Unul dintre cele mai alarmiste studii răspândite în ultima vreme în cadrul speciei Homo Apocalypticus este cel legat de scăderea nivelului de inteligență a copiilor din noile generații. Zice o cercetare că Generația Z, a celor născuți după 1996 și înainte de 2015 înregistrează o scădere a IQ-ului, fiind prima generație din istorie în care copiii sunt mai puțin inteligenți decât părinții lor.
Dacă deschizi internetul pe această temă e nenorocire. Toți moraliștii, de la medici pediatri la specialiști în parenting, de la făcători de podcasturi până la profesori, de la părinți până la politicieni oportuniști rostogolesc îngrijorarea și ne anatemizează copiii. Carevazăsică, în contra principiilor noi educaționale, care prevăd încurajările, recunoașterea talentelor speciale, dezvoltarea gândirii critice (asta cu gândirea critică e chiar amuzantă), se adună pe toate rețelele și canalele toate mințile luminate care dau semne de schizo să le spună tuturor celor născuți între 1996 și 2015 că sunt la grămadă și că sunt proști făcuți grămadă.
Toată această psihoză analitică reduce o întreagă populație școlară la un singur parametru, cel cognitiv. Testele de IQ măsoară abilitățile omului de a a gândi logic, de a efectua raționamente complexe, de a-și folosi memoria. Copiii și tinerii în cauză sunt reduși de la întreg la parte prin figura de stil a metonimiei, după cum sunt atâția care își definesc identitatea numai în funcție de rasă ori orientare sexuală, de parcă ei n-ar fi mai mult de atât. Celălalt păcat major al acestor specialiști, pe lângă reducționism, este generalizarea. „Toată generația” ștampilează litera stacojie pe oricine, justificând un discurs discriminator care subminează stima de sine și programează eșecul acestei generații, căreia i se spune că oricum e proastă, nu e în stare de nimic și nu va reuși nimic în viață. Eu reproduc din ce mai aud sau aflu din gura lumii, nu e nimic de capul lor. Dar stați liniștiți, toate generațiile au spus același lucru despre generațiile următoare, fiecare generație s-a simțit superioară celei de după. Nu-i așa? „Pe vremea noastră” nu era așa, era mult mai bine.
