Moartea relației. Principalul motiv de divorț

Pe bună dreptate, se spune că natura unui om se revelează în două circumstanțe: când ajunge într-o poziție de putere și când iese dintr-o relație. În prima situație, beția puterii asupra altora îl face deseori să uite de unde a plecat. În a doua situație, despărțirea scoate la suprafață cele mai profunde trăsături de caracter. Gelozia, posesivitatea, lăcomia, răzbunarea, agresivitatea, minciuna, manipularea, șantajul pândesc din adâncuri și erup vulcanic. Toți copiii mamei-frică.

Despărțirea pune la încercare stăpânirea de sine, capacitatea de a lua decizii și de a fi consecvent, asumarea alegerilor, cinstea, corectitudinea, credința, încrederea în sine și în viitor. Proba supremă a despărțirii este ACCEPTAREA. Pentru cel ce ia decizia, acceptarea că nu se mai află la locul potrivit și s-a terminat misiunea lor împreună. Pentru cel ce este pus în fața faptului împlinit, acceptarea celui mai dezarmant adevăr: dacă celălalt spune că nu mai poate sau că nu mai vrea, e simplu. N-ai ce să mai faci! 

Marile daruri ale despărțirii sunt libertatea și independența. Bine, bine, și ce fac eu cu ele? se întreabă cel aflat în situația cu pricina. Ce face cineva cu atașamentele față de fricile sale? Ce faci când te-ai obișnuit cu răul? Adică ce faci cu dependența de suferință și nefericire? Și mai vin două întrebări fundamentale pentru cel/cea care care se opune despărțirii până la limita dezintegrării de sine.

1. Cine va mai fi de vină pentru viața mea de acum înainte?
2. Ce motiv o să am de acum înainte să mă mai plâng și să-mi mai plâng de milă? Cum o să mai fiu eu victimă sau erou?

Atașamentul, siguranța materială, dependența de suferință și nefericire, învinovățirea altuia, victimizarea și mila de sine sunt principalele beneficii la care nu vor să renunțe cei ce nu dau drumul partenerilor la finalul relației. Și mai este un beneficiu, poate cel mai odios: MILA. Cum să-l/să o las? Ce face el/ea fără mine? Cum o să se descurce? O să moară fără mine! Toată această enumerație conține atribute ale ORGOLIULUI. 

De multe ori despărțirea neacceptată prelungește agonia pe termen nelimitat, mai ales dacă se aruncă vina sau apare autoculpabilizarea. Dacă nu greșeam? Dacă puteam să fac mai mult? Dacă e totul din vina mea? Iar dacă celălalt este de vină și nu se trece peste, atunci relația între cei doi continuă de fapt, la nivel energetic. Partenerii sunt în continuare legați prin cel mai puternic string care ține doi oameni împreună: NEIERTAREA. Neiertarea unui fost partener sabotează orice relație ulterioară și trage înapoi orice cuplu nou întemeiat de cel ce nu îngroapă resentimentele.

O altă greșeală la despărțire, care de fapt nici nu este despărțire, este lipsa actului de limbaj declarativ. Ca să fie perfectată, o despărție corectă se face prin cuvinte! Că doar la început a fost cuvântul, așa că la final tot puterea lui instituie noua ordine a lucrurilor. Declarația consfințește o stare de lucruri prin corespondența directă dintre cuvinte și realitate, exact așa cum ofițerul de stare civilă pronunță: Vă declar căsătoriți! Finalul fără actul declarativ rămâne suspendat, anticipând episodul unui serial cu va urma... De atâtea ori unul dintre parteneri dispare fără urmă, fără preaviz și fără niciun cuvânt, iar cel/cea rămas/ă cu ochii în soare își trăiește mai departe în minte scenariul despre ceea ce ar fi putut să fie, pășind pe tărâmul anxietății.

Timpul întotdeauna se întoarce. Ceva lăsat netermint continuă să viețuiască și se manifestă atunci când găsește o supapă. Uneori, ceea ce a rămas neterminat cu cineva se continuă peste un timp cu altă persoană, pentru a consuma definitiv lecția neînsușită data trecută. Alteori apare în prim-plan exact persoana care a dispărut în ceață la un moment dat în trecut. După ani de zile, cei doi se reîntâlnesc pentru că intenția lor de a fi împreună din nou a fost atât de puternică încât și-au trăit viața creând contextul reîntâlnirii. Rostul este ca amândoi să-și răspundă la întrebarea Cum ar fi fost dacă? Cum ar fi fost dacă am fi fost împreună atunci sau cum ar fi fost dacă nu ne-am fi despărțit atunci? Ca la matematică: socoteala dăduse cu un rest care trebuia cheltuit. 

Adesea am mărturisit că mi-au luat 30 de ani să înțeleg ce-mi spunea mama de mic: dacă nu e la început, nu e pe urmă. Mult mai târziu am filtrat acest adevăr prin proverbul De unde nu e, nici Dumnezeu nu dă. Relațiile se cunosc din capul locului, iar direcțiile sunt evidente de la bun început. Lucrurile ori sunt, ori nu sunt. Orice relație se dezoltă din energia inițială a celor doi împreună, ca un copil ce se naște din cei doi părinți. Zestrea genetică a relației se conturează într-un timp care pare a respecta vibrația numărului 3 – unitatea Sfintei Treimi sau, în plan teresru, mama, tata și copilul. În 3 zile se pun bazele, în 3 săptămâni deja sunt evidente tiparele de comportament în cuplu, după 3-6 luni deja îndrăgostirea crește în iubire sau dă deja semne de involuție. Că noi ne mințim frumos și că nu ascultăm sufletul, ci mintea, e altceva. Dar întotdeauna știm de la început. Sufletul ne spune tot în 3 secunde. 

Există relații care se termină înainte de a începe, numai că oamenii nu acceptă asta nici după ce se termină propriu-zis. Și culmea e că tocmai asta era lecția pe care o preda sufletul permițând această experiență. Unii se chinuie până la sfârșitul vieții să întoarcă mortul de la groapă, hotărâți să meargă tot înainte. Că înainte era mai bine. Paradoxal, sunt oameni pentru care pare mai simplu să-și conducă volanul vieții uitându-se în oglinda retrovizoare.

Trecem peste cum se termină, când și dacă se temină sau nu se termină, mai rămâne să atingem cauza. Până la urmă, de ce se termină? Ce se întâmplă când doi oameni nu mai au nimic de împărtășit, nu se mai regăsesc unul lângă celălalt, nu mai cresc unul lângă celălalt, nu se mai înțeleg, nu mai suportă nici să împartă același spațiu? Răspunsul este cât se poate de evident: NIMIC. 

Tocmai acesta este răspunsul cel mai frecvent la întrebarea de ce se despart oamenii. DIN NIMIC. Cum bine a sintetizat o prietenă după primul său divorț. E adevărat, nu bea, nu mă bătea, nu mi-o trăgea... Nu se mai întâmpla nimic între noi. Doi străini în propria relație, ca un monstru cu două capete răpus de lanțul de la gât care-i leagă de cușcă.

