Treceți la conținutul principal

In cautarea misiunii personale

Tot mai multi oameni au preocupari spirituale, interes pentru cele din lumea nevazuta si se afla in cautarea drumului in viata. Unii dintre ei fac un popas si pe la astrolog care le spune: „Uita-te in jos! Vezi drumul pe care esti? Deja ai gasit ce cautai.” Majoritatea vor sa afle „care este misiunea mea personala in aceasta viata?”. Intalnesc tot mai multi oameni plictisiti de viata, satui de locul lor de munca ce nu-i mai satisface, hotarati sa o ia pe o cale mareata. Dar care e aceea? Ce li se potriveste? Toti vor sa ajute, sa faca ceva pentru omenire, sa schimbe ceva pe planeta! Dar putini sunt cei ce vor sa schimbe ceva la ei...

M-am trezit in cateva randuri la consultatii cu persoane care si-ar fi dorit sa fie ca mine, sa faca ce fac si eu, sa lucreze cu oamenii si sa fie cunoscuti. Perfect! Eram undeva dupa 5 zile de consultatii si curs si apare chiar la ultima consultatie un asemenea caz. Atunci ii explic domnisoarei asa: „Tu crezi ca tot ce mi-am dorit in viata e sa stau atatea zile consecutiv de la 8 dimineata la 8 seara, poate si mai mult, de vorba non-stop cu oamenii, sa le preiau problemele, fara sa am timp sa respir si sa mananc? Asta sa fie idealul meu in viata? Sa vorbesc asa, intruna? Crezi ca eu nu ajung la un punct de saturatie al energiei negative care mi se transfera? Caci, poate n-ai inteles, eu sunt dator sa sustin energetic oamenii care vin la mine. Crezi ca mie nu mi-ar fi placut sa fiu in momentul asta in vacanta, pe plaja? Crezi ca mie nu mi-e dor de copil, pe care nu l-am vazut de aproape o saptamana? Si crezi ca mi-ar fi fost greu sa anulez intalnirea cu tine, uite asa, ca m-am plictisit si ca vreau sa plec mai devreme acasa, la Bucuresti? Oricat de mult imi place ceea ce fac!”.

Unii vad doar partea luminoasa a muncii mele. Dincolo de umbra, ea presupune insa, mai presus de orice, angajament, asumare si responsabilitate! Nu plec pana nu vorbesc cu ultimul om care imi este trimis, indiferent de dorintele sau starile mele. In momentul in care iti asumi ceea ce faci, nu mai e dupa cum vrei tu! Trebuie sa faci ce ti-ai luat asupra ta. Din momentul in care ai ales, trebuie!

Asa ca pun mereu intrebarea: tu iti asumi ce faci in acest moment? Cum te comporti la jobul pe are il ai acum? Daca te duci cu sila sau faci lucrurile de mantuiala, nu inseamna ca e ceva in neregula cu locul de munca. Asta spune ceva despre tine! Despre faptul ca nu-ti asumi responsabilitatea fata de tine insuti! Se spune ca nu conteaza ce faci, ci conteaza cum faci ceea ce faci! Calitatea umana se vadeste prin modul in care ne ducem la indeplinire indatoririle de pe ordinea de zi. Cand iti bati joc de ceea ce faci, dand rasol, bagandu-ti picioarele, inseamna ca la fel de putin iti pasa de tine; iti bati joc de tine. Pentru a ce faci pe dinafara reflecta ce ai pe dinauntru. Atunci, daca tu nu-ti dai interesul pentru ceva ce crezi a minor, cat de naiv poti fi sa crezi ca viata o sa-ti incredinteze un rol major? Daca nu esti exemplu de angajat, cum poti deveni un sef model? E imposibil! Pe cat de carcotas esti ca angatat, pe atat de persecutor ai fi ca sef.

Care sunt sarcinile tale pe ziua de azi? Ce scrie in fisa postului? Nu ai job, trebuie sa stai cu copilul si sa faci o ciorba? Fix aia e misiunea ta personala! In functie de cum te implici in ce ai de facut acum, primesti alte misiuni personale!

Nu inseamna ca, indata ce am descoperit spiritualitatea, gata, ne lasam toti de serviciu, nu mai dam cu matura, stam in rugaciune, in niciun caz nu mai spalam wc-ul la baie, ca doar nu ne mai injosim, suntem spirituali acum, ce naiba! Sa fii spiritual inseamna ca trebuie faci cu sfintenie tot e ai de facut! Iar daca mai aud ca spune cineva „In viata nu trebuie nimic!”, il astept la consultatie! Probabil a citit prea multe carti de origine americana, valoroase, de altfel, insa cu unele idei care au nevoie sa fie altoite pe crestinism, pentru a capata o viziune unitara asupra lucrurilor.

