Trecerea de la energia dominantă a semnelor feminine, pasive, indirecte la acțiunea vibrantă a zodiilor masculine, energice, hotărâte vestește o lepădare colectivă de preferința pentru dramă, de atașamentul de suferință, de stilul indirect, manipulator, ascuns în relații, de căutarea inconștientă a ipostazelor de victimă și salvator. Rolurile pe care le jucăm se schimbă, scenariile cosmice propun pentru viața fiecăruia dintre noi filme în care să ne dăm rolul principal în propria viață, fără să căutăm la fel de multă satisfacție în compensațiile exterioare.
Într-un interviu recent, anul 2026 ar fi declarat „Nu ne mai plac victimele!” și ar fi făcut recomandarea fermă către tot norodul adult: „Mai controlați-vă, ce dracu', ce învață copiii voștri de la voi? Acușica vine Destinul pe Leu-Vărsător și vă întreabă ce dați mai departe, ce lăsați în urmă și, mai ales, ce modele de inspirație sunteți pentru copiii voștri actualii sau viitori, la fel pentru generațiile următoare. Mai potoliți-vă, că doar n-ați dat în mintea copiilor!”
După 15 ani neptunieni în care am ajuns să nu mai știm ce este real sau care este diferența dintre adevăr și fantezie, 2026 promite o ieșire din anestezie, care la unii se simte ca o externare dintr-o colonie unde ne-au prins niște extratereștri care au făcut experimente pe noi, ne-au sedat, ne-au drogat, ne-au testat rezistența fizică, ne-au scurtcircuitat emoțiile, ne-au luat mințile și s-au jucat cu ele expunându-le la diferiți stimuli ca să vadă cât rezistăm la stres. Toate limitele noastre au fost întinse la maxim și nu de puține ori am trăit cu senzația că nu mai suntem noi, că ne-am pierdut, că nu mai avem rost pe această lume. Mai ales în 2025, cu Lilith în Scorpion, am văzut neoameni, zombi teleghidați, roboți umanoizi.