Sensul vieții este curgerea, creșterea, expansiunea. Aceasta este direcția iubirii. Când sensul devine contrasens, nu mai rămâne nimic. Iar acest nimic, dacă este întreținut de cei doi, nu face decât să nimicească totul în jur. Nu mai bine vai de unul decât vai de doi? Altel, e vai de toți cei implicați în poveste.

Sursa foto: https://pro.psychcentral.com/exhausted-woman/2017/10/how-to-survive-a-divorce-with-a-narcissist/

Curs de numerologie, București, 9-10 decembrie 2017

Cui se adreseaza?

Cursul, organizat la clasa, se adreseaza tuturor pasionatilor de numerologie (inclusiv incepatorilor), care doresc sa inteleaga si sa foloseasca in mod constructiv puterea numerelor ascunsa in data naşterii, in nume si prenume.

Participantii isi vor putea identifica profilul de personalitate si misiunea din aceasta viata, intelegand ritmurile cosmice şi caracterul ciclic al vieţii. Numerologia natala este completata de numerologia previzionala şi de compatibilitatea numerologica.

Desi se vor face conexiuni cu alte discipline spirituale (de exemplu, astrologia), nu sunt necesare cunostinte din alte domenii! Cursul se adreseaza incepatorilor, precum si celor care doresc sa-si sistematizeze cunostintele de numerologie.

Misiunea si promisiunea:

Cursul are caracter practic, urmărind aplicarea cunoştinţelor în primul rând asupra propriei persoane, dar și în viața de zi cu zi!

Acest weekend de curs reprezintă prima parte a cursului de numerologie, urmând cea ce-a de-a doua parte să fie programată peste cel puțin o lună. Tematica acestui weekend de curs, din 9-10 decembrie este NUMEROLOGIA GENERALĂ, urmând ca ce-a de-a doua parte să fie de aprofundare în NUMEROLOGIA AVANSATĂ.

La finalul acestui curs, participanții vor fi capabili:

- sa calculeze si sa interpreteze numerele principale
- sa isi sincronizeze alegerile de viata in functie de ciclurile naturale
- sa aplice cunostintele de numerologie la nivel practic

Titlul cursului: Numerologie generală

Desfasurare: București, 9 și 10 decembrie 2017

Organizaresâmbătă și duminică, orele 12:00-19:00

Locul desfasurarii: va fi anuntat participantilor

Structura:

Lectia 1: Numerologia descifrata

Teoria numerelor. Armonii universale si succesiunea numerelor. Numere si cifre. Operatii numerologice. Vibratia nasterii (calea in viata): calcul. Cele 9 profiluri de personalitate. Numerele maestre.

Lectia 2: Cifrarea literelor

Numere, chakre si culori. Grila Lo Shu. Diagrama vibratiei nasterii. Sagetile lui Pitagora. Ziua de nastere. Corespondenta dintre litere si numere. Clasificarea literelor. Numarul de expresie. Numerologie si destin. Diagrama numelui. Vocatia in numerologie.

Lectia 3: Tabloul complet al numerelor principale

Numerele dominante. Numerele karmice. Vibratia de interior. Vibratia de exterior. Numarul activ. Numarul ereditar. Numarul cosmic. Numerograma personala.

Lectia 4: Numerologie previzionala si practica

Anul personal: calcul si semnificatii. Luna personala. Pinaclurile sau ciclurile vietii. Compatibilitatea numerologica. Adresa si numarul de inmatriculare. Alegerea numelui firmei. Numarul de telefon. Intrebari si raspunsuri.

*Pentru fiecare lectie, participantii primesc material de curs pe mail.

Investiție: 280 de lei

Înscrieri:
valeriu.panoiu@gmail.com

Sursa foto: http://religion.lilithezine.com/Numerology.html

Lilith în Capricorn. Bă, tu știi cine sunt eu?

Samson, dulău de curte, era deunăzi revoltat de mândria unor lighioane mai mari decât el, precum lupii, urșii sau leii. Militant pentru egalitate, personajul principal din fabula lui Grigore Alexandrescu Câinele și cățelul, ținea un discurs aproape politic despre egalitate și despre meritele fiecăruia de a fi respectat cu apelativul domnia voastră. Samurache, un  cățel, alegător de rând cum ar veni, cetățean turmentat cum i-ar zice Caragiale, se lasă amăgit de discursul demagogic și îl aprobă pe Samson, care se dezice imediat de el. El vrea egalitate numai cu cei e deasupra lui, nicidecum cu cei mai mici!

Adevărat vorbeam,
Că nu iubesc mândria şi că urăsc pe lei,
Că voi egalitate, dar nu pentru căţei."

Aceasta între noi adesea o vedem,

Şi numai cu cei mari egalitate vrem.


Mândria, fățărnicia și interesul ghidează tranzitul astrologic al lui Lilith prin Capricorn, timp de 9 luni, din 9 noiembrie 2017 până în 6 august 2018. Scopul scuză mijloacele. Sub un fals altruism, se poate ascunde o dorință de a parveni cu orice preț, de a urca, de a fi deasupra altora.

Vreau și eu să fiu șef! Vreau și eu să am privilegii! Vreau și eu să calc pe cineva pe cap! Asta răcnește din colțul întunecat al străfundurilor Lilith în Capricorn. Sigur, ca să ajung acolo, promit, zâmbesc frumos, mimez devotamentul. Dedesubt colcăie însă dorința de a parveni! Dar nu contează unde ești și cât ai! Important e să fii și să ai mai mult ca altul! Datul din coate devine sport național.

Lilith în Capricorn trezește monștrii puterii. Ideea de lider este înlocuită cu rolul de STĂPÂN! Lilith în Capicorn iubește subordonații, supușii, sclavii. Răsare printre noi obsesia de a exploata, de a ne da mari, de a da ordine.

Marea barosăneală din 9 noiembrie 2017 până în 6 august 2018! Testul puterii vine cât Lilith stă în Capricorn peste toți cei ce au ORGOLIU de șefi, de conducători, de boși. Peste cei ce vor să urce treptele puterii ca să-i înjosească pe alții și să se simtă superiori. De aceea, lecția acestei perioade este UMILINȚA! Agresorii și abuzatorii ies la rampă și se demască singuri. 

Bă, tu știi cine sunt eu? Aceasta va fi replica preferată a atotputernicilor în tot acest interval. Dar vai când cad cei atotputernici! Cu cât căderea e de mai sus, cu atât se face mai mult zgomot și sunt târâți mai mulți în prăpastie. Și nimeni nu se prăvale mai repede în abis decât cei ce suferă de păcatul MÂNDRIEI, convinși că lor LI SE CUVINE!

