După mii de ani de patriahat, trăim la începutul mileniului III o criză de identitate fără precedent. Bărbații și femeile nu își mai găsesc locul într-o lume în care rolurile s-au inversat. Bărbații își tatuează sprâncenele și se epilează pe picioare, în timp ce femeile sunt neobosite în a produce resurse și își cresc cu mândrie singure copiii. În lumea creștină, religia a impus misoginismul și intoleranța, în timp ce Iisus vorbea umai despre iubire și pace.
Începutul secolului XXI aduce transformări majore la nivel planetar, ale căror semne s-au arătat timid după 1900, odată cu acordarea dreptului de vot femeilor de către un număr din ce în ce mai mare de state. Un nou val de energie reașază relațiile dintre bărbați și femei. Planeta se acordează pe o frecvență feminină, care în primă fază este normal să atingă stări extreme. Civilizația patriarhală și rolul bărbatului dominator ce are numai drepturi sunt pe cale să expire. Femeile, reduse în trecut la rolul de servitoare și purtătoare de material genetic, sunt reabilitate și își reclamă din nou egalitatea cu bărbații.
Feminismul, în elanul său frenetic de ridicare a vibrației feminine, a căzut în capcana unui orgoliu care a stricat echilibrul. Femeile, în loc să-și reia locul lor de femei, aflat pe picior de egalitate cu bărbații în planul divin, au făcut mara greșeală de a lua locul bărbaților, astfel încât bărbații nu mai știu nici cum să se comporte, nici cum să se definească, nici cum să se conformeze așteptărilor femeilor. Departe de noi gândul de a-i transforma pe ‘bieții’ bărbați în niște victime, întrucât și ei au profitat la maxim de această criză, lăsând responsabilitățile pe umerii femeilor, cultivând atașamentele, dependențele și preferând confortul. Bărbații s-au infantilizat, confundând partenera cu mama, în timp ce femeile s-au maturizat forțat, tratându-și partenerii ca pe niște copii, întrucât și ei le-au permis.
