Treceți la conținutul principal

Configurații astrale speciale 2015. Ciocnirea Titanilor!

Sfârșitul verii 2015 este marcat de configurații astrale care împing spre o interpretare holistică. Cerul este brăzdat de o Piramidă de Foc pe 24 august, de un Yod între Neptun, Pluto și Marte ca focar între 27 și 29 august, cu Luna în opoziție cu Marte în data de 28 august transformând Yodul într-un Bumerang. De asemenea, Saturn stă în grad anaretic (gradul 30) în Scorpion (între 1 și 17 septembrie), în sextil cu Lilith din Fecioară, tot în grad anaretic între 17 și 25 august.

Energia stagnantă sau blocată din viețile noastre nu poate fi eiberată decât printr-o configurație care nu există, dar pe care o putem inventa: Praștia.

Efectul de arc ne guvernează viața mai mult decât oricând. Ca să te propulsezi înainte ca săgeata, trebuie să întinzi coarda la maxim, cu riscul ca ea să se rupă. Acolo unde viața noastră se învârte într-un cerc vicios, scăparea vine dacă cineva este dispus să-și asume rolul de arcaș.

În acest context, cineva trebuie să greșească, să forțeze nota, să se joace cu limitele și să-și asume responsabilitatea de a fi bombardat, acuzat, arătat cu degetul din toate părțile. Cum spunea astrologul Gabriela Apostol într-un dialog la tv (discuția în cauză fiind despre Vărsători, emisiunea ‘360 de grade’, B1TV, din 22 august 2015), situația generală pare un câmp de bătălie în care cineva este prins la mijloc în bătălia mitologică dintre Titani și Olimpieni. 

Arcașii sunt printre noi și mediază acum energiile astrale. Ei sunt cei care au de f[cut alegeri grele, ce presupun perspective luminoase, dar și pierderi usturătoare. Întrebarea care se pune acum pentru toată lumea nu este ‘Cât de mare este miza și ce avem de câștigat?’, ci, dimpotrivă, ‘La ce suntem dispuși să renunțăm și cât suntem capabili să ne asumăm pierderile ?’. Pentru a cîștiga ceva, avem de pierdut dublu. Sloganul ‘în viață, totul se plătește’, devine de maximă actualitate. Dar cine nu pierde, cine nu renunță, cine se agață, nu dă înainte! Iar renunțarea este calea către o recompensă care, chiar dacă acum nu se arată palpabil la orizont, merită!

A da înapoi și a suporta o ploaie de săgeți din partea altora duce la detensionarea conflictelor irespirabile în perioada de tranziție dintre vara și toamna lui 2015. A ți-i pune pe ceilalți în cap este un act de curaj nebun. Dar e nevoie acum de cei ce ies cu pieptul în față și se aruncă în gura lupului. Altel, nu se schimbă nimic. Astrele îi caută acum, printre pământeni, pe nebuni, rebeli, nonconformiști, pe cei cu apucături de sacrificați, eroi sau martiri. Energia cosmică însuflețește voluntarii din linia întâi!

David îl înfruntă pe Goliath! Buturuga mică răstoarnă carul mare! Să fim flexibili ca arcul și ascuțiți ca săgeata care își atinge ținta. Efectul de praștie fie cu noi!


Sursa foto: https://www.hissongevangelism.org/blog/blog/His%20Song/

Comentarii

  1. Citind postarea ma duce gandul la situatia din parlament, de astazi, legata de Codul fiscal si-l vad pe Liviu Dragnea, "cel cu pieptul dezgolit", iesind in fata si luand de coarne taurul masurilor populiste.:)))

    RăspundețiȘtergere
  2. Aoleo ! Deci de-aia m-am apucat cu asa un curaj - de care m-am mirat si eu - sa trimit emailuri "illuminate" prietenilor si rudelor ?!? :-)))
    uau ! chiar ma intrebam de unde a venit impulsul asta si de unde vine calmul cu care mi-am asumat ca macar jumatate dintre ei or sa ma creada nebuna sau exaltata :-)))
    Multumim domnul Panoiu !