Vreau și eu să fiu sus! Vreau și eu să fac trafic de influență! Vreau și eu să câștig și să piardă ei! Recunoaștem lupta aceasta între NOI și EI! De mă voi scula, pre mulți am să popesc și eu. (vorba lui Alexandru Lăpușnenaul) Tot ce contează este să fim în tabăra care trebuie, adică să fim cu NOI, nu cu EI! Aceasta este mentalitatea românului indicată de astrograma țării de la 1 decembrie 1918. De ce să câștigăm toți? Cine s-ar mai uita la mine de jos în sus?! Trebuie să le arăt eu lor cine sunt! Nu se pun ei cu mine! Harta României îl are pe Marte în Capricorn în casa a XII-a, a încercărilor grele și a relației cu Divinitatea, în opoziție cu Jupiter din Rac. De aceea avem în sânge mândria neacoperită de fapte, de rezolvat la nivel de karmă colectivă. Iar cu Lilith peste acest segment din harta țării și peste Marte ni se reamintește tocmai că egalitatea este doar pentru dulăi, nu pentru căței. Cei mari au numai drepturi, cei mici au numai obigații, democrația fiind înțeleasă ca o libertate lipsită de responsabilități, care înseamnă că fiecare face ce vrea.

Pe Lilith în Capricorn, ROMÂNIA sărbătorește o NUNTĂ COSMICĂ. Ce se întâmplă la nunta românească la finalul petrecerii? Câteva zeci sau sute de invitați plătesc pentru ca mirele și mireasa să facă sex în noaptea nunții. Toată țara, EI, (niște milioane de nuntași care produc, excludem trântorii – aceștia sunt privilegiați, doar beneficiază de resturile de la masa mirilor) plătește pentru ca cei ce conduc, simbolizând mirele și mireasa de la nuntă, să facă sex noaptea, ca hoții, în toate pozițiile. Pe banii celor ce muncesc adică. NOI și NF și cu banii luați – ca să facem și horoscopul general al țării pentru 9 luni.

Lilith în Capricorn cere eroi. Persoane cu un curaj supranatural, care apără DREPTATEA și ADEVĂRUL, principii atât de dragi Capricornului. Ei vor fi primii persecutați, dar VICTORIA nu poate fi decât a lor. Cei ce au suferit de pe urma abuzurilor, a nedreptății, a minciunii ajung să se reabiliteze și să fie reinstalați în locul care li se cuvine. Lilith recompensează calitățile și virtuțile celor ce nu se dau bătuți și nu cedează în fața presiunilor. Ea vrea în Capricorn modele umane spre care ceilalți să privească cu ADMIRAȚIE. Iar vârfurile, elitele, înțelepții se vor ridica precum nuferii din mlaștină, impunând respect prin INTEGRITATE, LOIALITATE ȘI DEMNITATE.

Mitul de cea mai mare actualitate devine mitul lui PERSEU, cel ce a tăiat capul Gorgonei, pe care-l folosea ca să-și împietrească dușmanii cu privirea monstrului. Dar ca să ajungem a el, trebuie să explicăm cine este Casiopeea. Soacră-sa. Adică: această Casiopeea era o regină neasemuită pentru frumusețea ei. Dar știm că cei mai periculoși oameni sunt cei pătrunși de ei înșiși, de cine sunt și de ce fac! Mai ales pe vremurile lui Lilith în Capricorn. Revenind la Casiopeea, în mândria ei, s-a înfoiat că e mai frumoasă chiar decât cele mai frumoase, care erau considerate nereidele, fiicele nimfelor, făpturi ale mării. Poseidon, zeul mării, așa s-a înfuriat încât a trimis peste țara condusă de Casiopeea un monstru, o balenă care să persecute întreg poporul și să distrugă totul în cale. Oracolul a spus că singura cale prin care poate fi răpus monstrul este un sacrificiu uman, nimeni alta decât fiica reginei, tânăra și nevinovata Andromeda. Andromeda a fost legată cu lanțuri de o stâncă și înainte de a fi devorată, a fost salvată de Perseu, care a răpus monstrul și a luat-o de soție.

Cu Lilith în Capricorn avem următoarea traducere a mitului: pentru mândria, lăcomia și lipsa de măsură a celui aflat în frunte plătesc toți și, mai ales cei nevinovați. Dar povestea poate avea un final fericit prin intervenția divină miraculoasă a unui EROU salvator care îi inspiră pe toți prin curaj și iubire, îndreptând fărădelegea și vindecându-i pe cei ce au fost abuzați și transpuși în rol de victime.

Orice asociere a acestei regine, Casiopeea, cu personaje aflate la conducerea țării, este pur întâmplătoare. De asemenea, orice asociere cu Casiopeea a celor ce comit abuzuri în familie sau la locul de muncă este de asemenea o simplă coincidență. Trăim o perioadă în care cei ce iau decizii nu țin cont decât de beneficiile personale, nicidecum de consecințele asupra vieții celorlalți. Doar din ORGOLIU și doar să iasă ca ei! Doar să demonstreze că își impun voința și că dețin puterea și controlul! Avem părinți care fac asta cu copiii lor. Avem soți sau soții care se încrâncenează spre paguba tuturor. Avem șefi care distrug echipe, seamănă zâzanie și se înconjoară doar de lingăi ca și ei.

Lilith în Capricorn le dă mână liberă celor mândri și atotputernici să facă ce vor. Cum negociem relațiile cu cel ce o ține pe a lui și nu vrea să asculte? Lasă-l să facă ce vrea! Oricum va face, se va ascunde și tot ca el va acționa. Fă-i jocul până cade singur în groapa săpată pentru tine. Voința este inflamată, la fel și venele celor ce știu să se impună doar cu pumnul în gură sau în masă. Limitele nu pot fi impuse din exterior pe acest context astral. Oamenii învață acum să-și impună singuri limite, dându-se cu capul. Facă-se voia lor, căci voia lui Dumnezeu veghează oricum deasupra și nu permite nimănui mai mult decât poate duce.

Dar Lilith în Capricorn promite că vine Perseu! Că adevărul se instaurează. Că lumina străpunge întunericul. Că EROUL se trezește.

Lilith în Capricorn zodie cu zodie:

Berbec: provocări sociale și profesionale, conflicte cu autoritățile, încheieri de capitole, singur împotriva celorlalți, invidii.

Taur: relații cu Justiția sau Biserica, renunțarea la prejudecăți, contexte de viață inedite, influență a străinilor.

Gemeni: tranzacții și obligații financiare, repunere în drepturi, transformare și renaștere, sprijin din exterior.

Rac: influență a partenerului asupra deciziilor, responsabilități asumate în cuplu, pagube din cauza altora, procese, refuzul compromisurilor, luptă pentru dreptate.

Leu: condiții schimbate la locul de muncă, revoltă profesională, transformara obiceiurilor alimentare și a rutinei, oboseală cronică.

Fecioară: secrete amoroase, surprize legate de copii, trădări și lovituri de imagine, descoperirea sau urmarea unei pasiuni.

