Treceți la conținutul principal

Femeia striga pe nume Destinul Barbatului

Numele pe care il purtam este un cod al directiei noastre de viata. El insumeaza experientele necesare care ne ajuta sa ne invatam lectiile. Numele intreg din acest moment (nume de familie + prenume) indica misiunile personale pe care le avem pentru aceasta viata. Numele ne da in numerologie numarul Destinului.

Este logic ca schimbarea numelui de familie atrage dupa sine o schimbare de directie in viata, o modificare a cursului, o bifurcare. Numele de familie se traduce numerologic in numarul ereditar. E ca si cum ne dam jos dintr-un pom si urcam in altul. Ne alipim la un alt arbore genealogic si preluam, desigur, inclusiv zestrea karmica a familiei in care intram cu nume cu tot, dar si avantajele incluse la pachet. Nu ne intereseaza aici interpretarea numarului ereditar, ci raspunsul la o intrebare cat se poate de pertinenta:  De ce femeile isi schimba numele de familie in urma casatoriei si nu barbatii?

Casatoria inseamna, printre altele, asumarea responsabilitatii depline fata de celalalt, dar, in primul rand, fata de tine. Iar asumarea responsabilitatii fata de tine inseamna asumarea responsabiltatii fata de tipul de energie predominant in corpul pe care il ai in aceasta viata. Barbatii sunt chemati sa-si asume energia masculina, iar femeile, pe cea feminina.

Observati numarul 1: drept, ascutit, ferm, integru, stapan pe el, erect, falic si falnic. Masculin. Si, totusi, cu un mic maner in stanga sus (pe stanga fiind femintatea), de care sa-l apuce... femeia.

Observati numarul 2: cum se unduieste ca o lebada, cu forme rotunjite, flexibil, moale, invaluitor, sinuos, indirect, ca o placa de surf. Feminin. Si, totusi, cu o trena pe partea dreapta, unde sa se urce... barbatul.

Numarul 1 este de felul lui convex (adica nu tine apa, e ca o umbrela). Numarul 2, la coada lui, este concav. Mai ales cand il scriem de mana, vedem la finalul lui ca un fel de vas ce sustine, protejeaza, asteapta sa fie umplut.

Numarul 1 corespunde astrologic Soarelui. Numarul 2 este numarul Lunii. Relatia dintre 1 (barbatul) si 2 (femeia) se inalta spre Cer de aici, de pe Pamant. Luna se invarte in jurul Pamantulu, iar Pamantul, cu Luna cu tot, se invart in jurul Soarelui. 2 se invarte in jurul lui 1. Si, totusi, fara 2, 1 este sterp, lipsit de viata, fara directie si motivatie. La fel si barbatul fara sustinerea une femei. Nu intamplator se spune ca In spatele unui barbat puternic sta o femeie puternica”. Nimic mai adevarat. Poate sa fie sotie, mama, sora, bunica. Dar daca barbatul (numarul 1) nu are parte de sustinerea unei femei (numarul 2), 1 ajunge sa arate ca un cui pe care ciocanul vietii il bate in cap, pana ce ajunge sa intre de viu in pamant fara sa mai iasa la suprafata. Barbatul nu este creat de Dumnezeu sa fie singur pe Pamant. Daca ramane fara sprijinul unei femei, se ofileste, nu rodeste si, in cele din urma, moare. Femeile ramase vaduve se sustin singure energetic. Barbatii ramasi vaduvi, fara o fiica, mama sau sora se duc repede dupa perechea lor. Un fu nu-l poate ajuta. O nora, da. De aceea se si stabileste o relatie speciala intre socru si nora.

1 nu poate sa devina creator si nu poate sa aspire catre Cer decat in prezenta unui 2.

