Statul 52. Cât durează haosul?

Când scriam la începutul pandemiei AICI că am intrat oficial în dictatură, laolaltă cu cei care aveau aceeași informație pe alte căi, majoritatea celor de bunăvoie purtători de botniță mi-au pus poza la zidul infamiei. A venit timpul ca acum, la 5 ani de la întoarcerea în totalitarism, să-mi recunosc greșelile. 

Pentru început, vă spun că v-am mințit! Dormiți liniștiți! Trăim în democrație. Se face „decât” voia poporului.

A doua greșeală majoră pe care sunt nevoit să o recunosc este legată de președintele Klaus Iohannis. Am afirmat acum vreo 2-3 ani că anticipez ceva în legătură cu finalul mandatului. Cred că nu am scris, afirmația era pe vreo înregistrare. Cert este că am văzut mai de mult că PREȘEDINTELE NOSTRU IUBIT NU-ȘI TERMINĂ MANDATUL. Numai că, la vremea aceea, în mintea mea care refuza să creadă, am interpretat așa: „n-o să apuce să termine mandatul”. Mă gândeam eu cu capul meu că, cine știe, s-o îmbolnăvi săracul, după care vuia presa că și-ar da demisia înainte de vreme ca să preia un post internațional. Aiurea! Cine să-l vrea? Atunci s-a arătat prima fățărnicie a Occidentului corect politic, care predică drepturile persoanelor cu dizabilități și se contrazice singur. „Nu vrem un surdo-mut!” au zis, adăugând „Spălați-vă cu el pe cap!”. Coafura se pare că-i rezistă. Nu se termină mandatul, pentru că se prelungește, nu se scurtează. Acum, când s-au anulat alegerile prezidențiale ne-am repezit să citim repede pe foaia de la CCR dacă nu cumva le-au anulat pe cele de acum 10 ani și or fi greșit o cifră, să fi fost 2014 în loc de 2024.

Mai apoi, am primit insistent întrebarea dacă ajunge Elena în turul al doilea. Prilej de încă o regresie: Se făcea că e decembrie 1989, închidem ochii și ne culcăm cu Elena, apoi deschidem ochii în decembrie 2024 și ne trezim tot cu Elena. Amândouă academiciene de Dâmbovița. Am răspus categoric NU! Am măsurat și radiestezic! Vă dați seama ce satisfacție pe cei ce m-au întrebat! M-au prins, n-am știut răspunsul. Inițial am reformulat: De fapt, am avut dreptate, am răspuns corect la întrebarea „Intră în turul al doilea?” Ea nu a intrat singură, a fost „împinsă să intre”, deci cu diateza pasivă. Acum, în noua ordine constituțională, USR-ul aleargă spre visul travestit: doamna Nicușor Dan urmează să se dea drept domnul Elena Lasconi. Cred că am încurcat puțin cuvintele, îmi cer scuze, mai sufăr de dislexie uneori, nu e vina mea. 

În viziunea mea, președintele logic și firesc urma să fie Marcel Ciolacu, un personaj ce reflectă nivelul de conștiință al poporului român. Cu 42% analfabetism funcțional în România (zic statisticile, n-am scornit eu cifrele), adică oameni care citesc dar nu sunt în stare să înțeleagă ce și să interpreteze informația scrisă, PSD a propus candidatul ideal. Încă puțin și ar fi avut majoritate din primul tur. Numai că și PSD e partid pur românesc, care-și sapă singur groapa, întocmai precum românii de rând. Se știe că Ciolacu a fost trădat de ai lui și de strategia de partid. Toate organizațiile au avut consemn să dea 5-6 voturi lui George Simion. În aroganța sa, PSD se vedea învingător în cel de-al doilea tur în fața unui „extremist”, reiterând povestea alegerilor din 2000 cu meciul Iliescu-Vadim. Țeapă! Deplângem la nivel național autosabotarea care ne-a privat pe noi toți de un președinte care ar fi încununat România educată a antecesorului său, devenind primul cetățean din istorie care și-a luat licența înaintea bacalaureatului. Au săpat toți ziariștii după diploma de bac a lui Ciolacu, dar tot n-au dat de ea. În schimb, a avut Simion o replică de pus în ramă, el, care nu e cine știe ce comunicator, dar are vagi momente de sclipire: „M-au săpat pe mine până au dat de Georgescu.” Ne-am liniștit între timp, brusc am reintrat în grafic cu Ciolacu: PSD e partidul din nou campion, pe Ciolacu îl vor ai lui în continuare pentru că nimeni nu vrea să se compromită în locul lui, ori premier, ori președinte, Ciolacu nu se dezminte.