Balanță: efervescență în familie, emancipare, dezgroparea unor fapte vechi, plăți din urmă, finalizarea unor tranacții legate de proprietăți.

Scorpion: alergătură epuizantă, birocrație, acte și hârtii, comunicare intensă și explicații, vecini și frați solicitanți, examene sau teste.

Săgetător: dreptate financiară, exploatarea talentelor, încheierea unor relații tărăgănate, nevoia de a răspunde la acuzații pentru a folosi stima de sine.

Capricorn: decizii bazate pe renunțare, pierderea controlului, sentiment de luptă și supraviețuire, probe de stăpânire de sine.

Vărsător: renunțarea la dorințe și la voință, dreptate divină, rezultatul nor demersuri îndelungi, pierderi sau recompense, credință.

Pești: întoarcerea unor situații la 180 de grade, tulburări în anturaj, trădări, demascări, frici sau certitudini legate de viitor, urmărirea unui ideal.
  
Sursa foto: Perseu și Andromeda Marmură de Carrara, Pierre Puget, 1684, Muzeul Luvru, Wikipedia.

Din Cartea Relațiilor: Busola relației

Orice relație are o busolă al cărei ac indică permanent direcția corectă. Există numai două energii în întregul Univers: IUBIREA și FRICA. Într-o relație de cuplu, sensul înaintării celor doi ar trebui să fie spre iubire. Când unul dintre cei doi sau ambii se rătăcesc, ajung să continue bântuind prin frică. În afara acestor două opțiuni, cale de mijloc nu există.   

Iubirea este expansivă, aduce creștere, abundență, armonie și echilibru pe toate planurile. În cuplu, este imposibil ca doi parteneri să fie la locul potrivit unul lângă altul și numai unul să crească, pe când celălalt să stagneze ori să involueze. Creșterea este apanajul iubirii, al celor ce dau permanent mai departe cu generozitate din binecuvântările lor. De exemplu, a crește copii sau alte viețuitoare ori a cultiva natura reprezintă un act de recunoștință prin care se dăruiește înapoi vieții darul primit prin iubirea care i-a adus pe cei doi împreună. Un cuplu fericit permanent crește ceva și, în primul rând, fiecare din cei doi parteneri se crește pe el: evoluează în studii și înțelegere, progresează la nivelul înțelepciunii, în plan social și profesional, dobândind mulțumire de sine, recunoaștere și apreciere din partea celorlalți. Proiectele de cuplu sunt esențiale pentru viața în doi, în paralel cu proiectele de viață individuale ale celor doi. Unul din parteneri poate să își încetinească ritmul pentru a-l ajuta pe celălalt, dar asta nu-i va produce frustrare, ci bucurie și împlinire.

Dacă se ajunge în punctul în care susținerea unuia deja a generat un dezechilibru pe care cel susținut nu-l mai poate corecta, simbioza celor doi îndrăgostiți de la început s- transformat înseamnă în relație de parazitare: unul este parazitul, iar celălalt este gazda. În altă terminologie, a luat naștere triunghiul psihologic salvator – victimă – agresor. Cel ce salvează îl agresează cu binele pe cel ce nu vrea de fapt să se ridice, iar el/ea se va ridica împotriva salvatorului devenind la rândul său agresor și răzbunându-se pe prea multul primit cu forța. Dincolo de relația de cuplu, la fel se întâmplă și în familile în care copiilor li se oferă prea mult, iar părinții se sacrifică și dau tot, creând de fapt copii nemulțumiți și nerecunoscători, ce se simt agresați de atâta preaplin, devenind călăii propriilor părinți. Căci cine dă mai mult decât e cazul, greșește, întrucât creează un dezechilibru. Iar cine încalcă legea echilibrului, plătește. 

Nevoia de a da prea mult se justifică adesea prin conceptul de dragoste. Îi dăm totul partenerului sau copilului chipurile pentru că îl iubim. Greșit! Astfel creăm un handicapat care ajunge să nu se mai descurce fără noi. Facem asta din ORGOLIU! Nu cumva să simtă că se poate descurca poate chiar mai bine fără mine. La fel și în cuplu: cum ai făcut ceva pentru ca partenerul/partenera să nu găsească altceva mai bun la alta sau la altul, cum tocmai tu i-ai plantat sămânța de a căuta în exterior. Pentru că ai strecurat un gând de frică și ai nevoie de o lecție pe care ți-ai creat-o singur/ă prin partener, ca să întorci frica în iubire. În al doilea rând, facem aceeași ispravă din cauza uneia din cele mai mari erori de gândire: INSUFICIENȚA! Avem impresia că nu facem destul, că nu dăm destul, că nu suntem destul. Este unul din exemplele clasice în care frica se deghizează în iubire.

Un cuplu sau o familie fericită se întemeiază pe ideea de SUFICIENȚĂ! A afirma că ai suficientă iubire, suficientă abundență, suficientă sănătate, suficient timp atrage mai mult din ceea ce afirmi. Așa funcționează legea atracției. 

Căci celui ce are i se va da; dar de la cel ce nu are, şi ce are i se va lua. (Marcu 4, 25) Crezi că ai? Vei avea mai mult, atragi iubirea, abundența, într-un cuvânt, suficiența. Crezi că nu ai? Din nou ai dreptate! Mai rău n-o să ai! O să ai mai multă lipsă, mai multă nefericire, mai multă sărăcie, mai multă insuficiență. Universul amplifică tot ceea suntem. Iubirea ne face să simțim mai multă iubire, frica ne dă tot mai multe motive să ne fie din ce în ce mai frică.

Dacă iubirea se recunoaște prin expansiune, FRICA este ușor de recunoscut prin forța sa de contracție. Frica micșorează, adâncește în nemulțumire, este restrictivă, diminuează, împuținează, reprimă. Într-un cuplu în care unul din cei doi se simte mai mic decât ar putea fi fără acel cuplu, deja busola a luat-o razna. Frica micșorează stima de sine, încrederea, exprimarea. Fiecare spirit încarnat ca bărbat sau femeie caută acel partener care îi dă libertate maximă de exprimare și susținere să-și deschidă aripile. Prin iubire, amândoi se înalță. Dacă unul se lasă copleșit de frică, a semnat condamnarea pentru amândoi, pentru că deja încep să coboare împreună.

O relație sau o căsnicie bazată pe frică nu are cum să fie bineplăcută lui Dumnezeu. Fiecare cuplu emană o energie care se împrăștie și contaminează tot ce este în jur: copii, familie extinsă, vecini, întreaga comunitate. Un cuplu care stă împreună din frică se autodistruge, ajungînd la involuție personală, nefericire, închidere în propria carapace, izolare, sentiment de prizonierat, certuri, scandal, violență și, inevitabil, boală. Frica este cea care accelerează procesele de degradare. Și câte familii nu stau  până la capătul zilelor legate prin firele distructive ale fricii? Din frica de pierdere a reputației, din frica de Dumnezeu chiar (adică de jurămintele religioase greșit înțelese), din frica zilei de mâine, din frica de a nu se descurca și, peste toate, din frica de singurătate. Iar, mai presus de orice, din FRICA DE PIERDERE.

