Treceți la conținutul principal

Steaua sus rasare peste noaptea sufletului. 21.12.2012

Ar mai fi ceva de spus despre 21.12.2012? De spus s-a spus deja totul. Nu ne mai ramane decat sa traim si sa simtim totul pe pielea noastra. Iar de asta nu scapa nimeni. Energia degajata in aceasta perioada vibreaza perfect cu semnificatia versurilor de colind “Iisus se naste/ Ingerii coboara”.

21 decembrie echivaleaza cu solstitiul de iarna, cu noaptea cea ma lunga din an. Traim intr-adevar noaptea sufletului. Suntem la rascruce de drumuri si ne simtim chiar in bataia vantului. Directia este incerta, dar nu avem incotro. Singura solutie este sa mergem inainte. Mergem cu ochii inchisi, e intuneric total, dar pasii nu se opresc. Ne tinem de un singur fir.

Se formeaza in astral aspectul de yod in care sunt implicate Saturn in Scorpion, Pluto in Scorpion si Jupiter in Gemeni. Saturn si Pluto sunt in sextil, amandoua formand unghiuri de 150 de grade cu Marele Bnenefic din Gemeni. Configuratia seamana cu litera “Y”. Si se spune ca Dumnezeu pune degetul in locul opus planetei aflate in coada ygrecului. Acolo fiind Jupiter in Gemeni, inseamna ca Dumnezeu indica spre Sagetator. “Nihil sine Deo”. Nimic fara Dumnezeu.
Credinta este firul conducator pe care mergem. Avem ochii inchisi, ne impiedicam, dar e ceva sigur in fata. Nu putem face decat supozitii, consumul total este in interiorul nostru. Acolo ne intalnim cu fricile, grijile, lipsa de sens a tot ce se intampla cu noi.

Dar iata ca dinspre rasarit se arata o stea si incepe sa se faca lumina. Deschidem ochii si lucrurile incep sa prinda contur. Ne recapatam zambetul pe buze, iar increderea incepe sa tremure plapanda, cu tot mai multa putere.

Suntem in punctul zero. Se naste Iisus in fiecare dintre noi, se deschide o lume plina de posibilitati. Data de 21.12.2012 simbolizeaza increatul din Scrisoarea I a lui Eminescu:


“La inceput, pe cand fiinta nu era, nici nefiinta,
Pe cand totul era lipsa de viata si fiinta,
Cand nu se-ascundea nimica, desi tot era ascuns,
Cand patruns de sine insusi odihnea cel nepatruns.”

Eminescu zice ca tot atunci “stapanea eterna pace”! Va suna cunoscuta profetia despre a doua venire a lui Iisus si cei 2000 de ani de pace? Nu cumva il asteptam pe Iisus in carne si oase, intrupat in om? Daca nu cumva Iisus se trezeste in fiecare dintre noi? Daca fiecare dintre noi crede ca se poate mantui? Daca Mantuitorul se naste acum in fiecare dintre noi?

Daca instauram impreuna “eterna pace”? Daca acceptam ca, acum, cand parca nu se intampla nimic, totul este posibil? Daca acest geniu, Eminescu, care nu intamplator a fost român, ne atragea atentia ca noi, ca popor, avem intr-adevar o misiune speciala pe aceasta planeta?

Acum ne trezim la viata! Retraim big-bangul! Universul se naste in fiecare dintre noi. Cercul, avand corespondent numerologic in cifra zero, simbolizeaza Spiritul, tot ceeea ce exista, dar si etapa de dinaintea creatiei, universul nemanifestat, nimicul. Iar pe acest plan, imposibilul devine posibil.

21.12.2012 ne obliga sa ne asumam puterea de a crea lumea pe care ne-o dorim. Ne uitam in urma si vedem ce am creat pana acum. Vedem frica, ura, vinovatia, lupta, distrugerea. Si avem de ales. Avem de ales iubirea si credinta! Nu credinta intr-un Dumnezeu al Bisericii, ci increderea ca fiecare dintre noi este creator, responsabil pentru tot ce se intampla in jur. La nivel colectiv, devenim “Dumnezei uitati trezindu-se”, cum este intitutala superb una din cartile lui Ramtha.

Depinde de fiecare din noi ce alegem. Ne iubim sau ne uram? Aruncam piatra sau intoarcem obrazul?  Iertam sau dam vina? Ducem planeta pe care traim in prapastie sau o ridicam pe alta vibratie? Totul sau nimic. Acum ori niciodata.

P.S. In completare, ca sa ne lamurim ca sfarsitul lumii, asa cum il fabuleaza filmele de groaza apocaliptice, se amana, reproduc pasaje din articolul “Astrologie apocaliptica”, rubrica de istoria astrologiei, aparut in revista de astrologie AstroGlob, numarul 16 pe octombrie 2012, ca sa facem cunostinta cu alte momente din trecut la care astrologii au prezis distrugerea planetei.

“1186
Astrologul Juan de Toledo bifează în calendar ziua de 23 septembrie 1186 ca dată a Sfârşitului Lumii. După socotelile sale, alinierea planetelor în semnul Balanţei la acea dată purta semnul fatalităţii. Numai că, trecând în revistă tabelele de efemeride, observăm că la acel moment în Balanţă se aflau: Soarele, Mercur, Venus, Marte, Jupiter şi Saturn. Numai că primele trei ajung an de an în Balanţă, Marte o dată la doi ani, iar Jupiter şi Saturn fac conjuncţie într-una dintre zodii o dată la 20 de ani. Nimic spectaculos în afară de cantitate (aglomerarea de planete într-o zodie), folosită ca o unitate de măsură pentru calitatea (amploarea) evenimentului. (...)