Care să fie diferența dintre Ciolacu și Georgescu? Ciolacu rămâne favoritul meu ca nivel de compatibilitate cu cât înțeleg românii din ce li se întâmplă. Georgescu e din alt fillm. Acest om a avut în primul rând curajul să dea glas unor afirmații atât de subtile încât lumea a zis că e nebun; multe dintre ele apar în prelegerile sau cărțile mele, cu diferența că eu mă adresez unui cerc restrâns, în care nu oricine are acces și unde mă asigur că ideile sunt înțelese corect. Eu sunt de nișă, el se adresează audienței generale. Nu facem un inventar, amintim doar afirmațiile despre apă, accesibile unui grup de 10-20% din totalul publicului, validate de cercetători care acceptă că limitele științei tradiționale sunt astăzi depășite. Pe Masaru Emoto (care, între timp, a și plecat din corpul fizic), cel care a demonstrat modificările structurale ale apei în funcție de vibrația cuvintelor, eu îl citeam acum vreo 15 ani, când nu auzisem de vreun Călin Georgescu.

Nu-l anticipasem pe Georgescu în turul al doilea. Între timp, nu prea mai e nici în primul, darămite în al doilea, cu toate că l-am mai și votat. Am spus și am scris că România are șanse reale la noi lideri, formatori de opinie, conducători, abia după anul 2026, când este de așteptat să se schimbe ceva la nivel de subconștient colectiv. Sigur, anul 2026 nu e programat să fie an electoral, dar e vorba de începutul unor influențe subtile, de un aer proaspăt, nu neapărat de instalarea oficială a unor actori principali pe scenă. Nu mic mi-a fost șocul dat de propulsarea lui Georgescu în finala prezidențialelor. Stăteam și mă întrebam siderat: Să fie adevărat oare? România să fi făcut deja acest salt de conștiință? Așa repede? Adevărat că, pe harta țării, cu Pluto în Vărsător, era de așteptat un șoc. Dar la acest nivel de propagare în masă? 

Acum, că s-a răsturnat răsturnarea răsturnării de situație, ne întoarcem la cursul firesc al lucrurilor. Una din poantele care circulă după anularea alegerilor este adresată lui Georgescu: „Așa a vrut Dumnezeu!” Ideea este că eu, prin astrologie, văd cursul lucrurilor atât din perspectiva divină, cât și din cea terestră. Întotdeauna eu unul încerc să mă raportez la alegerile optime și la cursul optim al lucrurilor. Oamenii însă aleg altfel și au nevoie de timp să ajungă la niște concluzii, de cele mai multe ori când e prea târziu. Vorbesc acum de viața fiecărui om în parte, nu despre România. Prin urmare „Așa vor oamenii!”, nicidecum „Așa vrea Dumnezeu!” Dumnezeu ne permite să exercităm singura formă de liber-arbitru pe care o avem: să ne abatem de la calea noastră și de la misiunile noastre pentru care am venit pe lume și să înaintăm pe cont propriu fără El, încercând să revenim din când în când la planul cosmic. Deocamdată ne-am întors, aproape ca de fiecare dată, la cel pământesc.

Sunt în culpă și pentru că am subevaluat dimensiunea tranzitului planetelor prin Balanță, acolo unde s-au întâlnit în ultimele luni (de la finalul verii încoace) Lilith și Nodul Sud. Trăim un vârf de intensitate în care TOATĂ LUMEA SE DEMASCĂ, iar IPOCRIZIA STRĂLUCEȘTE. Începând cu Uniunea Europeană, care condamnă Rusia, dar pe ascuns cumpără gaz. UE care ne învață pe noi să nu facem afaceri cu Rusia, în timp ce toată Europa face! Din mediul de afaceri știu precis că România, deși ortodoxă, e singura țară mai catolică decât papa. Așa ajungem să importăm oricum materie primă din Rusia, dar prin intermediari, adică la suprapreț, îmbogățind alți aliați de prin țări vecine, de asemenea membre UE, care nu se dau fecioare sfioase precum țărișoara noastră neprihănită.