Da, trebuie sa faci cu daruire totala tot ce ai de facut in acest moment, azi, maine si poimaine. Atat! In functie de asta, vei primi alta misiune personala!



Comentarii

  1. "Oamenii se împart în două categorii: cei care caută sensul vieții fără să-l găsească și cei care l-au găsit fără să-l caute." Emil Cioran

    RăspundețiȘtergere
  2. La un moment dat te saturi.
    Poate că ar fi mult mai bine să te gândeşti încă de pe acum la cărţile pe care le vei scrie... :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Interesanta viziune, dar la chestia cu crestinismul m-ati pierdut ! Poate ar trebui sa facem un pas inapoi si sa iesim din programele "credintei" inoculate in copilarie si sa incepem sa ne vindecam de religie, pentru ca noi suntem dumnezeu si puterea este numai in noi. Pana atunci, va respect tuturor credinta si sper ca intr-o zi sa descoperiti ca voi sunteti dumnezeu.

    RăspundețiȘtergere
  4. Pai ce,credeti k degeaba ne am nascut in tara asta crestin ortodoxa?puteati sa va nasteti in japonia dk tot aveti o pb cu crestinismul...

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Păcatul care distruge viața în numele iubirii

Există oameni care pot face mai mult rău într-o relație decât egoiștii și narcisiștii? Sigur că da. Cei ce nu se gândesc deloc la ei și îi pun doar pe ceilalți pe primul loc, ajungând să trăiască viața oricui altcuiva, mai puțin pe a lor. Altruismul lor atinge deseori culmile sacrificiului și anunță doar prăbușirea de sine. Pentru că cel ce se dă renunțând la el practică autoflagelarea, negarea, anularea propriei personalități, renunțarea la propria putere personală. Iar aceste forțe puse în mișcare indică o lipsă a iubirii de sine ce conduce inevitabil la resentimente, regrete, frustrare, boală. Acestea sunt vibrațiile pe care ajung să le împrăștie în jurul lor ‘martirii’ ce-și fac un titlu de glorie din modul greșit în care înțeleg ei iubirea. Cum ar putea cineva care se îngroapă în el însuși să întindă mâna altora ce vor să se ridice?
Iubirea începe întotdeauna cu iubirea de sine, pe care majoritatea o condamnă, întrucât o confundă cu egoismul. Pentru egoist, lumea se învârte în jur…

9 semne că ești sau nu într-o relație karmică

Relațiile karmice aduc întotdeauna creștere prin suferință. Cei doi parteneri se întâlnesc pentru a arăta cu degetul unul către celălalt aspecte nerezolvate ale personalității sau pentru a testa limitele personale, inclusiv stima de sine. O relație karmică se materializează într-un moment de evoluție în care îți e imposibil să vezi singur la tine ceea ce te blochează. Atunci, atragi fie pe cineva care te oglindește, fie pe cineva care te provoacă să manifești, deci care scoate din tine, exact fricile tale cele mai adânci.
Cum identificăm o relație karmică și care sunt semnele unei relații care nu este karmică?
1. Relația karmică este bazată pe nevoi. Ai impresia că partenerul îți umple un gol. Într-o relație care nu este karmică, declarația de iubire sună așa: ‘Te iubesc tocmai pentru că nu am nevoie de tine!’.
2. Relația karmică apare într-un moment de suferință nevindecată sau într-un moment în care sufletul vrea să evadeze cu orice preț din realitate, să fugă din corpul său în corpul.…

Cea mai mare greșeală în relații!

Dumnezeu este Iubire, iar noi suntem Iubire. Nimic mai adevărat. Însă iubirea nu înseamnă să fii doar bun, ci înseamnă să impui limite. A iubi nu înseamnă a te lăsa călcat în picioare. În momentul în care spațiul personal încetează să mai existe și voința este anulată, deja vorbim despre încălcarea dreptului la libertatea personală.
Dacă te lași invadat în numele iubirii și le permiți celorlalți să te vampirizeze, ai alunecat, fără să-ți da seama, într-un joc de roluri: ai devenit victimă! Când lași un agresor să-și facă de cap, nu te aperi și nu iei măsuri, dovedești că nu te iubești pe tine! Ori dacă iubirea nu pleacă de la iubirea de sine, ea este greșit înțeleasă. A-l iubi pe altul, deci a-i permite să fie cum vrea el, nu trebuie să conducă la renunțare de sine sau la sacrificiu. Bunătatea și toleranța manifestate față de altcineva se opresc acolo unde accepți să-ți faci rău singur neluând atitudine. A da șansă după șansă conduce doar la pierdere de suflet și uzură nervoasă.
A vedea…