    RăspundețiȘtergere
  3. Bravo , ai pus atat de bine punctul pe "i" ; si ca de fiecare data , esti cel mai aproape de realitatea pe care o traiesc eu ;
    Astept cu nerabdare noi emisiuni si articole .

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Păcatul care distruge viața în numele iubirii

Există oameni care pot face mai mult rău într-o relație decât egoiștii și narcisiștii? Sigur că da. Cei ce nu se gândesc deloc la ei și îi pun doar pe ceilalți pe primul loc, ajungând să trăiască viața oricui altcuiva, mai puțin pe a lor. Altruismul lor atinge deseori culmile sacrificiului și anunță doar prăbușirea de sine. Pentru că cel ce se dă renunțând la el practică autoflagelarea, negarea, anularea propriei personalități, renunțarea la propria putere personală. Iar aceste forțe puse în mișcare indică o lipsă a iubirii de sine ce conduce inevitabil la resentimente, regrete, frustrare, boală. Acestea sunt vibrațiile pe care ajung să le împrăștie în jurul lor ‘martirii’ ce-și fac un titlu de glorie din modul greșit în care înțeleg ei iubirea. Cum ar putea cineva care se îngroapă în el însuși să întindă mâna altora ce vor să se ridice?
Iubirea începe întotdeauna cu iubirea de sine, pe care majoritatea o condamnă, întrucât o confundă cu egoismul. Pentru egoist, lumea se învârte în jur…

9 semne că ești sau nu într-o relație karmică

Relațiile karmice aduc întotdeauna creștere prin suferință. Cei doi parteneri se întâlnesc pentru a arăta cu degetul unul către celălalt aspecte nerezolvate ale personalității sau pentru a testa limitele personale, inclusiv stima de sine. O relație karmică se materializează într-un moment de evoluție în care îți e imposibil să vezi singur la tine ceea ce te blochează. Atunci, atragi fie pe cineva care te oglindește, fie pe cineva care te provoacă să manifești, deci care scoate din tine, exact fricile tale cele mai adânci.
Cum identificăm o relație karmică și care sunt semnele unei relații care nu este karmică?
1. Relația karmică este bazată pe nevoi. Ai impresia că partenerul îți umple un gol. Într-o relație care nu este karmică, declarația de iubire sună așa: ‘Te iubesc tocmai pentru că nu am nevoie de tine!’.
2. Relația karmică apare într-un moment de suferință nevindecată sau într-un moment în care sufletul vrea să evadeze cu orice preț din realitate, să fugă din corpul său în corpul.…

Cea mai mare greșeală în relații!

Dumnezeu este Iubire, iar noi suntem Iubire. Nimic mai adevărat. Însă iubirea nu înseamnă să fii doar bun, ci înseamnă să impui limite. A iubi nu înseamnă a te lăsa călcat în picioare. În momentul în care spațiul personal încetează să mai existe și voința este anulată, deja vorbim despre încălcarea dreptului la libertatea personală.
Dacă te lași invadat în numele iubirii și le permiți celorlalți să te vampirizeze, ai alunecat, fără să-ți da seama, într-un joc de roluri: ai devenit victimă! Când lași un agresor să-și facă de cap, nu te aperi și nu iei măsuri, dovedești că nu te iubești pe tine! Ori dacă iubirea nu pleacă de la iubirea de sine, ea este greșit înțeleasă. A-l iubi pe altul, deci a-i permite să fie cum vrea el, nu trebuie să conducă la renunțare de sine sau la sacrificiu. Bunătatea și toleranța manifestate față de altcineva se opresc acolo unde accepți să-ți faci rău singur neluând atitudine. A da șansă după șansă conduce doar la pierdere de suflet și uzură nervoasă.
A vedea…