În acest context, eu mi-am dezvăluit onest opțiunea politică și ideologică, una clar pro-europeană, nu vrea nimeni să se întoarcă la vize sau să renunțe la fonduri sau burse, eu însumi fiind în facultate beneficiar de bursă Comenius a Comisiei Europene, dar, la care se adaugă și ceea ce a zis și cel mai bogat sau al doilea (de parcă mai contează) cel mai bogat român, Ion Țiriac, întrebat ce președinte să votăm: „Unul care se duce la Bruxelles, dar nu stă în genunchi, ci stă drept în picioare.” Mă gândeam că poate voi face un documentar sau chiar voi concepe un curs în care să explic celor interesați cum se fabrică un discurs politic. Nu știu cât de util ar fi totuși, pentru că cei ce ar avea nevoie de el ar considera că oricum știu ei mai bine decât mine. Cu ce drept? Păi aș avea o diplomă de specializare în discurs și argumentare la Universitatea din București, nu la Bioterra (atât s-a putut!), conferințe susținute și articole științifice publicate, dar eu sunt un simplu „astrolog”, termen evident peiorativ, un fel de necalificat care ghicește. Iată și o dovadă a incompetențelor mele: AICI (articol publicat în Polonia, la Universitatea din Cracovia).

Întâmplarea face ca acest astrolog să practice astrologia ca vocație, pentru că omenii au decis că e nevoie de anumite daruri pe care mi le-a dat Dumnezeu și pe care le-am îmbogățit prin educație continuă. Munca mea, de altfel, în asta constă, în educația continuă pe tot parcursul vieții ca „formator”, deci ca „profesor”. Educația continuă a adulților, în cadru nonformal, în ceea ce mă privește, este o exigență UE, prevăzută de platformele-cadru ale legislației învățământului în România. Poate citiți AICI!

Căci discursul politic, pe care ziceam că l-am studiat, prevede crearea unui adversar („vilain” cum zic americanii, personajul negativ, Zmeul din basme), care să se opună protagonistului (Făt-Frumos, cum ar veni), prin care să se justifice măsurile „necesare”. Două exemple istorice: Bush Jr. l-a avut pe Saddam Hussein, la noi Iliescu l-a avut pe Vadim, Băsescu i-a avut pe „baronii locali”. Acum, în contextul actual, omul rău este Putin, iar dușmanul suprem este Rusia. În condițiile în care nu putem să nu sesizăm erorile de argumentare, întrucât avem premise insuficiente pentru concluzie: A fi PENTRU ROMÂNIA nu înseamnă a fi ANTI-UE și ANTI-NATO. Iar a fi ANTI-UE sau ANTI-NATO nu înseamnă implicit a fi PRO-RUSIA. Poate nu ar fi rău să se pronunțe pe această temă profesorii de logică.

Un alt anti-erou fabricat este LEGIONARUL! A fi cu Georgescu înseamnă a simpatiza cu legionarii, urlă unii! O asociere din nou imprecisă istoric. Nu l-am auzit vreodată pe Georgescu să propună asasinate politice în timp ce el însuși este asasinat zilnic la televizor în singurul război care contează, cel informațional, căci, vorba ceea, nu mai luptăm la baionetă ca acum 100 de ani. Însă nu am văzut nicio declarație a unui profesor de istorie care să clarifice lucrurile (nu întâmplător istoria este atât de decăzută din drepturi în școli), dacă nu cumva explicațiile sunt trunchiate părtinitor și apocaliptic de așa-zișii jurnaliști care le iau interviuri. Corneliu Zelea Codreanu a fost doar elementul rebel, radical al partidului fondat inițial de Alexandru C. Cuza, Liga Apărării Național Creștine (1923), care ulterior a fuzionat cu Partidul Național Agrar al lui Octavian Goga (1935), formând Partidul Național Creștin. Mișcarea Legionară sau Garda de Fier s-a desprins în 1927 din partidul lui Cuza. Ia citiți AICI!

În cel mai rău caz, asocierea mai potrivită lui Georgescu ar putea fi făcută cu A.C. Cuza, cu Octavian Goga sau chiar cu Nicolae Iorga, deci cu „naționaliștii”, nicidecum cu forțele paramilitare. Luați de AICI:

„Cel mai important lucru ține de faptul că oricât de antisemit, naționalist, neplăcut xenofob ar fi fost omul Cuza, personajul politic Cuza preferă și urmează cu consecvență o linie radical de dreapta, mai apropiată de autoritarism decât de revoluționarismul fascist al Gărzii de Fier. Diferența majoră dintre cele două formațiuni, dintre Codreanu și Cuza, ține de faptul că Cuza nu a ieșit niciodată din cadrele politice existente în România interbelică. El a mers întotdeauna pe calea luptei parlamentare, a preferat întotdeauna să se raporteze la cadrul legislativ, nu a acceptat niciodată acțiunea violentă în stradă. Sigur că au existat formațiunile paramilitare ale lăncierilor care nu au fost create de Cuza, ci de către alți membri LANC și care nu fac altceva decât să ofere o forță de sprijin în campaniile electorale împotriva formațiunilor paramilitare ale Gărzii de Fier. Cuza a fost adeptul unei linii politice mai curând tradiționaliste decât a uneia de tip revoluționar. Îi repugna filosofia faptei, a actului politic îndeplinit în stradă prin violență și participarea maselor. În al doilea rând, Cuza merge strict pe ideea antisemită, în timp ce aceasta la Gardă reprezintă numai unul dintre elemente și nu neaparat cel mai important dacă ne gândim la întreaga conducere a Gărzii, nu numai la Codreanu sau Moța.” — Mihai Chioveanu, 2007 

Nu se dă nicăieri revoluționar Georgescu, iubitor de metode legionare. Însă, prin analogie, în prezent orice simpatizant extremist de pe rețelele de socializare care se îmbracă în haină militară și amenință cu pistolul speculează un culoar și este perceput complet fals în tabăra candidatului cu pricina. Culmea e că, în 1940, legionarii îl asasinau chiar pe Iorga, pentru mine cel mai mare om de cultură al poporului român. Se spune că nici până astăzi nu s-au putut edita toate scrierile sale, omul acesta n-ar fi avut fizic timp să scrie atât de mult și să fie atât de prezent în viața publică. Și totuși a avut și a fost. Un personaj fascinant, supranatural, pe care îl admir, dar căruia nu i-am trecut cu vederea limitele umane. La doctorat, pentru examenul de etică și integritate academică, proiectul meu a fost despre nedreptatea pe care Iorga i-a făcut-o lui Eugen Lovinescu, de care a avut grijă să nu ajungă să fie ales membru al Academiei Române (lucrarea nu m-am gândit încă s-o public, dacă cineva o dorește, o pot împărtăși cu drag). Dar ce știu eu despre concepte precum autoritate sau putere? Doar o trimitere spre un articol apărut în urma unei prezentări la o conferință desfășurată la Oxford: AICI.

De la autoculpabilizare, care e o figură de stil, sper că v-ați prins, că sunteți deștepți, să trecem la culpabilizare. Am fost acuzat în fel și chip că mi-am exprimat opinia. Unii au suspectat că urmăresc interese ascunse. Vreau să precizez că nu am cont de TikTok. Îmi cer din nou scuze! Apoi, mai vreau să spun că la mine totul e până la copii. Oricine mi-a comentat pe pagină despre „copiii” mei cum că le stric viitorul etc. sau mai știu eu ce a primit un mare block! Când o să fiți în situația mea de a învăța iubirea necondiționată dormind 5 ore pe noapte de ani de zile, când veți avea curaj să trăiți mai multe vieți într-o viață ca să faceți ce trebuie și când veți munci să dați societății 5 valori (acesta e proiectul meu de țară), atunci să vă pronunțați! Până atunci, ciocul mic!

Modelele mele cinematografice sunt căpitanul Picard (jucat de Patrick Stewart) din Star Trek și Ethan Hunt (interpretat de Tom Cruise) din Misiune: Imposibilă. Oameni care NU CEDEAZĂ și NU TRĂDEAZĂ. NICIODATĂ! Și, să ne înțelegem, trăim o ÎNALTĂ TRĂDARE NAȚIONALĂ prin decizia CCR! Dacă Georgescu era periculos pentru România, serviciile care trebuie să ne apere trebuia să-și facă treaba înainte și să-i interzică să candideze! Nu să vicieze rezultatul după ce ne lasă pe toți să cădem în prăpastia unei iluzii! Ar însemna că am greșit și eu și trebuie să mi se ofere ocazia să recunosc dacă am fost tâmpit. Dar, pentru asta, așteptăm probele! Probe pe care, sub aceleași acuzații, n-a putut să le găsească nici Congresul American în defavoarea lui Trump după atâți ani de zbatere, cu aceeași retorică a implicării putiniste.

În familia din care provin am câteva modele. Bunica mamei mele îmi amintesc cum ne lua cu ea la CAP uneori, destul de rar, când nu aveau ai mei cu cine să ne lase, pe mine și pe sora mea. Și îmi amintesc autoritatea ei în fața căreia nu sufla nimeni. Odată eram la sortat de cartofi: iar dacă Stela zicea că nu e bine așa, nu era bine (toată lumea o știa de Stela, deși ea era toată ziua Filofteia în acte). Și nu comenta nimeni! Soțul ei, Stelian, bunicul mamei, a murit pe front în primăvara anului 1944 sub gloanțele rușilor, în Pădurea Copou, la Iași. Atenție! El s-a dus voluntar în război, din credință și patriotism! El primise dispensă să rămână acasă, tatăl lui murise (se îmbolnăvise pe front în Primul Război Mondial), era singurul bărbat al familiei; iar în 1940, când s-a înrolat la cerere pentru că altfel s-ar fi considerat laș, și-a lăsat soția și mama să o crească pe fetița lui, bunica mea, care se născuse cu un an înainte. Pe linia cealaltă, tatăl meu e un fel de vedetă locală (sau era, înainte să se retragă din activitate), lucrând toată viața lui activă la fabrica Dacia (Doamne ferește să ieși cu el pe stradă, nu mai ajungi acasă la câtă lume cunoaște și îl cunoaște) și având profil de activist: ani de zile a fost membru de bază în sindicat, o prezență incomodă care nu suporta strâmbătățile, gata să dea în vileag orice manevră inechitabilă, o voce gata să reacționeze în gura mare și să sară de pe locul lui ca să se facă auzit și să-i apere pe cei nedreptățiți, un justițiar incurabil. După Revoluție, primarul de atunci i-a propus să candideze pe listele de consilieri locali, numai că l-a refuzat politicos: „Nu vreau, domnu’ inginer, eu nu pot să mint lumea! Și mi-e frică la vreo ședință să nu iau de gât pe careva, doar știu ce manevre faceți!” Să continuăm anecdota, tata l-a propus pe prietenul lui, care pe urmă nu l-a mai cunoscut, pentru că devenise superior (cum se întâmplă în viață).

Acum, că mă cunoașteți mai bine, ziceți și voi cum să tac cu un asemenea istoric și cam cum arată profilul de lider ideal pentru mine!? Cam cum aș putea să fiu insensibil la o promisiune de integritate, de patriotism, de hotărâre?! Nu am jignit pe nimeni pentru opțiunile sale, nu mă interesează motivele pentru care fiecare alege cum alege. Eu votez ce mă reprezintă pe mine, în baza unei Românii pe care o imaginez eu.

Numai că România noastră nu își decide președintele singură. Am aflat una bună pentru români: „Neamurile și președintele nu ți-i alegi!” Președintele se decide prin dosar cu șină, la fel cum se stabilesc și datele alegerilor. Pe harta cerului este activă până la final de aprilie 2025 opoziția Pluto-Marte. În harta României știți pe ce case are loc? Pe casele 1 – 7. Prima casă înseamnă „identitatea națională, imaginea noastră în lume”, dar știți ce înseamnă a șaptea casă? Relațiile internaționale! Parteneriate. Aliați, dar și dușmani. Hopa! Iată că suntem neputincioși în fața a ceea ce ni se servește din exterior. Ce să faci, îți aperi interesele și privilegiile! Doar nu credeți că cei care au puterea își apără țara! „Știm unde locuiești, ai copii, nu le frânge viitorul, știm ce afaceri ai făcut și cu cine etc. Faci ce spunem sau dispari!” Am văzut eu în filmele americane!

