Manifest astrologic. Cu dedicație pentru talibanii științifici și religioși, pe limba celor sceptici, fanatici, precum și bătuți în cap

Două principii ar trebui să stea scrise ca o stea în fruntea celor ce fac referire la astrologie, fie că o îmbrățișează, fie că o discreditează:

1. Astrologia nu este despre viitor.
2. Astrologia nu este sinonimă cu horoscopul.

Capacitatea astrologiei de a elabora predicții generale este doar structura de suprafață a acestei discipline a cunoașterii, care i-a atras pe de altă parte și popularitarea. Știința urmărește validarea sau invalidarea unor ipoteze care să capete un grad ridicat de generalizare și de predictibilitate. Astrologia întrunește aceste condiții, numai că actuala paradigmă științifică anulează astrologia din perspectivă metodologică, epistemică. Știința se întemeiază pe empirism, deci pe experimentare, având observația ca prim instrument de cercetare, în timp ce astrologia este tot ceea ce neagă „imperialismul” științific reducționist și decadent în care trăim: accesul la echilibrul dintre rațiune, emoție și planul fizic pe calea intuiției.

În ultimii zeci de ani, odată cu ascensiunea unor piste alternative de cercetare, printre care studiile de gen și abordarea feminității în context semiotic, gândirea științifică s-a deschis tot mai mult spre explorarea lumii prin intermediul subiectivității. Știința rămâne obiectivă și rațională, astrologia abordează viața din perspectivă subiectivă și intuitivă.

Este, așadar, astrologia, o formă de cunoaștere greșită sau eretică? Cine stabilește o ierarhie între obiectiv/subiectiv, rațional/intuitiv? Cum cine? Convingerile limitative devenite paradigmă culturală specifice gândirii patriarhale.