Această frică de pierdere este frica fundamentală a speciei umane, care are la bază iluzia separării de Dumnezeu prin corpul pe care îl avem. Venim pe această planetă, unde ne înveșmântăm sufletul într-un corp, ca să experimentăm individualitatea. Uităm însă că nu suntem în niciun moment separați de Dumnezeu. Ajungem uneori să ne batem joc de propriul corp separându-l chiar de propriul suflet, darămite să ne mai amintim și de Dumnezeu. Cu toate astea, în călătoria pe Pământ noi tânjim după sentimentul de unitate, de reîntregire cu tot ce există, cu Sursa noastră, cu Dumnezeu. De aceea avem aspirația permanentă a conectării până la identificarea cu ceva sau cineva exterior. Unii simt conectarea alergând spe noi experiențe sexuale cu parteneri diferiți, alții simt conectarea prin călătorii, alții ajung să se identifice cu munca lor sau cu urmărirea unui ideal. Toate conexiunile intermitente au la capătul drumului un gol ce se cere umplut la loc cu altă experiență.

Conectarea adevărată se face întotdeauna prin IUBIRE, nu prin frică și nici prin fugă. De aceea, cele mai împlinitoare relații sunt cele de durată, bazate pe încredere, devotament, loialitate și stabilitate, ca atribute ale unui flux continuu prin care curgem odată cu esența Universului din care suntem făcuți: iubirea. Adevăratul mister al iubirii se ascunde întotdeauna în relații. Unii îl descifrează în prietenie, alții în relația cu părinții sau cu copii, cei cu misiuni sociale îl trăiesc în relația cu clienții sau cu pacienții. Dar cel mai mare dar este IUBIREA ÎMPĂRTĂȘITĂ ÎN CUPLU. Acolo unde, precum în cer așa și pe pământ, divinul masculin coborât în corp de bărbat fuzionează cu divinul feminin coborât în corp de femeie. Numai prin iubire ne amintim de unde venim și cine suntem. Refacerea unității prin cuplu (iubirea între bărbat și femeie) sau prin orice alt fel de relație de iubire (între părinți și copii, frați, prieteni) ne pune în fața unui alt adevăr accesibil doar celor ce au urechi de auzit: prin iubire, aducem în fiecare clipă Raiul aici, pe Pământ. Iadul nu este nimic altceva decât FRICA. 

Sursa foto: https://www.shutterstock.com/video/clip-6542729-stock-footage-zodiac.html

Infidelitatea dezbrăcată. Misterele înșelatului

Fidelitatea reprezintă implicarea emoțională și fizică 100% într-o singură relație, ceea ce presupune loialitate, autocontrol și capacitate de a impune limite într-un spațiu de interacțiune socială în care permanent suntem expuși la stimuli și la alți potențiali parteneri de sex opus (sau, după caz, de același sex).

Frica de a fi înșelat este frica de a înșela. Adică cel ce se teme, se teme de el, de fapt, ca nu cumva, atunci când se ivește ispita și posibilitatea, să cedeze și să ia cu două mâini. Normal, frica de a fi înșelat este invers proporțională cu stima de sine! Ea reflectă câtă valoare îți dai tu ție. Aceeași frică se reflectă prin nivelul de control și prin spațiul personal pe care-l dai partenerului. Când ești posesiv și vrei să știi tot ce mișcă și tot ce face, de fapt tu ai nevoie să fii controlat. Ca în câteva consultații memorabile pe care le-am condus, în care bărbați în toată firea, posesivi până la obsesie cu soțiile, acuzau tot partenerele de infidelitățile lor: Dacă m-ar fi ținut din scurt și nu mi-ar fi dat atâta libertate, n-aș fi ajuns să am atâtea femei. În cuplu, îi dai partenerului atâta spațiu cât ai nevoie să primești!

Fidelitatea este o alegere. De multe ori înseamnă să ai oportunitatea (să ai cu cine, să ai cum, să ai unde), dar să nu cedezi. Dacă cedezi, înseamnă că înșelatul are un rol în viața ta, experiența trădării fiind un maestru pentru foarte multe cupluri. De multe ori, înșelatul nu e nevoie să conducă la despărțire, ci dimpotrivă, apare ca trezire într-un cuplu pe care chiar îl resuscitează. Înșelatul nu este nicidecum cel mai rău și insurmontabil eveniment care i se poate întâmpla unui cuplu. Sondajele arată peste tot că principala sursă de scandal între parteneri o reprezintă... banii, deci grijile materiale. Până una alta, trăim pe o planetă a materialului și a formelor, în care experimentăm concepte precum siguranță, stabilitate, confort.

Aluziile sexuale, sub forma jocurilor de seducție ce pot degenera în contact fizic reprezintă, oricât de nevinovate ar fi, o formă de trădare. Dacă există aluzia, există undeva în spate și intenția și posibilitatea ca, într-o zi, să se întâmple. Un partener care apelează la servicii de videochat, de exemplu, sau care poartă discuții sexualizate cu altcineva în mediul virtual, pe o rețea de socializare, nu înșală, ci trădează.

Înșelatul este asociat de obicei cu trădarea sexuală, în care interacțiunea unuia dintre parteneri cu o altă persoană s-a consumat fizic. Înșelatul este o formă de sabotare a cuplului din moment ce energia sexuală a celor doi parteneri imprimă cupului forța de materializare. Dacă există scurgeri de energie în exterior, cuplul începe să aibă diferite probleme. Trădarea și înșelatul prespun dirijarea energiei sexuale în afara cuplului. Cum energia sexuală este energia chakrei a 2-a, care este legată de abundență și prosperitate, orientarea spre alt partener reprezintă redirecționarea în exterior a resurselor, deci împrăștierea. În asemenea situații apar în cuplu sau în familie probleme de sănătate, dificultăți financiare, blocaje în contracte, timp insuficient.

Într-un cuplu, natura intimității dictează valoarea și puterea celor doi împreună. Prin contactul sexual, cei doi activează unul în celălalt chakrele inferioare, acolo unde este stocată însăși energia vitală. Să ne gândim că, mai jos de buric, în uter, se formează fătul, deci acolo apare viața, acela este centrul ei. La finalul exercițiilor de qi gong, întotdeauna practicanții pun mâinile împreunate pe abdomenul inferior, adunând energia în ceea ce chinezii numesc ‘tan tien-ul inferior’. 

Prin actul sexual cu un alt partener din afara cuplului are loc un transfer de energie, care întotdeauna conține informație. (Orice energie este purtătoare de informație!) Prin înșelat, partenerul infidel atrage în cuplu situații de viață care nu erau prezente anterior. Înșelatul fiind o încălcare a unui teritoriu străin, o evadare din teritoriul cuplului sau o deposedare a unui partener de un drept exclusiv care este oferit altcuiva, reprezintă un act de încălcare a liberului arbitru! Ca în Caragiale: trădare, trădare, dar să știm și noi. Înseamnă că nu-ți cunoști locul și iei ceva ce nu este al tău. Iar încălcarea liberului arbitru este cel mai mare păcat, deci produce rapid consecințe negative. 

