Treceți la conținutul principal

Ultimele zile ale lui Saturn in Balanta

Pe 22 septembrie 2012, pe seara, Soarele trecea in Balanta. Ziua egala noaptea la intindere, iar ceasul astronomic batea gongul de toamna.
Si poate n-ar fi fost nimic spectaculos in acest eveniment ciclic. Numai ca Saturn se pregatea sa iasa din acelasi semn al Balantei. Exitul se va produce seara tarziu, pe 5 octombrie, aproape de miezul noptii.
Acest flux astral aduce la rampa nevoia fiecaruia dintre noi de a primi confirmari. Se ridica de undeva din interior intrebarile: “Fac bine ceea ce fac?” “Sunt pe drumul cel bun?”.


Asteptam sa dea cineva din cap, sa ni se spuna “Da, fa in continuare ceea ce faci, nu renunta!”. Numai ca asta e doar o asteptare! De fapt trecem testul increderii in sine. Din exterior avem mai mari sanse sa primim provocari decat aprobari. Si fiecare dintre noi are tendinta de a-i pune la incercare pe altii, de a-i contesta, de a le pune la indoiala meritele si capacitatile.
Saturn ne poate ameninta linistea interioara prin descurajari si oameni care apar acum in viata noastra sa ne arate unde am gresit! Iar noi suntem tentati sa facem la fel cu altii! Mesajul lui Saturn este urmatorul: daca ceea ce facem ni se pare greu, inseamna ca suntem incurajati sa continuam!
Confirmarile vin numai din interior. Asa ca pana pe 6 octombrie e timpul pentru repliere, pentru rezistenta, pentru perseverenta. Si avem dreptul sa gresim, sa “o dam cu oistea-n gard”. Cum zice o poezie, mai rau e de cel care “nu da cu nimic in nimic”.
Credinta in noi, in Dumnezeu, in viata, in tot ce este, ne intareste sufletul si ne trece pragul. Iar cine spune acum ca este fara greseala (ca nu s-a indoit de el sau de altcineva), sa arunce primul piatra!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Păcatul care distruge viața în numele iubirii

Există oameni care pot face mai mult rău într-o relație decât egoiștii și narcisiștii? Sigur că da. Cei ce nu se gândesc deloc la ei și îi pun doar pe ceilalți pe primul loc, ajungând să trăiască viața oricui altcuiva, mai puțin pe a lor. Altruismul lor atinge deseori culmile sacrificiului și anunță doar prăbușirea de sine. Pentru că cel ce se dă renunțând la el practică autoflagelarea, negarea, anularea propriei personalități, renunțarea la propria putere personală. Iar aceste forțe puse în mișcare indică o lipsă a iubirii de sine ce conduce inevitabil la resentimente, regrete, frustrare, boală. Acestea sunt vibrațiile pe care ajung să le împrăștie în jurul lor ‘martirii’ ce-și fac un titlu de glorie din modul greșit în care înțeleg ei iubirea. Cum ar putea cineva care se îngroapă în el însuși să întindă mâna altora ce vor să se ridice?
Iubirea începe întotdeauna cu iubirea de sine, pe care majoritatea o condamnă, întrucât o confundă cu egoismul. Pentru egoist, lumea se învârte în jur…

9 semne că ești sau nu într-o relație karmică

Relațiile karmice aduc întotdeauna creștere prin suferință. Cei doi parteneri se întâlnesc pentru a arăta cu degetul unul către celălalt aspecte nerezolvate ale personalității sau pentru a testa limitele personale, inclusiv stima de sine. O relație karmică se materializează într-un moment de evoluție în care îți e imposibil să vezi singur la tine ceea ce te blochează. Atunci, atragi fie pe cineva care te oglindește, fie pe cineva care te provoacă să manifești, deci care scoate din tine, exact fricile tale cele mai adânci.
Cum identificăm o relație karmică și care sunt semnele unei relații care nu este karmică?
1. Relația karmică este bazată pe nevoi. Ai impresia că partenerul îți umple un gol. Într-o relație care nu este karmică, declarația de iubire sună așa: ‘Te iubesc tocmai pentru că nu am nevoie de tine!’.
2. Relația karmică apare într-un moment de suferință nevindecată sau într-un moment în care sufletul vrea să evadeze cu orice preț din realitate, să fugă din corpul său în corpul.…

Cea mai mare greșeală în relații!

Dumnezeu este Iubire, iar noi suntem Iubire. Nimic mai adevărat. Însă iubirea nu înseamnă să fii doar bun, ci înseamnă să impui limite. A iubi nu înseamnă a te lăsa călcat în picioare. În momentul în care spațiul personal încetează să mai existe și voința este anulată, deja vorbim despre încălcarea dreptului la libertatea personală.
Dacă te lași invadat în numele iubirii și le permiți celorlalți să te vampirizeze, ai alunecat, fără să-ți da seama, într-un joc de roluri: ai devenit victimă! Când lași un agresor să-și facă de cap, nu te aperi și nu iei măsuri, dovedești că nu te iubești pe tine! Ori dacă iubirea nu pleacă de la iubirea de sine, ea este greșit înțeleasă. A-l iubi pe altul, deci a-i permite să fie cum vrea el, nu trebuie să conducă la renunțare de sine sau la sacrificiu. Bunătatea și toleranța manifestate față de altcineva se opresc acolo unde accepți să-ți faci rău singur neluând atitudine. A da șansă după șansă conduce doar la pierdere de suflet și uzură nervoasă.
A vedea…