Treceți la conținutul principal

Introducere in astro-lingvistica


Avem impresia uneori ca planetele si zodiile sunt undeva acolo, sus pe cer, si ca isi fac treaba lor in timp ce noi ne vedem de ale noastre. Adevarul este ca noi lucram cu ele, le interiorizam, ba mai mult, le exteriorizam inconstient. Nici nu ne dam seama. Cum facem asta? Prin vorbire. De fapt, prin comunicarea in orice forma, fie ea scrisa ori verbala. Mai pe scurt, prin cuvinte!

Sub influenta lui Mercur

Chiar daca specialistii in comunicare ne spun ca vorbele propriu-zise, mai ales in cazul comunicarii fata in fata, transmit doar aproximativ 10% din limbaj (restul mesajului fiind transmis prin impactul vocii – cat de inalta, joasa, fluenta, rapida, ritmica si prin limbajul corpului – gesturi, atitudine, tinuta), orice forma de comunicare, de transmitere a unei informatii face parte din aria limbajului. Tot ce tine de comunicare se afla, din punct de vedere astrologic, sub patronajul lui Mercur. Gestica, mimica, lucrurul cu mainile are legatura tot cu Mercur, cu capacitatea de a influenta audienta prin modulatii, jonglerii, disimulari, crearea unor efecte voite. Acestea tin tot de abilitatile mercuriene. Asadar,limbajul, atat verbal, cat si non-verbal, este patronat de acelasi Mercur.

Astfel, am constientizat ca, de fapt, insasi prezenta cuiva in fata unei audiente, in calitate de vorbitor, de om care are de transmis un mesaj, este de fapt o aplicare a principiului de functionare a lui Mercur. In orice situatie de comunicare, de ascultare, de lectura, il avem, de fapt, pe Mercur in actiune!

De altfel, prin comunicare punem in miscare, facem sa lucreze toate influentele planetare! Iar Mercur este liantul, canalul de transmisie.

Citeste ARTICOLUL INTREG AICI! (via www.astrele.ro)

*Articolul dezvolta prezentarea sustinuta la Craiova, pe 25 iunie 2011, in cadrul evenimentului astrologic al sezonului, Astro-Festival.*

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Păcatul care distruge viața în numele iubirii

Există oameni care pot face mai mult rău într-o relație decât egoiștii și narcisiștii? Sigur că da. Cei ce nu se gândesc deloc la ei și îi pun doar pe ceilalți pe primul loc, ajungând să trăiască viața oricui altcuiva, mai puțin pe a lor. Altruismul lor atinge deseori culmile sacrificiului și anunță doar prăbușirea de sine. Pentru că cel ce se dă renunțând la el practică autoflagelarea, negarea, anularea propriei personalități, renunțarea la propria putere personală. Iar aceste forțe puse în mișcare indică o lipsă a iubirii de sine ce conduce inevitabil la resentimente, regrete, frustrare, boală. Acestea sunt vibrațiile pe care ajung să le împrăștie în jurul lor ‘martirii’ ce-și fac un titlu de glorie din modul greșit în care înțeleg ei iubirea. Cum ar putea cineva care se îngroapă în el însuși să întindă mâna altora ce vor să se ridice?
Iubirea începe întotdeauna cu iubirea de sine, pe care majoritatea o condamnă, întrucât o confundă cu egoismul. Pentru egoist, lumea se învârte în jur…

9 semne că ești sau nu într-o relație karmică

Relațiile karmice aduc întotdeauna creștere prin suferință. Cei doi parteneri se întâlnesc pentru a arăta cu degetul unul către celălalt aspecte nerezolvate ale personalității sau pentru a testa limitele personale, inclusiv stima de sine. O relație karmică se materializează într-un moment de evoluție în care îți e imposibil să vezi singur la tine ceea ce te blochează. Atunci, atragi fie pe cineva care te oglindește, fie pe cineva care te provoacă să manifești, deci care scoate din tine, exact fricile tale cele mai adânci.
Cum identificăm o relație karmică și care sunt semnele unei relații care nu este karmică?
1. Relația karmică este bazată pe nevoi. Ai impresia că partenerul îți umple un gol. Într-o relație care nu este karmică, declarația de iubire sună așa: ‘Te iubesc tocmai pentru că nu am nevoie de tine!’.
2. Relația karmică apare într-un moment de suferință nevindecată sau într-un moment în care sufletul vrea să evadeze cu orice preț din realitate, să fugă din corpul său în corpul.…

Cea mai mare greșeală în relații!

Dumnezeu este Iubire, iar noi suntem Iubire. Nimic mai adevărat. Însă iubirea nu înseamnă să fii doar bun, ci înseamnă să impui limite. A iubi nu înseamnă a te lăsa călcat în picioare. În momentul în care spațiul personal încetează să mai existe și voința este anulată, deja vorbim despre încălcarea dreptului la libertatea personală.
Dacă te lași invadat în numele iubirii și le permiți celorlalți să te vampirizeze, ai alunecat, fără să-ți da seama, într-un joc de roluri: ai devenit victimă! Când lași un agresor să-și facă de cap, nu te aperi și nu iei măsuri, dovedești că nu te iubești pe tine! Ori dacă iubirea nu pleacă de la iubirea de sine, ea este greșit înțeleasă. A-l iubi pe altul, deci a-i permite să fie cum vrea el, nu trebuie să conducă la renunțare de sine sau la sacrificiu. Bunătatea și toleranța manifestate față de altcineva se opresc acolo unde accepți să-ți faci rău singur neluând atitudine. A da șansă după șansă conduce doar la pierdere de suflet și uzură nervoasă.
A vedea…