Prin schimbarea numelui de familie, femeia (energia numarului 2) isi asuma rolul de femeie si se angajeaza constient sa exprime pe deplin energia yin, sustinand astfel energia masculina a barbatului. Energia masculina este cea darnica productiva. Barbatul da. Face si produce. Energia feminina este receptiva. Femeia primeste. Simte si sustine. Ea primeste numele de familie al barbatului pentru ca este pregatita sa-l primeasca total pe barbatul care-i da numele in viata ei si sa-l sustina neconditionat din punct de vedere energetic. Daca femeia isi retrage sprjinul energetic si nu-l mai hraneste cu energia ei, atunci el isi taie orice legatura cu Cerul, cu Dumnezeu. El va privi doar spre Pamant. Va deveni sceptic, morocanos si plin de vicii.

Ca sa poata sa-si revina, sa redevina creativi, bucurosi, dornic de fapte marete, deci ca sa restabileasca legatura cu Dumnezeu, alti barbati cauta alta femeie care sa-i hraneasca. Nu este de condamnat nici femeia care-si retrage sprijinul, nici barbatul care-l cauta in alta parte. De condamnat cu atat mai putin este femeia care, oferind tot sprijinul ei barbatului si vazand ca el nu face nimic cu potentialul pe care ea tot i-l tine in brate, cauta, la randul ei, alt barbat caruia sa-i daruiasca energia ei datatoare de viata. Barbatul care, pe un sol fertil, nu-si asuma rolul de creator, complacandu-se in lipsa de actiune, barbatul care nu produce valori, fie ele materiale, artistice sau spirituale, nu este demn de femeia care-i poarta numele.

Cand o femeie intra cu toata energia ei feminina, fertila, hranitoare, in viata unui barbat, barbatul trebuie sa demonstreze ca o merita si sa dea roade. Sa construiasca, sa scrie, sa educe, sa modeleze materia sau sufletul, sa aduca o schimbare in lume. Si nu periodic, ci permanent. Barbatul isi poate implini Destinul numai prin femeie. Femeia are energie sa faca asta si singura. Cine nu accepta acest Adevar, sa-l caute pe al sau. Sau sa se certe cu Dumnezeu pentru felul in care suntem creati.

Femeia care-si asuma numele de familie al barbatului isi asuma, de fapt, rolul de Zeita, de Mama Divina, aici, pe Pamant, trezindu-l pe Tatal Creator din barbatul ei. Acceptarea numelui de familie al barbatului de catre femeie prin casatorie aniverseaza un transfer cosmic de energie, prin care forta masculina ajunge in echilibru perfect cu cea feminina.


Sursa foto:



Comentarii

  1. Foarte frumos scris articolul...felicitari.
    DAR...realitatea este mai cruda..din pacate...si voi fi foarte direct si scurt..
    1. Facem curte unei domnisoare, doamne..ne place...(are nume de dsoara si implicit un anumit numar al destinului de exemplu 4..este compaytibila cu mine..car esunt un 7...dar daca ii dau numele meu la casatorie se transforma in 5 sau 8 sau 3 sau alt numar...si devine incompatibila....oups...) ce am facut? unde am gresit? de ce nimeni nu ne invata sa lasam un lucru bine facut asa..sa nu l mai transformam?
    2. Si parerea mea ca n uai nevoie de orice femeie...ca sa fii implinit..trb sa fie un complex de compatibilitati....ca sa te simti implinit cu o femeie...si ea cu tine..sa simtiti ca sunteti fericiti pe termen lung..pana la adanci batraneti....
    Acest complex de compatibilitati include:
    compatibilitati psihosociale, feromonal-sexuale, astrologice, spirituale si ....mai nou am aflat ca si numerologice....
    Din pacate putini stiu ce si cum...de unde si rata enorma a divorturilor si a nefericitilor...
    Pacat...de enrgia creatoare pierduta, de vibratiile negative emise de nefericiti....
    3."Borcanul de fericire este in noi...dar cersim firimituri de placere in afara noastra" m a invatat mentorul meu Mirahorian Dan Olaru...si as completa..ca de cele mai multe ori "cersim" si oferim aceste firimituri la persoane alese gresit...
    Deci comentariul meu pe sccurt la acest articol foarte frumos scris..ar fi....de acord...barbatul poate avea nevoie de o femeie...dar... de femeia compatibila...
    Sau nu...poate asta este doar o conceptie...a mintii noastre colective...mostenita din epoca matriarhala....(apropos ptr cine nu stie...nu mai suntem in patriarhat de ceva timp...cine vrea dovezi i le zic in privat)...deci poate ne ar fi mai bine fara familii...cupluri...casatorii...divorturi...fericiri efemere si suparari acide...bolnavicioase...dezamagiri dureroase....
    Cam asta a fost pe scurt...inspiratia..perceptia...mea..la acest articol minunat....idealist....
    Silvian Lica