În interiorul cuplului, transferul de energie duce la o egalizare a câmpurilor celor doi. Partenerii preiau unul de la celălalt abilitățile, darurile, talentele, iar problemele cu care fiecare vine în cuplu se armonizează. 

Când sexul are loc în afara cuplului asumat, deci în afara teritoriului personal, se activează predominant umbra celor doi parteneri, în niciun caz lumina. Înșelatul fiind o proiecție a umbrei, sexul fiind consumat pe ascuns (pe întuneric), nicidecum asumat la lumina zilei, face să se manifeste între cei doi problemele nerezolvate ale fiecăruia, deci inconștientul, părțile din noi pe care nu ni le putem controla. Astfel, partenerul care înșală aduce acasă, în cuplu, fricile, invidiile, nehotărârea, lăcomia, invidia, neiertarea și orice alte aspecte pe care infidelul/infidela ar fi putut să le preia de la amant/amantă, ajungând să le manifeste ori el/ea, ori partenerul înșelat. Nu vorbim aici despre cuplurile care s-au înșelat când s-au căsătorit și în care iubirea nu poate apărea decât în afara căsniciei...

Prin sexul oral se realizează cel mai rapid transfer de energie și informație, întrucât se unește energia sexuală, cea mai mare putere din Univers, aflată la nivel de chakră 2, cu chakra gâtului, chakra 5, acolo unde se află centrul de emisie, exprimarea, comunicarea și asimilarea. Prin practicarea sexului oral, pe lângă faptul că energia sexuală se expandează, partenerii ajung cu viteză să-și citească gândurile și să comunice dincolo de cuvinte, fiindu-le foarte greu să ascundă lucruri sau să aibă secrete, întrucât ele ies la iveală mai devreme sau mai târziu. Da, e adevărat, sexul oral stimuleză nu doar excitația, ci și procesul de ieșire la suprafață a adevărului.

În filmul Moonstruck (1987), pentru care artista Cher a luat premiul Oscar, se dezbate asiduu problema infidelității. Întrebarea ‘De ce înșală bărbații?’ își găsește un răspuns plauzibil: pentru că le e frică de moarte. Nu că femeile ar înșela din alt motiv… Orgasmul este denumit mica moarte, iar ca să facem o paralelă, în astrologie sexul și moartea se află în același teritoriu din astrogramă (zodia Scorpionului și casa a 8-a). Frica de moarte este frica supremă de a pierde controlul. Moartea este singura forță care nu poate fi stăpânită de către un muritor, în fața căreia ne abandonăm definitiv controlul. Pentru că nu știm ce se află dincolo, frica de moarte, însoțită de frica de a nu pierde controlul, vine la pachet cu una din cele mai mari frici umane: frica de necunoscut. În cuplu, sexul, mai precis punctul său culminant, orgasmul, reprezintă uniunea sacră a celor doi iubiți, pogorârea iubirii divine pe Pământ. În relațiile paralele, sexul și orgasmul îi pun pe infideli în energie de putere: iluzia  puterii, iluzia că dețin controlul asupra forțelor și a fricilor de necontrolat. Iată că am întocmit și o listă a semnalmentelor ce indică predispoziția spre infidelitate: persoane care au dificulăți în acceptarea realității, care se luptă să schimbe ce nu pot schimba, înverșunate să controleze cursul vieții proprii și mai ales cursul vieții altora, cu stimă de sine pe care doresc să și-o confirme din exterior, cu frică de necunoscut, care se tem să-și asume anumite responsabilități.

Cum nimic nu este întâmplător și toate au un rost pe lume, din practica terapeutică am identificat și cele mai importante funcții ale înșelatului.  

1.         Funcția de supraviețuire

Confesiunea ‘Dacă nu mă duceam cu alt bărbat, muream!’ este cât se poate de reală. Când tensiunea într-o relație complicată este vecină cu atacurile de panică, organismul clachează. Corpul preia toate stările emoționale și le convertește în hormoni, mai ales cortizol și adrenalină, care împing stresul spre pierderea minților. Sexul în afara cuplului apare ca o descărcare necesară în procesul de revitalizare și reechilibrare fizică. De regulă, funcția aceasta de supraviețuire apare în episoadele punctuale, în care se consumă un act o dată sau de câteva ori cu alt partener/altă parteneră, fără să se intre într-o relație paralelă.

2.         Funcța terapeutică

Dacă vulnerabilitatea unui partener se prelungește, iar celălalt nu reacționează la timp, se creează o breșă ce permite unei terțe persoane să se strecoare în cuplu. Ca în poanta ‘Aș intra într-o relație, dar nu știu într-a cui.’ Nevoia de echlibrare psihică și emoțională prin atenție, înțelegere și apropiere fizică atrag altă persoană care să umple golurile din viața personală. Mai ales în cuplurile care nu pot sau nu vor să divorțeze, condiționate de încrengături materiale și de familie aproape imposibil de dezlegat, relația paralelă apare ca un dar al sufletului. În aceste circumstanțe partenerii pot să aibă o relație paralelă de ani de zile, iar ei să își ia nu doar puterea de a face față provocărilor zilnice, ci și retrezirea iubirii în fiecare dintre ei. Aceste relații devin la rândul lor sursă de stres și dezechilibru emoțional în situația în care, după ce trece faza de îndrăgostire, unul dintre partneri își dorește din partea celuilalt exclusivitatea și oficializarea relației. Dacă celălalt nu vrea să divorțeze sau promite mult și bine o decizie pe care nu o implementează, s-a rezolvat, nu se poate! Când apare diferența de aspirații între cei doi, rămâne doar jocul de putere, iar iubirea înseamnă că s-a consumat doar ca primă fază, îndrăgostire, chiar dacă în cazul lor a durat și ani. Suferința se adâncește, cel ce se dăruiește total se simte abandonat și trădat nu doar de soț/soție, ci și de amant/amantă. Cel/Cea care a intrat în povestea paralelă pentru că se simțea singur/ă în doi în relație sau căsnicie experimentează acum... singurătatea în 3: și cu soțul/soția și cu amantul/amanta. 

