Începutul unei relații poartă întotdeauna în el viața relației respective, cu direcțiile în care ea se manifestă. Ziua bună se cunoaște de dimineață, spune un proverb. Ce nu e la început nu e pe urmă, zice altă vorbă de duh. Întâlnirea a două persoane, mai precis momentul de evoluție a fiecăruia și contextul în care se întâlnesc și ajung să fie împreună formează embrionul relației din care se dezvoltă entitatea numită relație, care are propriul său spirit Căci în cuplu există întotdeauna 3 persoane: el, ea și relația.
Iar o relație, indiferent cât de compatibili ar fi cei doi, depinde întotdeauna de doi factori, care nu au legătură cu compatibilitatea:
• sincronicitatea
• contextul
Degeaba se potrivesc doi oameni, se înțeleg pe toate nivelurile, dacă ei nu se află în același punct de evoluție. Dacă atunci când încolțește dragostea în ei unul este căsătorit și nici nu vrea să divorțeze vreodată din motive personale ori sociale, degeaba este celălat dornic și disponibil. Oamenii confundă dorința cu voința! Aflăm de la cei ce se află în relații cu persoane căsătorite: Mă iubește! Zice că divorțează, chiar vrea să divorțeze și să fie doar cu mine. Exprimarea este greșită. Corect ar fi: Își dorește să divorțeze! Una e să vrei, care presupune o încordare ce duce mai devreme sau mai târziu la acțiune, alta e să-ți dorești și să împingi tot mai departe momentul acțiunii. Am întâlnit relații în care ea aștepta de mai bine de 10 ani ca el să divorțeze. Când îți dorești și nu pui voința la treabă, nici nu poți, îți găsești scuze, pentru că de fapt nu vrei. Când vrei, faci.
Într-un trio conjugal, vezi dacă nu ești doar o dorință a celuilalt.
