Mituri în relații: Cenușăreasa

Vreau să fac o mărturisire și să împărtășesc din viața personală cea mai halucinantă acuzație care mi s-a adus vreodată într-o relație: ‘Tu nu mă iubești, pentru că nu ai nevoie de mine!’. Argumentele pentru acest reproș m-au năucit pe moment: eram prea independent, mă descurcam foarte bine și fără o femeie, în perioada aceea creșteam singur și un copil fără niciun ajutor.

Replica mea nu a fost oricum nici convingătoare și nici bine primită:

‘Eu credeam că suntem împreună tocmai pentru că NU am nevoie de tine!’

În acea relație, personajul principal feminin a recunoscut în cele din urmă că își dorește pe CINEVA ‘bun’, practic pe cineva cu care să-și creeze legături, în traducere co-dependent (mai ales el de ea). I-am răspuns: ‘Vezi? De-aia nu putem fi împreună în continuare. Eu nu sunt CINEVA. Ar însemna că pentru tine sunt un oarecare și că sunt de înlocuit. Pentru femeia MEA sunt de neînlocuit. La fel și EA pentru mine.’ Așa se și face că, la finalul acelei relații, a întâlnit pe CINEVA, iar eu am cunoscut-o pe... EA.

A fi într-o relație pentru că ‘ai nevoie de cineva’ nu înseamnă neapărat a fi într-o ‘relație de iubire’, ci în triunghiul dramatic salvator – victimă – agresor. ‘Te iubesc pentru că nu am nevoie de tine!’ face dintr-un cuplu spațiul de împărtășire ideal pentru cei doi parteneri, care sunt liberi să aleagă să fie împreună, nicidecum stau unul cu altul pentru că sunt constrânși și nu au încotro.

Poate culmea compromisului am întâlnit-o la un cuplu tânăr, amândoi la prima mare iubire, de 10 ani împreună, care au decis să se căsătorească pentru că acesta era singurul pas firesc pe care nu-l făcuseră, deși nu mai aveau sentimente și interese comune, dar nici nu existau prea multe conflicte între ei; în plus, nu puteau să-i dezamăgească pe părinți și, aproape dramatic, nu apăruse nici altcineva mai bun pentru niciunul dintre ei. Eu am tras concluzia: ‘Deci voi vă căsătoriți pentru că nu aveți motive să vă despărțiți’. Da, se poate și așa!

Iată încă o confirmare că principala cauză a divorțului este căsătoria.

Anunț matrimonial:

La feminin: Tânără, frumoasă, gospodină, victimă, lipsită de atenție și apreciere, caut salvator.

La masculin: Bărbat atractiv, puternic, responsabil, (obligatoriu) frustrat sexual de nevastă, cu foarte multe de oferit, dar neînțeles, caut compensații în afara cuplului.

Basmul Cenușăreasa ne descrie, pe un nivel de interpretare, tocmai ILUZIA SALVATORULUI! O tânără persecutată de vrăjitoarea de mamă vitregă și surorile sale tot vitrege, primește șansa unică de la o zână să se prezinte la un bal deghizată în prințesă, unde întâlnește un prinț care, după ce ea încalcă interdicția de a nu sta mai târziu de miezul nopții, îi găsește pantoful pierdut și o ia de nevastă, scoțând-o din mizerie.

Deși mulți adulți declară că nu cred în magie, vraja acestei povești stârnește suspine la orice vârstă. În primul rând, Cenușăreasa îl întâlnește pe prinț în afara lumii sale reale, într-o lume magică, deci el nu este real la începutul basmului. Ea este ‘deghizată’ în prințesă (la mijloc este o prefăcătorie, un artificiu), deci se mută din realitate în fantezie, unde își găsește și împlinirea. Prințul din visul său de fericire devine partenerul său, consfințind că ILUZIA IA LOCUL REALITĂȚII, iar Cenușăreasa devine prințesa care și-a dorit dintotdeauna să fie ÎN MINTEA EI lângă eroul ei care a salvat-o de suferințele zilnice. Persoanele reale devin personaje de poveste, ce trăiesc într-o realitate paralelă.

‘Să mă salveze și pe mine cineva!’ pare o dorință justificată a sufletului în momentele grele. Numai că nu e deloc așa! Prima condiție ca să poți fi în cuplu este să fii bine cu tine! Ca să trăiești în armonie și echilibru cu tine trebuie să fii convins că meriți să fii iubit/ă. Nu crezi? Iată un exercițiu practic:

Repetă zilnic afirmațiile următoare, cel puțin 21 de zile:

Merit să fiu iubit/iubită.

Merit o relație de iubire împlinită pe toate planurile – mental, emoțional și fizic – cu echilibru între ceea ce ofer și ceea ce primesc.

Atâta timp cât crezi că nu-l/o meriți și nu meriți să fii iubit/ă, degeaba vine prințul/prințesa care să te salveze de nefericire. Niciun om care nu e fericit cu el nu poate să-l facă pe alt om fericit. Nu ești fericit și împăcat/ă cu tine pentru că iubești și te simți iubit/ă; pentru că ești fericit și împăcat/ă cu tine iubești și ești iubit/ă. Ca să construiești o relație sănătoasă, trebuie să fii pe picioarele tale. Pe amândouă, nu cu un picior desculț pe care să ți-l încalțe partenerul. Voi mergeți împreună la braț, nu te ții de el/ea fiindcă ești într-un picior pentru că ți-ai pierdut un pantof sau ți s-a rupt un toc. 

Iluzia salvării este o vrajă care întotdeauna se rupe. Trezirea te face să conștientizezi că după ce prințul fermecat ți-a găsit pantoful de Cenușăreasă poate n-ai mai fost șchioapă (sau șchiop), dar cu siguranță ai devenit oarbă (sau orb).

Orbul se întâlnește cu șchiopul:

- Merge, merge? întreabă orbul.

- După cum vezi, răspunde șchiopul.

Sursa foto: http://wp.wpi.edu/cdc/2014/03/07/network-to-get-work/