3.         Funcția de trezire spirituală

Suferința în cuplu dublată de suferința în 3 este de multe ori cea care ia omul de mână și-l duce la terapeut sau la consilier. Este punctul în care persoana nu se mai poate ajuta singură, plutește prin viață, nici nu trăiește, nici nu moare. Fundul durerii este cel ce dă puterea de ridicare. Suferința în dragoste asociată cu trădarea și înșelatul îi face pe oameni să înțeleagă că numai de ei depinde să iasă din abisul în care s-au scufundat și să facă alegeri conștiente! În bezna minții, când a dispărut orice sens, mulți au nevoie să audă o voce din exterior, care să se conecteze la vocea inerioară, pentru că ei nu mai aud nimic din ce li se spune și nu-și mai ascultă de mult sufletul. Au nevoie ca cineva să-i trezească din iluzie și să le spună: ‘Gata! S-a terminat. Ieși de acolo! Ridică-te!’. La capătul trădării și autoamăgirii începe viața trăită conștient, în care realitatea începe să fie acceptată drept ceea ce este, nu drept ceea ce ar vrea omul să fie. Începe aventura autocunoașterii, începe călătoria interioară, întâlnirea cu sufletul, cu puterea personală, cu divinitatea din interior și de pretutindeni.

4.         Funcția decizională

A 3-a persoană este de mare ajutor uneori atunci când nu știi ce vrei. În momentele de cumpănă a relației, infidelitatea poate face ordine în dorințe. De multe ori, după o escapadă, multe persoane învață să aprecieze ce au acasă și se întorc cu totul de unde au plecat. Dimpotrivă, în alte situații infidelitatea oferă percepția unor posibilități pe care persoana simte că nu le poate atinge cu partenerul oficial, astfel încât hotărăște să rupă definitiv relația pentru a-și da voie să se exprime la un nivel superior. Acesta este cazul relațiilor-punte, în care al 3-lea/a 3-a apare doar ca să te scoată din căsnicie, nu și să rămână. Din nou aici apare suferința în momentul în care cel ce-și dorește să rămână cu amantul/amanta încearcă să transforme ceva temporar în ceva definitiv.

5.         Funcția compensatorie

Oamenii se motivează prin diverse mecanisme psihice pentru a-și putea continua angajamentele. De pildă, există categoria de oameni care se motivează prin vinovăție. Când nu mai vor și nu mai pot să continue într-o căsnicie sau într-o familie, în ei se activează prejudecățile sociale și religioase: căsătoria e pe viață, suferă copiii, apar fricile materiale etc. Atunci, reglajul se face prin legea compensației. Persoana care înșală se simte vinovată și se întoarce de fiecare dată acasă pentru a fi un soț/o soție și un tată/o mamă mai bun/ă. Aceasta este versiunea iubirii lumești, terestre, pe care o împărtășesc majoritatea cuplurilor. Iubirea divină este relația în care fidelitatea partenerilor este sacră, pentru că ei nici nu au nevoie să caute nimic în exterior la alt partener din moment ce sunt împliniți pe de-antregul în doi. În versiunea de iubire căzută, lumească, plină de compromisuri a majorității cuplurilor, infidelitatea este protejată în anturaj sau chiar încurajată, aproape ca o convenție socială. Cunosc un caz în care mama și-a îndemnat fiica de când s-a măritat să fie deșteaptă și să-și înșele soțul, astfel încât el să o dorească și mai mult, iar ea să aibă forță de a ține casa. Ignorăm cazurile în care poftele trupești devin desfrânare, adică viciu, pentru că intrăm în cazurile patologice.

6.         Funcția de vindecare a prejudecăților

Pentru unele femei măritate, toate femeile care își înșală soțul sunt curve, până când li se întâmplă și lor... Persoanele care judecă ceea ce trăiesc alții, condamnă, osândesc, aruncă cu pietre și, mai ales, jură că niciodată nu vor face ceea ce fac alții își atrag experiențe care să le ajute să evolueze. Cu cât cineva judecă infidelitatea altcuiva, dacă are ca program de viață lecția judecăților, cu atât mai repede atrage o persoană din afara cuplului de care să se îndrăgostească. În aceste situații, poveștile se consumă pentru ca cel ce trădează să înțeleagă iubirea la un nivel mai înalt, ca non-judecată. Pentru că tot ce judeci, respingi, iar legea atracției spune clar să tot ce respingi, atragi. 

7.         Funcția de cunoaștere

Până și copiii știu că scopul vieții este să trăim. Creștem, acumulăm experiențe, înțelegem mai mult, ne rafinăm, învățăm să aducem pe Pământ energia iubirii într-o formă tot mai pură, deci să manifestăm divinul în viața zilnică. Iubirea și cunoașterea sunt esența vieții și a lui Dumnezeu, iar cele două se află în simbioză. Pe măsură ce iubim, ne mărim cunoașterea, iar pe măsură ce accesăm mai multă cunoaștere, experimentăm iubirea. Mai ales în multe cupluri tinere care nu sunt predestinate să rămână împreună toată viața, dar care se căsătoresc de la prima lor iubire pentru a învăța și a evolua, intervine inevitabil după un număr de ani o limită dincolo de care nu se mai poate trece. Și, totuși, fiecare simte că viața și iubirea sunt mai mult decât au reușit ei să descopere doar unul prin celălalt. Așa că cel puțin unul face un salt în afara cuplului, se îndrăgostește și descoperă părți din el/ea despre care nu știa nimic înainte. Trădarea și înșelatul pot fi parte a drumului către sine, ca proces de autocunoaștere. De foarte multe ori, femeile care înșală își redescoperă feminitatea, iar bărbații care înșală își redescoperă masculinitatea. În numeroase cazuri, infidelitatea unuia aduce forță proaspătă în cuplul ce renaște. În alte cazuri, se termină totul între cei doi. Dar iubirea, fie și măcar în stadiul incipient de îndrăgostire, fără o relație de durată atașată, întotdeauna îți dă aripi să vrei mai mult și să îți dorești mai mult, să-ți depășești limitele, să devii mai mult decât credeai vreodată că poți fi.

Fidelitatea rămâne sigiliul sacru ce validează că Regele și-a întâlnit Regina, iar iubirea divină se trăiește în planul fizic. Și vor fi amândoi un trup. (Marcu 10, 8) Infidelitatea este tot o aspirație spre sacru, spre Dumnezeu. O nevoie pentru infidel/infidelă de a accepta că nu poate atinge în această viață iubirea divină în cuplul în care deja este sau o nevoie de a căuta în exterior tocmai pentru a recunoaște și a deschide ochii că sacrul era deja acolo, în cuplu. Pentru cei ce trădează și înșală, experiența apare ca o lecție de a lua decizii și de a acționa conștient, de a primi claritate, de a ieși din iluzia autoamăgirilor, de a fi convinși că nu se înșală când fac alegeri, de a cunoaște, de a recunoaște și de a redeveni, în final, fideli lor înșiși. 

