Printre dependențele cele de toate zilele, dependența de iluzie este probabil la fel de frecventă ca și frica
de singurătate, dacă nu reprezintă cumva chiar o supapă a sa. Iar când mintea
împinge egoul să creadă că ceea ce-și imaginează este și adevărat, atunci orice
sprjin din exterior este binevenit ca argument.
Basmele oferă un asemena prilej de iluzionare prin finalul lor fericit.
Când vine vorba de iubire, toată lumea suspină și își dorește fuziunea din
noaptea nunții care să dureze veșnic. Și
au trăit fericiți până la adânci bătrâneți... Se ignoră două
semnificații-capcană codificate în happy
end.
În primul rând e naiv să nu observăm că orice basm se termină în noaptea
nunții. Nu ne spune nimeni ce s-a întâmplat după noaptea nunții și nici măcar în noaptea nunții. Oare ginerele o fi fost suficient de bărbat? Oare mireasa o fi fost
frigidă? Dar a doua zi ce s-o fi întâmplat? Oare au existat nențelegeri legate
de banii câștigați? Nu cumva s-or fi amestecat familiile celor doi în treburile
cuplului? Și cât au trăit împreună? Au ajuns amândoi bătrâni? A rămas vreunul
văduv și s-a recăsătorit?
Basmul ne lasă, de fapt, în punctul culminant
al relației! Nunta este deznodămâtul călătoriei eroului, care primește
recompensa pentru eforturile sale. Dar în momentul în care prințul primește mâna
fetei de împărat și cei doi devin rege și regină începe o nouă călătorie: călătoria relației. Aventura în doi.
Fiecare dintre cei doi s-au dovedit demni unul de celălalt: el prin curaj,
înțelepciune și sociabilitate, ea prin răbdare, fidelitate și puritate. Basmul descrie calea maestrului, luarea în stăpânire a propiei persoane,
maturizarea. Eroul este un individ care
se dovedește apt pentru relație! Dar fiecare relație are legile ei, care
integrează și depășesc tot ceea ce a învățat individul. Relația este pasul
următor, călătoria în doi spre un nivel superior al sinelui.
