Nicio cunoaștere nu poate fi integrată pe deplin fără întoarcerea la origini și studierea arhitecturii conceptuale. În astrologie, acest demers conduce la perioada elenistică, aproximativ între anii 300 î.Hr. – 600 d.Hr., de unde ne-au parvenit primele scrieri astrologice din spațiul greco-roman, care au asimilat moștenirea babiloniană și egipteană, altoite ulterior în lumea arabă.
Între conceptele tradiției astrologice un loc aparte îl ocupă ANTISCIA, organizarea zodiacului în funcție de axa solstițiilor. Gradul zero devine astfel cuspida zodiei Rac, al cărei început marchează solstițiul de vară și ziua cea mai lungă. La capătul opus avem gradul zero al Capicornului cu noaptea cea mai lungă a solstițiului de iarnă. Zodiile sunt împărțite în funcție de forța luminii. Simbolic, înțelegem în ce altă perioadă din an Soarele determină aceleași condiții climatice ca în preajma nașterii noastre.
Ritmurile naturii indică procese de dezvoltare exterioare care se transferă asupra naturii umane capabile să traverseze faze evolutive similare. Din această perspectivă, pentru fiecare zodie există o zodie geamănă care integrează ciclurile vieții la același nivel de procesare și cu aceeași intensitate.