1524
Pictorul italian Sandro Botticelli a băgat lumea în sperieţi nu doar prin sublimul capodoperelor sale, ci şi prin susţinerea teoriei Sfârşitului Lumii elaborată de preotul catolic Girolamo Savonarola. Predicţia lui Savonarola era bazată pe alinierea a trei planete în semnul Peştilor: Marte şi, din nou, Jupiter alături de Saturn. Verdictul era clar: potopul avea să producă distrugerea finală (Peştii fiind semn de apă). (...)

1537
Astrologul Pierre Turrel a intrat ca un caz “simpatic” în analele istoriei astrologiei. El a preferat să dea o marjă de eroare pentru calculele sale apocaliptice, oferind patru date potenţiale pentru Sfârşitul Sfârşiturilor. El a indicat anii 1537, 1544, 1801 şi 1814. Prevăzător din fire, ultimele două date le-a plasat post-mortem, poate şi pentru a-şi salva reputaţia în acea viaţă. (...)

anii 1580
Englezii aveau să cadă din nou victime profeţiilor neadeverite. Pe 28 aprilie 1583, planeta avea să-şi dea duhul prin a doua venire a lui Hristos. A fost probabil cel mai îndrăzneţ calcul, precizia fiind uimitoare. Richard Harvey este numele astrologului care a anunţat că Marele Sfârşit se preconizează nici mai târziu nici mai devreme de orele prânzului. Atunci ar fi urmat să se producă o conjuncţie “apocaliptică” între... Jupiter şi Saturn. Nu mai e cazul să insistăm, am stabilit deja că aspectul se produce la fiecare 20 de ani. (...)

1624
Acest an a fost aşteptat din nou cu înfrigurare, din moment ce astrologii care preziseseră Apocalipsa pe 1 februarie 1524 mai dăduseră o şansă evenimentului fix peste un veac. Aşadar, data de 1 februarie 1624 avea să fie ultima zi din calendar. Ghinion!” (...)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

9 semne că ești sau nu într-o relație karmică

Relațiile karmice aduc întotdeauna creștere prin suferință. Cei doi parteneri se întâlnesc pentru a arăta cu degetul unul către celălalt aspecte nerezolvate ale personalității sau pentru a testa limitele personale, inclusiv stima de sine. O relație karmică se materializează într-un moment de evoluție în care îți e imposibil să vezi singur la tine ceea ce te blochează. Atunci, atragi fie pe cineva care te oglindește, fie pe cineva care te provoacă să manifești, deci care scoate din tine, exact fricile tale cele mai adânci.
Cum identificăm o relație karmică și care sunt semnele unei relații care nu este karmică?
1. Relația karmică este bazată pe nevoi. Ai impresia că partenerul îți umple un gol. Într-o relație care nu este karmică, declarația de iubire sună așa: ‘Te iubesc tocmai pentru că nu am nevoie de tine!’.
2. Relația karmică apare într-un moment de suferință nevindecată sau într-un moment în care sufletul vrea să evadeze cu orice preț din realitate, să fugă din corpul său în corpul.…

Horoscopul miracolelor! 40 de zile cu daruri cerești pentru zodii

De ce este important să respectăm ciclul sărbătorilor de peste an, indiferent dacă ele sunt de natură laică ori religioasă? Pentru a fi trăi în LEGEA RITMULUI. Crăciunul urmat de Anul Nou și Paștele sunt vârfurile trăirii în acord cu respirația Universului, în care ne lăsăm atât ca indivizi, cât și ca grup, naționalitate, specie. Mișcările astrelor sunt în deplină armonie cu energiile terestre care însuflețesc omul. Tot Cerul, cu ființele sale de Lumină (ierarhii cerești, arhangheli, îngeri, sfinți), dar și cu corpurile fizice purtătoare de vibrații (stele, planete, sateliți, asteroizi) care sunt ca niște valuri de energie ce ne poartă pe marea vieții pulsează la unison cu ceea ce se întâmplă cu noi și în noi. Precum în Cer, așa și pre Pământ.
Postul Paștelui scoate din noi un joc de lumini și umbre. Coborâm în bezna proprie și în bezna celorlalți, care ne înghite uneori cu totul, ca atunci când nu mai poți înota, îți intră apă în pe nas ori chiar ajungi cu capul la fund. Săptămâna mar…

Cea mai mare greșeală în relații!

Dumnezeu este Iubire, iar noi suntem Iubire. Nimic mai adevărat. Însă iubirea nu înseamnă să fii doar bun, ci înseamnă să impui limite. A iubi nu înseamnă a te lăsa călcat în picioare. În momentul în care spațiul personal încetează să mai existe și voința este anulată, deja vorbim despre încălcarea dreptului la libertatea personală.
Dacă te lași invadat în numele iubirii și le permiți celorlalți să te vampirizeze, ai alunecat, fără să-ți da seama, într-un joc de roluri: ai devenit victimă! Când lași un agresor să-și facă de cap, nu te aperi și nu iei măsuri, dovedești că nu te iubești pe tine! Ori dacă iubirea nu pleacă de la iubirea de sine, ea este greșit înțeleasă. A-l iubi pe altul, deci a-i permite să fie cum vrea el, nu trebuie să conducă la renunțare de sine sau la sacrificiu. Bunătatea și toleranța manifestate față de altcineva se opresc acolo unde accepți să-ți faci rău singur neluând atitudine. A da șansă după șansă conduce doar la pierdere de suflet și uzură nervoasă.
A vedea…