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Draga Silvian Lica, decat sa te nefericesti cu asemenea indicatii mai bine deschizi ochii si apreciezi femeile din viata ta (mama, sora, bunica, femeia de serviciu, prietena etc) si asta cu ,,barbatul are nevoie de o femeie",..barbatul are nevoie de multe, iar femeia trebuie sa ofere, sa ofere si sa ofere. ce epoca matriarhala? ce visuri ca nu mai suntem in patriarhat?? uneori am impresia ca voi, barbatii, pentru ca aveti atatea avantaje, traiti in alta lume.. cum sa nu fie patriarhat? articolul e idealist, intradevar, ca si conceptiile tale..idealiste si gresite..

      Ștergere
  2. "De ce femeile isi schimba numele de familie in urma casatoriei si nu barbatii?" o sa dau eu un raspuns mai corect la intrebarea asta: din cauza unei societati misogine care duce un razboi impotriva femeilor de mii de ani si ne-a spalat pe creier de mici sa credem ca identitatea noastra nu conteaza,ca femeile nu au dreptul nici macar la o identitate proprie si sa isi duca numele de familie mai departe,desi ele nasc,ci ar trebui sa o ia pe a barbatilor! nu sunt singura care s-a trezit la realitate si nu mai tolereaza asa ceva,suntem multe deja! e strigator la cer! incetati sa mai gasiti justificari aberante pentru discriminarea cu numele de familie!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Logic. adevarat si firesc. Ce se intampla in situatia urmatoare: cele 2 energii(principii)se intalnesc. Nu are loc o casatorie , doar o cvasi-relatie, deci nu este transfer de nume. Ea il sustine cu energia ei, neconditionat, si el creaza(evident, impreuna cu ea) un fel de copil spiritual. (o carte). Dupa finalul creatiei ea, alaturi de El, asteapta de la el urmatorul pas creativ. Pentru ca ea este acolo si il sustine. Deci vrea sa vada ce face el. Ce daruieste. Ce da. El nu mai face nimic concret ci asteapta cumva ca tot ea sa duca greul... Atunci ea ii aduce in discutie "transferul de nume"adica casatoria. Si el pleaca. Cu alte cuvinte, creatia este posibila si in afara transferului de nume? Orice femeie poate da energia ei creatoare unui barbat care sa faca ceva cu ea. Femeia isi poate retrage sustinerea atunci cand barbatul nu vrea sa ii recunoasaca aportul la ce a facut el si nu ii da numele sau. Asadar, este gresit sa ii oferi unui barbat neconditionat energia ta inainte de a-ti da el numele lui?

      Ștergere
    2. Sunt de acord cu Simona!

      Ștergere
  3. Superb articol. Asta simt si eu, femeie fiind. Singura conditie este sa intalnesti bărbatul potrivit.

    RăspundețiȘtergere
  4. Da, foarte frumos articolul. Pot spune ca mi-a explicat de ce nici un moment nu m-am gandit sa-mi pastrez numele; am oferit in casnicie toata fiinta mea, toata energia mea. Ce-i drept, sunt in situatia "Zeitei" care si-a retras sprijinul. Si da, ma sustin energetic, infloresc. Si-l caut pe el, cel dornic sa manifeste Divinul pe masura energiei mele... ;)
    Multumesc, Valeriu! :)

    RăspundețiȘtergere
  5. superb . tot este adevarat in ceea ce spui... toate aceste scrieri adevarate le-am si le traiesc pe pielea mea . Extraordinar de adevarat.