Sursa foto: https://greatist.com/live/ready-for-threesomes

Ce să faci ca să ucizi IUBIREA fără niciun efort

Doi tineri aflați la începutul relației au ieșit într-o seară în club. Se mutaseră împreună și ea se obișuise deja să-i treacă cu vederea ieșirile verbale sub influența aburilor alcoolului. Iar el nici nu bea des. Se îmbăta de maxim 4-5 ori pe săptămână. Ea, nevindecată de relația anterioară, își găsise marele salvator, căruia îi tolera acest viciu, îmbătată de iluzia marii iubiri care, în sfârșit, îi înecase toată nefericirea. El, de altfel trântor de meserie, dar fără acte, am înțeles cu toții în ce își găsea salvarea de toate frustrările, nu cumva să se confrunte cu ele. Ardem detaliile vizitei în club și ne întoarcem acasă, direct în punctul culminant, unde tânăra a încasat de la iubitul ei o bătaie soră cu moartea, binemeritată din punctul lui de vedere. Cât de beat era el, pe banii ei, desigur, dar tot a observat că un bărbat a privit-o intens. Ca suvenir, ea se pare că va păstra pentru tot restul vieții sale, lângă buze, un semn care, privit de aproape, ironia sorții, seamănă cu miniatura unui... preș.

Trecând cu vederea incidentul, după luni de zile în care își adăpostea iubitul în casa ei, ea încă spera în îndreptarea lui. Printre agresiunile verbale, asortate ocazional cu câte o palmă, îndrăgostita devenea tot mai îndârjită în a-l aduce pe calea cea dreaptă și a-l schimba. Până în ziua miraculoasă în care el s-a mutat la alta, lăsând-o cu buza umflată nu doar la propriu, ci și la figurat.

Înainte de a se repezi cineva să judece, stop! Din exterior este foarte ușor să dăm cu piatra într-o relație nepotrivită și să condamnăm. Din interior, personajul principal feminin a avut de învățat o lecție pe care fiecare dintre noi a trăit-o sau o va trăi. Scenariul poate fi diferit, dar mesajul este același.

IUBIREA ÎNSEAMNĂ RESPECT! Înseamnă SĂ TE RESPECȚI PE TINE! Adică să te iubești! Și să accepți că, dacă partenerul NU TE RESPECTĂ, de fapt NU TE IUBEȘTE.

Și din nou ajugem la concluzia că NU EXISTĂ IUBIRE FĂRĂ IUBIRE DE SINE.

Cu primul abuz pe care îl treci cu vederea, faci loc celui de-a doilea. Iubirea este un spațiu de toleranță și acceptare, dar are nevoie de limite pentru a se manifesta. Dacă nu impui limite, partenerul consideră că excesul nesancționat este normal. Aici intervine, în primul rând, forța comunicării în cuplu. Partenerul trebuie să știe ce te deranjează, ce anume nu îți este confortabil. Un partener căruia îi faci pe plac și căruia îi permiți să te abuzeze, emoțional, psihic sau fizic, este un partener căruia îi dai puterea ta. Cedezi în favoarea lui, deci tu l-ai pus deasupra ta, creând o relație de putere în locul relației de iubire.

În iubire, partenerii sunt egali, se află pe același nivel. În momentul în care relația devine ierarhică, de dominare, partenerul căruia i se permite să domine își pierde respectul față de partenerul care se lasă dominat. Fiecare dintre noi aspiră spre întregul de sex opus care să-l ajute să se manifeste la cel mai înalt nivel al său. Dacă partenerul îți dă voie să scoți ce ai mai rău din tine fără să-ți impună limite, el nu te ajută deloc să-ți modelezi energia în forma cea mai bună. A-l lăsa pe partener să facă ce vrea fără a-i comunica ce anume te face pe tine mic/ă lângă el sau ce anume îl face pe el mic/o face pe ea mică sau îl/o discreditează nu este semn de iubire, ci de slăbiciune.

Noi căutăm în relație un egal, nicidecum un partener slab, pentru că și noi ne vom simți la fel. Dacă partenerul sau partenera îți tolerează slăbiciunile sau se umilește, înseamnă că îți este inferior/inferioară. Și cum putem să trăim cu cineva inferior lângă noi? Înseamnă că și noi suntem inferiori dacă stăm în relație cu cineva inferior. Cel ce umilește ajunge să-l pedepsească pe cel ce se lasă umilit doar-doar și-o reveni și își va folosi puterea.

Când te faci preș, partenerul își pierde respectul față de tine. Ca să ne simțim împliniți, avem nevoie de cineva pe care să îl putem respecta. Nu ne dorim niciodată pe cineva care este sub noi. Acela este punctul în care începe căutarea în altă parte. 

Iar cel ce a permis monstrului din celălalt să umble liber fără să-i pună lesă, pe lângă umilință, își crează și experiența de a fi trădat și, eventual, părăsit. Pentru că devine singur/singură victima acestui monstru pe care l-a eliberat fără să să-i spună nu, fără să-l îmblânzească și fără să-l stăpânească.

Cu fiecare compromis pe care-l facem față de cineva fără să comunicăm și să luăm atitudine, ne pierdem respectul celuilalt. Nu ne iubim nici pe noi, nici pe partener (poate fi și părinte, copil, frate, prieten, coleg) și cu siguranță nu-i dăm voie nici lui/ei să ne iubească. Când îți dai voie să nu fii respectat, pe tine nu te respecți. Te-ai pierdut pe tine și l-ai pierdut și pe celălalt. Ai omorât iubirea.

Sursa foto. http://sampath.skyrock.com/3242223499-MY-LOVE-KILL-ME.html

Seminar ''Astrologie cu Îngeri'', București, 8 noiembrie 2017

Dialog:
- Când organizezi anul ăsta seminarul cu îngeri?
- Anul ăsta îl țin la Bacău. Dar apropo, tu n-ai fost anul trecut?
- Ba da, am fost și acum doi ani. Ce contează? Vreau să vin și anul ăsta.

Astfel m-am hotărât să-l organizez totuși și în București, chiar pe 8 noiembrie. Număr limitat de locuri (20), în ordinea înscrierilor. La Bacău, seminarul este programat pe 17 noiembrie.

Tema:
Cum lucrăm cu Îngerii in astrologie?

Acest seminar este accesibil inclusiv începătorilor.

El se adresează celor care sunt pregătiți să treacă dincolo de limitele astrologiei clasice. Abordarea astrologiei se face din perspectivă energetică.

Învățăm să invocăm Îngerii, să ne protejăm cu ajutorul lor, să-i folosim ca intermediari, să-i punem la treabă în conformitate cu fișa postului fiecăruia dintre ei, să le fim recunoscători.

Identificăm Arhanghelii care guvernează fiecare zodie în parte și aflăm care dintre ei ne poate ajuta, în funcție de calitățile, blocajele și remediile de care avem nevoie, în concordanță cu astrograma natală.

Facem o meditație cu Îngeri.

8 noiembrie, orele 19:00-21:30.
90 lei
Locația: se comunică participanților.
Înscrieri: valeriu.panoiu@gmail.com

Atelier astro: Eliberarea de sub umbra arborelui de familie. Conjuncția Nodul Nord - Chiron. 15 martie, online

Karma, despre care se tot vorbește, nu se mai termină și ea vreodată? Trăim o fereastră astrologică deschisă în luna februarie anul acesta p...