Mituri în relații: "Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți…"

Printre dependențele cele de toate zilele, dependența de iluzie este probabil la fel de frecventă ca și frica de singurătate, dacă nu reprezintă cumva chiar o supapă a sa. Iar când mintea împinge egoul să creadă că ceea ce-și imaginează este și adevărat, atunci orice sprjin din exterior este binevenit ca argument.

Basmele oferă un asemena prilej de iluzionare prin finalul lor fericit. Când vine vorba de iubire, toată lumea suspină și își dorește fuziunea din noaptea nunții care să dureze veșnic. Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți... Se ignoră două semnificații-capcană codificate în happy end.

În primul rând e naiv să nu observăm că orice basm se termină în noaptea nunții. Nu ne spune nimeni ce s-a întâmplat după noaptea nunții și nici măcar în noaptea nunții. Oare ginerele o fi fost suficient de bărbat? Oare mireasa o fi fost frigidă? Dar a doua zi ce s-o fi întâmplat? Oare au existat nențelegeri legate de banii câștigați? Nu cumva s-or fi amestecat familiile celor doi în treburile cuplului? Și cât au trăit împreună? Au ajuns amândoi bătrâni? A rămas vreunul văduv și s-a recăsătorit?

Basmul ne lasă, de fapt, în punctul culminant al relației! Nunta este deznodămâtul călătoriei eroului, care primește recompensa pentru eforturile sale. Dar în momentul în care prințul primește mâna fetei de împărat și cei doi devin rege și regină începe o nouă călătorie: călătoria relației. Aventura în doi. Fiecare dintre cei doi s-au dovedit demni unul de celălalt: el prin curaj, înțelepciune și sociabilitate, ea prin răbdare, fidelitate și puritate. Basmul descrie calea maestrului, luarea în stăpânire a propiei persoane, maturizarea. Eroul este un individ care se dovedește apt pentru relație! Dar fiecare relație are legile ei, care integrează și depășesc tot ceea ce a învățat individul. Relația este pasul următor, călătoria în doi spre un nivel superior al sinelui.

Relația de abia acum înainte începe.

Deznodământul călătoriei individului de la finalul basmului

este doar intriga relației.

Basmul începe cu individul care trece probe, devine erou, obține recompensa și se încheie cu relația. Începe cu 1 și se termină cu 2. Mai departe, el și ea, 1 + 2, devin 3, tot ceea ce rezultă din întâlnirea celor 2. Basmul niciodată nu ne dă indicii despre 3, pentru a sugera parcă natura unică a fiecărei experențe de dragoste în parte. Cu toții ne îndrăgostim, trecem probe, ajungem să fim împreună cu persoana iubită, dar abia din acest punct se complică lucrurile într-o diversitate infinită. Fiecare relație are mecanisme proprii de funcționare și este permanent supusă unor influențe externe. Întotdeauna un simplu ‘dar’ sau ‘dacă’ răstoarnă toată perspectiva și introduce elementul de dezechilibru în sistem. Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți, dar... sau Și ar fi tărit fericiți până la adânci bătrâneți dacă... Contextul pune întotdeauna presiune pe tot ceea ce stătea sub semnul certitudinii, iar despre contextul care susține sau amenință cuplul nu aflăm nimic.

Toată lumea crede că basmele au happy end!

Greșit!

Toate basmele au final deschis!

Al doilea aspect trecut cu vederea este călătoria eroului spre mâna fetei de împărat cu dificultățile de rigoare. Fiecare dintre noi trebuie să se dovedească apt pentru relație! Deci capabil treacă testele, să devină calificat. Relația presupune dezvoltarea și cultivarea unor abilități. Toată lumea vrea recompensa, dar nu toată lumea este dispusă să muncească pentru a o obține. Întotdeauna MUNCA este cea care ne deosebește și ne face ori să păstrăm, ori să câștigăm merite pesonale.

Ca să ajungi la relația care să te împlinească, este nevoie să-ți depășești toate fricile și toate limitele! Câți sunt dispuși să facă asta și doar se vaită că nu vine prințul sau prinșesa în viața lor?

A fi într-o relație magică presupune a fi dispus să faci alegeri care să te scoată din confortul personal. Iar confortul poate fi al fricii, al suferințelor și al victimizării. Singura cale spre o relație de cuplu sănătoasă este munca cu tine! Trebuie să meriți ceea ce ai sau și dacă primești prin grație divină fără să muncești înainte, trebuie să meriți ca să păstrezi! Munca vine oricum, dacă nu înainte, sigur după. De obicei, și înainte și după.

Iar cea dintâi condiție ca să atragi povestea de iubire mult visată în realitate este să renunți! Prințul își lasă în urmă toată măreția sa regală, la toate garanțiile, la tot ceea ce-i venea ușor și prin alții, ca să se arunce înainte în propria viață, de unul singur, pe cont propriu! Se leapădă de el ca să-și înceapă o nouă viață. Pleacă înainte dezbrăcat de straturile sociale, doar cu ce ceea ce este în el. El pornește spre împlinirea în doi cu ceea ce ESTE, nu cu ceea ce ARE!

Frica de angajament apare la cei ce se tem să-și trăiască viața din frica de a nu pierde ceea ce deja au!  La cei ce conștientizează că nu s-au născut în această viață pentru a trăi deliciile în doi, vorbim despre asumarea altor roluri pentru care a venit pe lume. Ei nu au motive să fie frustrați și nici nu se frustrează. Dar la cei ce se victimizează că nu sunt într-o relație, fricile și fuga sunt evidente. Ei se iluzionează că mitul Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți... este o realitate, idealizând relația pe care nu o au. Ce nu înțeleg ei este că fericirea în doi chiar nu este un mit. Dar că relația fericită se construiște și se întreține. Iar ca să ajungi la acea relație fericită uneori trebuie să treci prin mai multe relații care te învață și te pregătesc pentru marea iubire.

A trăi fericit în doi până la adânci bătrâneți, oricât de adânci sau de bătrâne ar fi ele, presupune să ai curajul de a lăsa în urmă tot ceea ce nu corespunde noii vieți în doi, de a renunța la garanții și certitudini, de a acționa cu curaj, de a-ți depăși limitele, de a merge permanent înainte cu încredere și de a te bucura de fiecare moment al călătoriei ținându-te strîns de mână și privind în aceeași direcție.

Sursa foto: http://www.chipandco.com/disney-themed-valentines-family-movie-night-the-princess-and-the-frog-183960/