    RăspundețiȘtergere
  6. https://www.youtube.com/watch?v=YPb43C7EhHs asta e pentru simona si Anonima de pe 3 martie

    https://www.youtube.com/watch?v=OFpYj0E-yb4 - si asta e petru cine crede ca baietii sunt favorizati...asta e schimbarea opiniei publice prin mas media

    RăspundețiȘtergere
  7. Fiica mea e in pragul casatoriei cun un islandez (fostii vikingi) si la ei femeia ramane cu numele ei nu-si schimba numele dupa casatorie. Doar copiii vor purta numele lui mic la care se va atasa son daca e baiat sau dottir daca e fata!

    RăspundețiȘtergere
  8. As avea multe de spus dar vreau sa las simplu:
    https://www.youtube.com/watch?v=wd1-HM234DE

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Păcatul care distruge viața în numele iubirii

Există oameni care pot face mai mult rău într-o relație decât egoiștii și narcisiștii? Sigur că da. Cei ce nu se gândesc deloc la ei și îi pun doar pe ceilalți pe primul loc, ajungând să trăiască viața oricui altcuiva, mai puțin pe a lor. Altruismul lor atinge deseori culmile sacrificiului și anunță doar prăbușirea de sine. Pentru că cel ce se dă renunțând la el practică autoflagelarea, negarea, anularea propriei personalități, renunțarea la propria putere personală. Iar aceste forțe puse în mișcare indică o lipsă a iubirii de sine ce conduce inevitabil la resentimente, regrete, frustrare, boală. Acestea sunt vibrațiile pe care ajung să le împrăștie în jurul lor ‘martirii’ ce-și fac un titlu de glorie din modul greșit în care înțeleg ei iubirea. Cum ar putea cineva care se îngroapă în el însuși să întindă mâna altora ce vor să se ridice?
Iubirea începe întotdeauna cu iubirea de sine, pe care majoritatea o condamnă, întrucât o confundă cu egoismul. Pentru egoist, lumea se învârte în jur…

9 semne că ești sau nu într-o relație karmică

Relațiile karmice aduc întotdeauna creștere prin suferință. Cei doi parteneri se întâlnesc pentru a arăta cu degetul unul către celălalt aspecte nerezolvate ale personalității sau pentru a testa limitele personale, inclusiv stima de sine. O relație karmică se materializează într-un moment de evoluție în care îți e imposibil să vezi singur la tine ceea ce te blochează. Atunci, atragi fie pe cineva care te oglindește, fie pe cineva care te provoacă să manifești, deci care scoate din tine, exact fricile tale cele mai adânci.
Cum identificăm o relație karmică și care sunt semnele unei relații care nu este karmică?
1. Relația karmică este bazată pe nevoi. Ai impresia că partenerul îți umple un gol. Într-o relație care nu este karmică, declarația de iubire sună așa: ‘Te iubesc tocmai pentru că nu am nevoie de tine!’.
2. Relația karmică apare într-un moment de suferință nevindecată sau într-un moment în care sufletul vrea să evadeze cu orice preț din realitate, să fugă din corpul său în corpul.…

Cea mai mare greșeală în relații!

Dumnezeu este Iubire, iar noi suntem Iubire. Nimic mai adevărat. Însă iubirea nu înseamnă să fii doar bun, ci înseamnă să impui limite. A iubi nu înseamnă a te lăsa călcat în picioare. În momentul în care spațiul personal încetează să mai existe și voința este anulată, deja vorbim despre încălcarea dreptului la libertatea personală.
Dacă te lași invadat în numele iubirii și le permiți celorlalți să te vampirizeze, ai alunecat, fără să-ți da seama, într-un joc de roluri: ai devenit victimă! Când lași un agresor să-și facă de cap, nu te aperi și nu iei măsuri, dovedești că nu te iubești pe tine! Ori dacă iubirea nu pleacă de la iubirea de sine, ea este greșit înțeleasă. A-l iubi pe altul, deci a-i permite să fie cum vrea el, nu trebuie să conducă la renunțare de sine sau la sacrificiu. Bunătatea și toleranța manifestate față de altcineva se opresc acolo unde accepți să-ți faci rău singur neluând atitudine. A da șansă după șansă conduce doar la pierdere de suflet și uzură nervoasă.
A vedea…