Unul dintre cele mai alarmiste studii răspândite în ultima vreme în cadrul speciei Homo Apocalypticus este cel legat de scăderea nivelului de inteligență a copiilor din noile generații. Zice o cercetare că Generația Z, a celor născuți după 1996 și înainte de 2015 înregistrează o scădere a IQ-ului, fiind prima generație din istorie în care copiii sunt mai puțin inteligenți decât părinții lor.
Dacă deschizi internetul pe această temă e nenorocire. Toți moraliștii, de la medici pediatri la specialiști în parenting, de la făcători de podcasturi până la profesori, de la părinți până la politicieni oportuniști rostogolesc îngrijorarea și ne anatemizează copiii. Carevazăsică, în contra principiilor noi educaționale, care prevăd încurajările, recunoașterea talentelor speciale, dezvoltarea gândirii critice (asta cu gândirea critică e chiar amuzantă), se adună pe toate rețelele și canalele toate mințile luminate care dau semne de schizo să le spună tuturor celor născuți între 1996 și 2015 că sunt la grămadă și că sunt proști făcuți grămadă.
Toată această psihoză analitică reduce o întreagă populație școlară la un singur parametru, cel cognitiv. Testele de IQ măsoară abilitățile omului de a a gândi logic, de a efectua raționamente complexe, de a-și folosi memoria. Copiii și tinerii în cauză sunt reduși de la întreg la parte prin figura de stil a metonimiei, după cum sunt atâția care își definesc identitatea numai în funcție de rasă ori orientare sexuală, de parcă ei n-ar fi mai mult de atât. Celălalt păcat major al acestor specialiști, pe lângă reducționism, este generalizarea. „Toată generația” ștampilează litera stacojie pe oricine, justificând un discurs discriminator care subminează stima de sine și programează eșecul acestei generații, căreia i se spune că oricum e proastă, nu e în stare de nimic și nu va reuși nimic în viață. Eu reproduc din ce mai aud sau aflu din gura lumii, nu e nimic de capul lor. Dar stați liniștiți, toate generațiile au spus același lucru despre generațiile următoare, fiecare generație s-a simțit superioară celei de după. Nu-i așa? „Pe vremea noastră” nu era așa, era mult mai bine.
Vestea tristă pentru apostolii disprețului la adresa copiilor noștri e că IQ-ul nu este suficient! Se pare că atitudinea lor reducționistă și generalizantă demască tocmai flagrante erori de logică, ceea ce ne face să punem la îndoială însuși IQ-ul lor. Să nu mai vorbim de reaua intenție și de complexul superiorității. Inteligența emoțională, abreviată EQ, este o înzestrare care îi pune în dificultate pe adepții raționaliști ai fundamentalismului științific. Acest EQ, care la generațiile născute după anul 2000 devine prioritar, modifică tot ceea ce se știa anterior despre oameni, relații sociale și educație. Centrarea pe transmiterea de cunoștințe și-a atins limitele. Contează nu ce se transmite, ci cum se transmite și cine transmite. Modelele de autoritate ale noilor generații sunt de nerecunoscut și de neconceput pentru mintea unora care efectuează asemenea statistici.
Ce nu înțeleg acești așa-ziși credincioși ai faptelor dovedite științific este că, de multe ori, problema e la măsurătoare și la cel ce măsoară, nu la cei măsurați. Problema nu e la Generația X, ci la cei incapabili să o înțeleagă și să o evalueze după criterii adecvate.
Observațiile de mai sus legate de generația 2000 sunt obținute prin studierea numerologiei, pe care oamenii de știință o condamnă din orgoliul care nu le permite să accepte ce le-a spus Shakespeare în „Hamlet”: că sunt mai multe în cer și pe pământ decât pot ei să viseze. Progresul, mai ales științific, are nevoie întotdeauna de o perspectivă proaspătă, care nu poate veni din interior. Daniel Goleman, psihologul care a elaborat conceptul de inteligență emoțională, a lucrat 12 ani ca ziarist la The New York Times. Atâția inovatori, îl amintesc numai pe Steve Jobs, nu și-au finalizat niciodată studiile. Orice cunoaștere evoluează prin gândirea laterală, prin interdisciplinaritate și transdisciplinaritate, prin cei care aduc din exterior alte scheme mentale care devin viziuni și soluții de geniu. În prezent, oamenii de știință puriști sunt blocați, încremeniți, rigizi, tocmai pentru că se apără de orice ar putea să le zguduie temeliile exclusivității. Abia când vor croi ferestre în zidurile lor vor putea să vadă cu adevărat universul, între timp ei sunt prizonierii lumii din mintea lor. Dar poate e timpul să le dăm puțin cu astrologia în cap!
