Treceți la conținutul principal

Fault!

Cum va suna urmatoarea relatare: “Nici n-am intrat bine in birou si m-a luat seful la 11 metri.” ? Iata cum fotbalul, in amploarea lui sociala, produce efecte la nivelul limbii. Mai precis, tiparele fotbalistice sunt atat de inradacinate in subconstientul colectiv incat produc metafore conceptuale (*figura de stil prin care termeni si modele de gandire dintr-un domeniu sunt transpuse in alt domeniu, total diferit).

Nu trebuie sa cautam prea mult exemple pentru a demonstra ca

VIATA E UN MECI DE FOTBAL.

Sa dam un exemplu absolut banal. In fotbal, daca jucatorul loveste adversarul, accidental sau fara intentia de a juca mingea, se cheama ca “da la oase”, in varianta populara “da la geoale”. Termenul literar este “fault”.

Si ce le mai place romanilor sa dea la oase fara sa loveasca mingea!!! Cum ne mai place (intru si eu in echipa, ca doar toti pentru unul, unul pentru toti) sa imbrancim, sa agresam, sa ne luam la tranta ca sa demonstram cata putere avem! Cat de mari si tari “e” unii, ce cocosi de rasa cucurigesc in noi! De fapt, imi e din ce mai evident ca nu fotbalul e sportul national.

SPORTUL NATIONAL AL ROMANILOR ESTE FAULTUL!

Cum se ridica unul mai sus decat tine, cum i se da la cap. Cum indrazneste altul sa mearga inainte, cum aruncam lasoul si-l tragem inapoi. De ce sa fie altul mai presus decat mine? De ce sa primeasca el laurii si nu eu? Cine e ala care incearca sa faca sau sa schimbe ceva? Il aranjez eu! Ii arat eu unde e locul lui! Il pun eu la punct! Eu stiu cel mai bine! Daca eram eu in locul lui, eram departe!

Eu mai presus de ceilalti! Totul pana la egoul meu!

Problema romanilor e ca, desi jucam in aceeasi echipa, ne faultam intre noi! Din teren, situatia pare dramatica. Din tribune, cred ca e chiar amuzant. Daca n-am muri de durere, am muri cu siguranta de ras.

Mi s-a cerut sa fac predictii despre evolutia lui Razvan Lucescu la echipa nationala si despre posibila sa demitere. Dar ne invartim doar in jurul cozii. Calcam pe minge. Buba e in alta parte. Dar tot in careul nostru.

Am facut greseala sa-mi arunc ochii pe niste comentarii ale cititorilor pe marginea articolelor despre antrenorul Nationalei in presa sportiva. Numai capete (in gura), numai lovituri (peste picioare), numai piedici. Acte de huliganism verbal, de negare, de neincredere. Se arunca de pe margine numai cu noroi.

Ce criza la echipa nationala? Ce criza morala? Ce criza financiara?

ADEVARATA CRIZA ESTE CEA DE MENTALITATE!

Atata timp cat credem si spunem ca nu suntem in stare, ca suntem incapabili, ca nu meritam, ca suntem la pamant, ca nu avem nicio sansa, asa ni se va demonstra ca este. Doar suntem ceea ce gandim! Si suntem ceea ce vorbim! Inseamna ca intr-adevar suntem… buni de nimic (era sa ma dezlantui si sa folosesc acel cuvant), ca nu facem doi bani, ca nu meritam sa ne calificam, ca suntem niste invinsi, ciuca batailor si rasul curcilor. Si una e sa spuna asta una, doua, trei persoane ocazional pe la televizor. Dar alta e sa se formeze un curent national.

Iar constiinta colectiva este cea care face sa se manifeste fenomenele la nivel macro. Nu are legatura cu numele antrenorului. Are legatura cu cine suntem. Iar cine suntem, aratam prin ceea ce gandim si spunem, prin comportament si atitudine.

De aici ni se trage, oameni buni! Nu antrenorul Razvan Lucescu e de vina. El e pus acolo doar ca sa ne confirme noua ca avem dreptate sa gandim asa cum gandim.

Vreau sa va spun acum si cum arata Romania mea. Ce spune romanul din mine:

SUNT INVINGATOR!
MERIT SA CASTIG!
SUNT CEL MAI BINE REPREZENTAT LA NIVEL INALT!
SUNT CEL MAI BUN!
SUNT TALENTAT!
SUNT PERFORMANT!
SUNT MANDRU CA SUNT ROMAN!

Inlocuiti in lista “roman” cu “american” sau orice alta natie care domina sportul mondial daca vreti sa vedeti ce au ei in plus fata de noi.

