Treceți la conținutul principal

Marte in Pesti: Hai sa ne prefacem!

Cine a spus ca adevarul doare? Sper macar ca nu i-a trecut prin cap ca remediul ar fi minciuna. Energia care intra in viata noastra pe canalul pe care ni-l deschide Marte in Pesti intre 12 ianuarie si 20 februarie 2015 ne tine cu forta in fata oglinzii.

Ne uitam la noi insine si nu mai putem vedea ce vrem noi sa vedem, ci ne privim in ochi fix asa cum suntem. Goi si fara ascunzisuri, fara machiaj, fara masca. Cosmeticele pe care ne-am straduit sa le aplicam peste ceea ce nu vrem sa recunoastem nici fata de noi insine sunt expirate. Stam fata in fata cu adevarul gol-golut despre propria persoana. Ies acum din noi toate scuzele dupa care ne justificam amanarile ca sa nu luam decizii in viata noastra.

Marte in Pesti ne ajuta sa vedem care sunt scenariile dupa care ne ascundem. Am permis sa creasca in noi anumite iluzii, motivand intruna ‘Las ca merge si asa!’ sau ‘Va fi bine!’ sau ‘E bine, sunt cat se poate de fericit cu asta!’. Ei bine, nu prea mai merge. Incepe sa cam doara, asa ca rabufneste in aceasta perioada ceea ce e stramb, dar am tot ezitat sa indreptam.

Daca a durut adevarul pana acum, vom vedea ce o sa mai doara minciuna! Cine se minte ca lucrurile sunt bine, cand de fapt, nu sunt, are parte de constientizari masive. Si inca ar fi bine daca ele ar veni cu lingurita, ca sa fie administrate cu inghitituri mici. Vin cu galeata, asa ca ne inunda si ne taie respiratia. Marte in Pesti pune degetul pe rana. Mai precis, pe acele rani pe care n-am vrut nici in ruptul capului sa recunoastem ca le avem. Ele se ridica la suprafata ca acneea pe tenul dat pana acum fard. Vestea proasta e ca fondul de ten nu mai ajuta. Vestea buna e ca eruptia e primul semn de vindecare. 

E timpul sa recunoastem ca exista niste fortarete in viata noastra pe care incercam sa le aparam cu orice pret. Numai ca fisurile sunt atat de adanci incat ajungem sa fim doborati de greutatea propriilor ziduri, care se prabusesc peste noi. Marte in Pesti ne da puterea sa strigam in gura mare ‘Asa nu mai merge!’, ‘Nu, nu se mai poate’, ‘Nu, nu e ok!’. Sufletul nostru striga atat de tare incat de data asta nu ne aud doar ceilalti. Ne auzim si noi pe noi. Si acelasi Marte vine peste noi cu puterea de a scoate capul din daramaturi, de a ne ridica din ruinele propriilor minciuni si de a ne scutura de praf.

Evident, forta de a sparge oglinda in care nu vrem sa ne mai privim nu ne da si garantia ca o vom folosi. Putem sa ne mintim in continuare, dar in cazul acesta ne punem in pielea victimei care, de fapt, nu mai are niciun motiv sa se planga. In plus, degeaba suntem sinceri cu noi, daca nu facem nimic concret sa schimbam ceva. E grav: n-o sa mai avem pe cine da vina pentru ce nu merge prost in viata noastra. Ni se pun la dispozitie toate mijloacele, apar oamenii, vin oportunitatile. Daca nu actionam in aceasta perioada, ramanem doar cu scuzele si cu neputinta. Si nu avem de sa ne mai vaitam. Le meritam din plin!

Marte in Pesti demasca aparentele si zambetele false. Intelegem la propriu ce inseamna ‘sa-ti pice fata’. Putem alege ‘sa ne prefacem’ sau putem alege ‘sa ne prefacem viata’ intr-un chip pe care sa-l putem admira cu fruntea sus atunci cand dam cu nasul de el in oglinda. Putem fugi, dar nu ne putem ascunde. Adevarul despre minciunile proprii ne gaseste oriunde. 