Tocmai astrologia aduce una dintre cele mai incomode contribuții la cunoașterea științifică, infirmând statistica invalidantă legată de inferioritatea intelectuală a generației X. Dragi procurori, care arătați cu degetul de parcă voi nu aveți nicio implicare, ce să vă fac dacă nu știți astrologie și credeți că deja le știți oricum voi pe toate cu instrumentele voastre? Eu vă spun că trebuie să umblați în primul rând la definiția „inteligenței”, căci aplicați un concept formulat pentru alte generații. Norma trebuie adaptată la noul profil uman, nu invers!
Între noiembrie 1970 și noiembrie 1984 vorbim astrologic despre generația lui Neptun în Săgetător. Neptun simbolizează abandonul în fața unei energii mai mari decât noi, care ne conține. Săgetătorul este acordat pe frecvența cunoașterii enciclopedice, a școlii, a principiilor și valorilor universale. Această asociere a adus în lume un val de energie pe care s-au născut cei mai conștiincioși copii, elevi și studenți. Cine s-a născut între acei ani, cine a făcut școală în acele vremuri, cine a fost profesor în acel interval trebuie să înțeleagă că s-a născut sau a trăit în perioada romantică a învățământului formal. Cei din alte generații cu aceeași aplecare spre studiu și cunoaștere au, de pildă, Neptun natal în casa a IX-a, a Săgetătorului, puternice influențe ale lui Uranus, care aduce sclipiri ale minții, sau alte poziții sau aspecte pe care nu le detaliem, pentru că nu fac obiectul acestui articol, în orice caz este vorba despre marcaje particulare, nu de generație.
Acești foști copii, actuali adulți, ai anilor 1970-1984 trăiau într-o paradigmă a autorității care nu mai există și într-o lume a cărților, a școlii, a perfecționării într-un domeniu profesional care să le asigure un înalt nivel de expertiză. A fost perioada de aur a specialiștilor în toate domeniile, de la mecanică și cizmărie, până la cibernetică și inginerie spațială. Trebuia să știi ca să fii bun. Astăzi, lucrurile au cu totul alte nuanțe. Și nu, nu e mai rău decât în vremea aceea! E doar diferit!
Astrologia ne atrage atenția și că ne vom mai întâlni cu o asemenea generație elitistă ca aspirație spre cunoaștere și supraspecializare abia peste 145 de ani. Prin urmare, așteptările de la noile generații sunt greșite, cu generațiile în sine! Ele experimentează pur și simplu dimensiuni ale vieții care nu încap în mințile celor de dinaintea lor.
Așa că, dragi specialiști cu delir de grandoare, nu cei pe care puneți eticheta sunt problema, eticheta voastră e problema! Vă fâlfâiți superioritatea cu dispreț judecându-i pe cei care obțin niște rezultate sub standardele voastre la niște teste aplicate pe eșantionul greșit. Nu Generația X, ci voi cei care măsurați sunteți anomalia. Pentru că nu vreți să înțelegeți mai mult din lumea pe care vreți să ne-o impuneți și nouă după chipul și asemănarea voastră. Sunteți exponenți de seamă ai vremurilor de acum. Voi sunteți o minoritate hipersensibilă plină de drepturi și șabloane care exclude pe oricine nu este de acord.
Așa că, oricât de mari și de nostalgici ați fi în ce profesie oți avea pregătire, dați-vă jos din corcoduș și respirați aer de la sol, ca toată lumea! Și neapărat puneți mâna pe o carte de astrologie ca să pricepeți înainte să vă faceți de râs când dați cu bâta! Ați dat cu ea în baltă. Nu pescuiți unde trebuie.
Sursa foto: https://www.shutterstock.com/image-photo/man-harpoon-throwing-fish-tub-snorkel-344881064
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu