Universul este dual, viața noastră oscilând între doi poli: sus și jos, stânga și dreapta, înainte și înapoi. Punctul de plecare este mereu același, unul singur, 1. Dar, în momentul în care ne punem în mișcare, deci în momentul în care permitem vieții să curgă prin noi, deja se manifestă o alternativă, apar două posibilități, 2. Când ne luăm ca reper o destinație, de exemplu, avem varianta de a o lua drept sau pe ocolite, de a merge pe drumul cel mai scurt sau pe cel mai lung. Dacă ne-am luat un punct de reper, ne-am fixat o destinație, deci ne-am stabilit un scop, iarăși vine în existență și a doua posibilitate: să ne răzgândim. Astfel, scopul inițial este abandonat și înlocuit cu altul. În momentul în care energia lui 1 este pusă în mișcare, se naște energia lui 2. Numai stagnarea, deci lipsa de mișcare, este sterilă.
Nu putem ști ce este albul dacă nu știm ce este negrul. Cu toate acestea, culorile sunt doar proprietatea obiectelor de a reflecta undele electromagnetice ale luminii. Albul este rezultatul reflecției totale a Luminii, în timp ce negreul rezultă din absorbția totală a Luminii. În esență, tot despre Lumină este vorba, indiferent că noi percepem alb sau negru. 1 este Sursa lui 2, iar 2 se resoarbe în 1. Dumnezeu nu se cunoaște pe El Însuși decât prin creația Sa. Iar Sursa a tot ceea ce există, Dumnezeu, 1, permite lui 2 să se manifeste fără condiții! Energia dă naștere materiei, iar materia ia o infinitate de forme.
Aceasta este LEGEA OPOZIȚIEI: 2 i se va opune întotdeauna lui 1, iar 1 va avea mereu un 2 în oglindă. (Despre legea lui 1 citește aici.)
Numai că orice naștere are înscrisă în ea un cod al morții, orice început are un sfârșit, orice ridicare va atrage căderea, orice proces de generare va fi subminat din interior de distrugere. Mai devreme sau mai tîrziu, 2 se întoarce în 1, se autodistruge, se autodevorează, precum șarpele care-și mușcă coada, devenind 0 (zero). Chiar și Dumnezeu se recreează prin cicluri de autodistrugere a propriei creații, marcând ere sau eoni, în care o nouă formă o înlocuiește pe cea veche.
Ori noi trăim pe o planetă în care energia se manifeStă printr-o materie densă, în care totul are formă și poate fi perceput prin cele 5 simțuri. Materia, ca tot ce emană din Sursă, are propria sa inteligență. Lumina, sursa, esența, îl manifestă pe Dumnezeu creator, ducând viața mai departe, spre alte forme. Invers, materia, cu cât este mai densă, mai neagră, mai întunecată, se opune expansiunii vieții, limiteză, blochează, interzice, permite germenilor de autodistrugere să încolțească.
