 8) Infidelitatea este tot o aspirație spre sacru, spre Dumnezeu. O nevoie pentru infidel/infidelă de a accepta că nu poate atinge în această viață iubirea divină în cuplul în care deja este sau o nevoie de a căuta în exterior tocmai pentru a recunoaște și a deschide ochii că sacrul era deja acolo, în cuplu. Pentru cei ce trădează și înșală, experiența apare ca o lecție de a lua decizii și de a acționa conștient, de a primi claritate, de a ieși din iluzia autoamăgirilor, de a fi convinși că nu se înșală când fac alegeri, de a cunoaște, de a recunoaște și de a redeveni, în final, fideli lor înșiși. 

Sursa foto: https://greatist.com/live/ready-for-threesomes