Dati-mi voie sa inchei cu vesti proaste. Atata timp cat la stiri se vorbeste numai despre cutremur, vom avea cutremur! Inclusiv in fotbal! Atata timp cat credem ca oricine altcineva in afara de mine e un dobitoc (pardon, iertati, n-am putut sa mai tin in mine, riscam sa ma ia tusea), mi se va confirma ca asa e. Atata timp cat afirmam ca antrenor mai prost nu poate sa existe, ni se va demonstra din nou ca avem dreptate! Si ca se poate de fiecare data si mai rau. Atata timp cat ne consideram invinsi, sa nu avem pretentii sa invingem!

Grupul decide! Constiinta nationala a hotarat deja! Pana nu ne schimbam atitudinea si nu ne vom simti invingatori, demni de respect si bine reprezentati, nu vom avea rezultate.

Iar pentru a face astfel de previziuni, nici nu e nevoie de analize astrologice.

Comentarii

  1. Felicitari Valeriu!! Imi place!
    Andreea Patru

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc Andreea, iti cedez banderola de capitan de echipa :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Raluca Neagu08 aprilie, 2011

    Exceptional! N-am cuvinte, jur! In alte tari, fotbalistii fac un soi de terapie motivationala, ar fi momentul sa incepem si noi... Ia sa vorbim cu nea Mircea Sanda sa te angajeze la Nationala! Ce zici, te bagi?
    Felicitari inca odata, mare adevar ai scris!

    RăspundețiȘtergere
  4. Multumesc, Raluca! Grozava idee! Promit ca las tot si ma duc fara sa stau pe ganduri, mai ales ca interesul natiunii o cere :) Iar motivatia principala este elementara: Iubesc Romania! Astept sa fiu convocat la lot.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Păcatul care distruge viața în numele iubirii

Există oameni care pot face mai mult rău într-o relație decât egoiștii și narcisiștii? Sigur că da. Cei ce nu se gândesc deloc la ei și îi pun doar pe ceilalți pe primul loc, ajungând să trăiască viața oricui altcuiva, mai puțin pe a lor. Altruismul lor atinge deseori culmile sacrificiului și anunță doar prăbușirea de sine. Pentru că cel ce se dă renunțând la el practică autoflagelarea, negarea, anularea propriei personalități, renunțarea la propria putere personală. Iar aceste forțe puse în mișcare indică o lipsă a iubirii de sine ce conduce inevitabil la resentimente, regrete, frustrare, boală. Acestea sunt vibrațiile pe care ajung să le împrăștie în jurul lor ‘martirii’ ce-și fac un titlu de glorie din modul greșit în care înțeleg ei iubirea. Cum ar putea cineva care se îngroapă în el însuși să întindă mâna altora ce vor să se ridice?
Iubirea începe întotdeauna cu iubirea de sine, pe care majoritatea o condamnă, întrucât o confundă cu egoismul. Pentru egoist, lumea se învârte în jur…

9 semne că ești sau nu într-o relație karmică

Relațiile karmice aduc întotdeauna creștere prin suferință. Cei doi parteneri se întâlnesc pentru a arăta cu degetul unul către celălalt aspecte nerezolvate ale personalității sau pentru a testa limitele personale, inclusiv stima de sine. O relație karmică se materializează într-un moment de evoluție în care îți e imposibil să vezi singur la tine ceea ce te blochează. Atunci, atragi fie pe cineva care te oglindește, fie pe cineva care te provoacă să manifești, deci care scoate din tine, exact fricile tale cele mai adânci.
Cum identificăm o relație karmică și care sunt semnele unei relații care nu este karmică?
1. Relația karmică este bazată pe nevoi. Ai impresia că partenerul îți umple un gol. Într-o relație care nu este karmică, declarația de iubire sună așa: ‘Te iubesc tocmai pentru că nu am nevoie de tine!’.
2. Relația karmică apare într-un moment de suferință nevindecată sau într-un moment în care sufletul vrea să evadeze cu orice preț din realitate, să fugă din corpul său în corpul.…

Cea mai mare greșeală în relații!

Dumnezeu este Iubire, iar noi suntem Iubire. Nimic mai adevărat. Însă iubirea nu înseamnă să fii doar bun, ci înseamnă să impui limite. A iubi nu înseamnă a te lăsa călcat în picioare. În momentul în care spațiul personal încetează să mai existe și voința este anulată, deja vorbim despre încălcarea dreptului la libertatea personală.
Dacă te lași invadat în numele iubirii și le permiți celorlalți să te vampirizeze, ai alunecat, fără să-ți da seama, într-un joc de roluri: ai devenit victimă! Când lași un agresor să-și facă de cap, nu te aperi și nu iei măsuri, dovedești că nu te iubești pe tine! Ori dacă iubirea nu pleacă de la iubirea de sine, ea este greșit înțeleasă. A-l iubi pe altul, deci a-i permite să fie cum vrea el, nu trebuie să conducă la renunțare de sine sau la sacrificiu. Bunătatea și toleranța manifestate față de altcineva se opresc acolo unde accepți să-ți faci rău singur neluând atitudine. A da șansă după șansă conduce doar la pierdere de suflet și uzură nervoasă.
A vedea…