Sursa foto: http://thelifetrend.com/when_he_is_not_worthy_of_our_praise/

Comentarii

  1. Super Valeriu. Parca mi-ai citit in suflet. Suntem cu toti descoperiti. Fericiti sunt cei care nu au folosit nici un tip de masca pentru ca fetele lor se diferentiaza in multime , lumineaza. Cred ca acuma se vede cu adevarat si usurinta frumusetea sufletului.
    Multumim Valeriu

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Păcatul care distruge viața în numele iubirii

Există oameni care pot face mai mult rău într-o relație decât egoiștii și narcisiștii? Sigur că da. Cei ce nu se gândesc deloc la ei și îi pun doar pe ceilalți pe primul loc, ajungând să trăiască viața oricui altcuiva, mai puțin pe a lor. Altruismul lor atinge deseori culmile sacrificiului și anunță doar prăbușirea de sine. Pentru că cel ce se dă renunțând la el practică autoflagelarea, negarea, anularea propriei personalități, renunțarea la propria putere personală. Iar aceste forțe puse în mișcare indică o lipsă a iubirii de sine ce conduce inevitabil la resentimente, regrete, frustrare, boală. Acestea sunt vibrațiile pe care ajung să le împrăștie în jurul lor ‘martirii’ ce-și fac un titlu de glorie din modul greșit în care înțeleg ei iubirea. Cum ar putea cineva care se îngroapă în el însuși să întindă mâna altora ce vor să se ridice?
Iubirea începe întotdeauna cu iubirea de sine, pe care majoritatea o condamnă, întrucât o confundă cu egoismul. Pentru egoist, lumea se învârte în jur…

9 semne că ești sau nu într-o relație karmică

Relațiile karmice aduc întotdeauna creștere prin suferință. Cei doi parteneri se întâlnesc pentru a arăta cu degetul unul către celălalt aspecte nerezolvate ale personalității sau pentru a testa limitele personale, inclusiv stima de sine. O relație karmică se materializează într-un moment de evoluție în care îți e imposibil să vezi singur la tine ceea ce te blochează. Atunci, atragi fie pe cineva care te oglindește, fie pe cineva care te provoacă să manifești, deci care scoate din tine, exact fricile tale cele mai adânci.
Cum identificăm o relație karmică și care sunt semnele unei relații care nu este karmică?
1. Relația karmică este bazată pe nevoi. Ai impresia că partenerul îți umple un gol. Într-o relație care nu este karmică, declarația de iubire sună așa: ‘Te iubesc tocmai pentru că nu am nevoie de tine!’.
2. Relația karmică apare într-un moment de suferință nevindecată sau într-un moment în care sufletul vrea să evadeze cu orice preț din realitate, să fugă din corpul său în corpul.…

Cea mai mare greșeală în relații!

Dumnezeu este Iubire, iar noi suntem Iubire. Nimic mai adevărat. Însă iubirea nu înseamnă să fii doar bun, ci înseamnă să impui limite. A iubi nu înseamnă a te lăsa călcat în picioare. În momentul în care spațiul personal încetează să mai existe și voința este anulată, deja vorbim despre încălcarea dreptului la libertatea personală.
Dacă te lași invadat în numele iubirii și le permiți celorlalți să te vampirizeze, ai alunecat, fără să-ți da seama, într-un joc de roluri: ai devenit victimă! Când lași un agresor să-și facă de cap, nu te aperi și nu iei măsuri, dovedești că nu te iubești pe tine! Ori dacă iubirea nu pleacă de la iubirea de sine, ea este greșit înțeleasă. A-l iubi pe altul, deci a-i permite să fie cum vrea el, nu trebuie să conducă la renunțare de sine sau la sacrificiu. Bunătatea și toleranța manifestate față de altcineva se opresc acolo unde accepți să-ți faci rău singur neluând atitudine. A da șansă după șansă conduce doar la pierdere de suflet și uzură nervoasă.
A vedea…