Vă spun că până în aprilie-mai 2025, când Lilith va fi plecat din Balanță și se va fi desfăcut încleștarea Marte-Pluto, nu vom avea certitudini și un drum lin așezat.

Și apropo de pericolul rus și de războiul „hibrid” care apare pe la televizor. Am aflat și eu de la tv că am fi în război cu rușii. Dar ne-a spus un general al Armatei Române cum stă treaba: „Suntem colonie americană, nu vin rușii.” SUA sunt formate din 50 de state, la care se adaugă Districtul Columbia, deci 51. România este în acest moment cel de-al 52-lea, transformat în portavion american și nu voi putea spune mai mult. Mărturisea Anca Alexandrescu că nu-i vine să creadă din sursele sale că politicienii noștri au putut să ne vândă țara pe atât de puțin și au putut fi atât de inconștienți! Ba da, fix de atât au fost în stare! De am ajuns Ur Sula Europei! Ur Sula van der o Laie. De aceea nici nu are voie Călin Georgescu să intre în posesia informațiilor sensibile la care ar avea acces ca președinte. El ar fi virusul care ar distruge sistemul! Nu doar cel românesc! Ar contamina întreaga Europă și ar fi o amenințare la securitatea americană sub administrația Biden a ultimilor 4 ani. Am citit cu amuzament toate știrile despre acel avion american aterizat misterios la noi, presa a dat informații că ar fi fost niște miliardari investitori bla bla bla. Chiar atât de proști ne cred conducătorii noștri? Răspunsul este DA! Să vedem dacă și cât rezistăm până se mută Trump la Washington! Asta ar fi miza! Un fel de Trump pacifist în Europa care vrea să-și reconstruiască țara și să zică pas războiului este dușmanul numărul 1 în condițiile în care pandemia a îmbogățit industria farmaceutică, după care a venit rândul industriei de război să pună monopol.

Un asemenea element perturbator pentru sistem trebuie linșat! În primul rând mediatic, de televiziuni care au încasat zeci ce milioane de euro ca să facă reclamă la Covid și apoi la război. Au sugerat unii că aș avea interese, că aș urmări vreun post, că aș fi în spatele vreunui politician. Evident că cine aberează nu mă cunoaște, dar de asta are gură, să vorbească nu cumva să tacă. Eu am consiliat ocazional de-a lungul timpului câțiva politicieni de toate culorile. Dar la mine vine omul și își pune umanitatea pe masă, cu vulnerabilitățile și problemele și căutările personale. Altceva nu mă interesează! La mine nu vin politicieni sau directori sau nu știu ce vedete! Vin oameni care își deschid sufletul și cu care stabilesc o relație de la om la om, de la suflet la suflet! Atât! Iar anul 2025 pare de pe acum bezmetic, așa că multă lume va simți nevoia să primească ghidare.

Se anunță un an de tranziție, în care statornicia este fragilă, iar perspectivele pe termen lung sunt în ceață. Sper doar, ca țară, chiar dacă am avea de pierdut, indiferent de cine ne va reprezenta în frunte, să avem tăria de a pierde măcar pe mâna noastră, nu pe mâna altora. Dar s-ar putea să mă înșel din nou și să fiu prea optimist, pentru că Marte retrograd (7 decembrie 2024 – 23 februarie 2025), cu efecte până în luna mai 2025, îl zăpăcește pe Neptun din harta României și caută țapi ispășitori, vinovați, Moțoci care să fie dați spre hrană mulțimilor în arena circului de la televizor. Se mulțumește și cu niște bani de la Guvern și de la UE pentru promovarea narațiunilor oficiale ca să ne toarne istoria cea adevărată, nu vreuna falsificată sau manipulatoare. Vizionare plăcută!

P.S. Era să uit: Mai știți că tot am insistat cu ultimele zvâcniri de putere coapte la foc mic în subteran aduse de ultima întoarcere a lui Pluto în Capricorn? 1 septembrie - 19 noiembrie 2024. Iată ce a ieșit din adâncuri. Atunci s-a urzit PLANUL. Sigur totul e planificat de câteva luni.