Treceți la conținutul principal

Astreo

In mitologie, Astraeus facea parte din a doua generatie de titani (Uranus si Geea fiind, asadar, bunicii sai). Etimologic, Astraeus sau Astraeos inseamna “rasaritul stelelor” (din gr. astra- “stele” si -eos “rasarit”).

Personal, il interpretez pe Astreo pe o alta filiera.
El ar fi varianta masculina a numelui Astraea (fiica lui Astraeus). Zeita Astraea este ultima fiinta nemuritoare care s-ar fi ridicat de pe Pamant la cer. Din ascensiunea sa ar fi luat nastere constelatia Fecioarei. Astraea simbolizeaza justitia, inocenta si puritatea. Ea este reprezentata purtand o balanta care, asezata pe bolta cereasca, e in directa legatura cu zodia imediat urmatoare Fecioarei.

Astraea poarta numarul 5 in ordinea descoperirii, asteroidul fiind zarit pentru prima data de astronomul german Karl Ludwig Henke, pe 8 decembrie 1845.

De unde afinitatea mea cu acest corp astral? Am mentionat ca Astraea poarta numarul 5 in ordinea clasificarii asteroizilor. Vibratia nasterii mele este 5. Mai mult, numarul 5 este guvernat de planeta Mercur, iar Ascendentul meu este in Gemeni (stapanul hartii natale fiind, asadar, insusi Mercur).

Pe harta mea natala, Astraea este plasata in gradul 28 din Varsator, imediat dupa Mijlocul Cerului si dupa Soare. Blogul de fata, care poarta numele de cod Astreo (asadar masculinul de la Astraea), s-a lansat pe 20 august 2009, pe o faza de Luna Noua, cu Soare-Luna in Leu pe Mijlocul Cerului, toate trei marcajele in gradul 28 din Leu. Se proiecteaza astfel, in oglinda, o serie de aspecte natale pe axa Leu-Varsator. Cum Astraea de pe harta natala e conjuncta cu Fundul Cerului de pe harta blogului, nu e de mirare ca Astreo, numele sau derivat la masculin, imi creeaza un spatiu (virtual), unde ma simt ca acasa, unde pot sa ma dedic familiei (de iubitori ai astrologiei si numerologiei) si unde pot sa primesc oaspeti.

Comentarii

  1. Multumesc pentru ospitalitate!

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc pentru ca ai rasarit! Te imbratisez cu iubire si recunostinta!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Păcatul care distruge viața în numele iubirii

Există oameni care pot face mai mult rău într-o relație decât egoiștii și narcisiștii? Sigur că da. Cei ce nu se gândesc deloc la ei și îi pun doar pe ceilalți pe primul loc, ajungând să trăiască viața oricui altcuiva, mai puțin pe a lor. Altruismul lor atinge deseori culmile sacrificiului și anunță doar prăbușirea de sine. Pentru că cel ce se dă renunțând la el practică autoflagelarea, negarea, anularea propriei personalități, renunțarea la propria putere personală. Iar aceste forțe puse în mișcare indică o lipsă a iubirii de sine ce conduce inevitabil la resentimente, regrete, frustrare, boală. Acestea sunt vibrațiile pe care ajung să le împrăștie în jurul lor ‘martirii’ ce-și fac un titlu de glorie din modul greșit în care înțeleg ei iubirea. Cum ar putea cineva care se îngroapă în el însuși să întindă mâna altora ce vor să se ridice?
Iubirea începe întotdeauna cu iubirea de sine, pe care majoritatea o condamnă, întrucât o confundă cu egoismul. Pentru egoist, lumea se învârte în jur…

9 semne că ești sau nu într-o relație karmică

Relațiile karmice aduc întotdeauna creștere prin suferință. Cei doi parteneri se întâlnesc pentru a arăta cu degetul unul către celălalt aspecte nerezolvate ale personalității sau pentru a testa limitele personale, inclusiv stima de sine. O relație karmică se materializează într-un moment de evoluție în care îți e imposibil să vezi singur la tine ceea ce te blochează. Atunci, atragi fie pe cineva care te oglindește, fie pe cineva care te provoacă să manifești, deci care scoate din tine, exact fricile tale cele mai adânci.
Cum identificăm o relație karmică și care sunt semnele unei relații care nu este karmică?
1. Relația karmică este bazată pe nevoi. Ai impresia că partenerul îți umple un gol. Într-o relație care nu este karmică, declarația de iubire sună așa: ‘Te iubesc tocmai pentru că nu am nevoie de tine!’.
2. Relația karmică apare într-un moment de suferință nevindecată sau într-un moment în care sufletul vrea să evadeze cu orice preț din realitate, să fugă din corpul său în corpul.…

Cea mai mare greșeală în relații!

Dumnezeu este Iubire, iar noi suntem Iubire. Nimic mai adevărat. Însă iubirea nu înseamnă să fii doar bun, ci înseamnă să impui limite. A iubi nu înseamnă a te lăsa călcat în picioare. În momentul în care spațiul personal încetează să mai existe și voința este anulată, deja vorbim despre încălcarea dreptului la libertatea personală.
Dacă te lași invadat în numele iubirii și le permiți celorlalți să te vampirizeze, ai alunecat, fără să-ți da seama, într-un joc de roluri: ai devenit victimă! Când lași un agresor să-și facă de cap, nu te aperi și nu iei măsuri, dovedești că nu te iubești pe tine! Ori dacă iubirea nu pleacă de la iubirea de sine, ea este greșit înțeleasă. A-l iubi pe altul, deci a-i permite să fie cum vrea el, nu trebuie să conducă la renunțare de sine sau la sacrificiu. Bunătatea și toleranța manifestate față de altcineva se opresc acolo unde accepți să-ți faci rău singur neluând atitudine. A da șansă după șansă conduce doar la pierdere de suflet și uzură nervoasă.
A vedea…