Treceți la conținutul principal

Legea lui 2. Sau despre lupta omului pentru înfrângere!

Universul este dual, viața noastră oscilând între doi poli: sus și jos, stânga și dreapta, înainte și înapoi. Punctul de plecare este mereu același, unul singur, 1. Dar, în momentul în care ne punem în mișcare, deci în momentul în care permitem vieții să curgă prin noi, deja se manifestă o alternativă, apar două posibilități, 2. Când ne luăm ca reper o destinație, de exemplu, avem varianta de a o lua drept sau pe ocolite, de a merge pe drumul cel mai scurt sau pe cel mai lung. Dacă ne-am luat un punct de reper, ne-am fixat o destinație, deci ne-am stabilit un scop, iarăși vine în existență și a doua posibilitate: să ne răzgândim. Astfel, scopul inițial este abandonat și înlocuit cu altul. În momentul în care energia lui 1 este pusă în mișcare, se naște energia lui 2. Numai stagnarea, deci lipsa de mișcare, este sterilă. 

Nu putem ști ce este albul dacă nu știm ce este negrul. Cu toate acestea, culorile sunt doar proprietatea obiectelor de a reflecta undele electromagnetice ale luminii. Albul este rezultatul reflecției totale a Luminii, în timp ce negreul rezultă din absorbția totală a Luminii. În esență, tot despre Lumină este vorba, indiferent că noi percepem alb sau negru. 1 este Sursa lui 2, iar 2 se resoarbe în 1. Dumnezeu nu se cunoaște pe El Însuși decât prin creația Sa. Iar Sursa a tot ceea ce există, Dumnezeu, 1, permite lui 2 să se manifeste fără condiții! Energia dă naștere materiei, iar materia ia o infinitate de forme. 

Aceasta este LEGEA OPOZIȚIEI: 2 i se va opune întotdeauna lui 1, iar 1 va avea mereu un 2 în oglindă. (Despre legea lui 1 citește aici.)

Numai că orice naștere are înscrisă în ea un cod al morții, orice început are un sfârșit, orice ridicare va atrage căderea, orice proces de generare va fi subminat din interior de distrugere. Mai devreme sau mai tîrziu, 2 se întoarce în 1, se autodistruge, se autodevorează, precum șarpele care-și mușcă coada, devenind 0 (zero). Chiar și Dumnezeu se recreează prin cicluri de autodistrugere a propriei creații, marcând ere sau eoni, în care o nouă formă o înlocuiește pe cea veche.

Ori noi trăim pe o planetă în care energia se manifeStă printr-o materie densă, în care totul are formă și poate fi perceput prin cele 5 simțuri. Materia, ca tot ce emană din Sursă, are propria sa inteligență. Lumina, sursa, esența, îl manifestă pe Dumnezeu creator, ducând viața mai departe, spre alte forme. Invers, materia, cu cât este mai densă, mai neagră, mai întunecată, se opune expansiunii vieții, limiteză, blochează, interzice, permite germenilor de autodistrugere să încolțească.

Omul are de ales permanent între aspirația spre Lumină, spre Sursă, spre Creator și identificarea cu materia. Omul are în el forța de a pune în mișcare inteligența divină, dar este mult mai apropiat ca loc în spațiu de inteligența materiei. 

Misiunea spirituală a fiecărui om este să ajungă la Conștiința de Dumnezeu, deci să ajungă să-l manifeste pe Dumnezeu, Lumina, legătura cu Sursa. Numai că forța antagonică a lui 2 îl trage pe om spre materie. De la aceste două niveluri opuse, chiar și legea lui 2 este interpretată diferit.

De la nivelul Divinității, al Luminii, opoziția înseamnă permisiune, curgere, sărbătoare a diversității. Dumnezeu permite, nu limitează, nu îngrădește, acceptă totul așa cum este. Este loc sub soare pentru oricine. 2 nu este o amenințare pentru 1, ci este o oportunitate de a-i pune în valoare strălucirea prin diferențele care ies tot mai bine în evidență!

De la nivelul materiei, apariția lui 2 este o amenințare pentru 1. Femeia (2) este o amenințare pentru bărbat (1) în viziunea întunecată a materiei autodistructive. Al doilea copil este o amenințare pentru primul, iar cel mic va încerca să-i ia locul celui mare. Copilul se va pune în locul părintelui, judecîndu-l sau încercând să-l salveze, încercând să facă ceva ce este oricum imposibil din punctul de vedere al legilor divine.

Din punct de vedere divin, există o ordine și o ierarhie la orice nivel. Primul va fi întotdeauna primul. 1 nu va fi niciodată amenințat de 2. Primul nu intră niciodată în competiție cu 2 să-i demonstreze că e mai bun! Ce se întâmplă însă în planul materiei? Oamenii luptă pentru lucruri pe care deja le au! Și vor să ajungă acolo unde deja sunt! Șeful nu are nevoie să-și convingă subalternul de superioritatea sa. El este oricum mai sus, nu are nevoie să lupte pt ceva ce deja are. Numai că, de multe ori ajunge să o facă, ceea ce înseamnă că nu are încredere în el și este dominat de frică. Înseamnă că și-a perdut din Lumină.

Oamenii, acționând de la nivelul inteligenței materiei, îl înlocuiesc pe Dumnezeu cu propriul Ego. Egoul este o proiecție, un 2, este Umbra lui Dumnezeu în materie. Fiind o umbră, el este o iluzie, un substitut, o amăgire că realitatea este ceea ce ni se pare nouă că ar fi real. Egoul este Dumnezeu Creator, care se manifestă prin fiecare dintre noi, scos la pensie, pus pe banca de rezerve, concediat. În locul Dumnezeului Luminii, Egoul îl pune în loc pe un Dumnezeu care acționează de la nivelul materiei. Materia fiind densă, încarcă Egoul cu toate atributele distrugerii, care ne trag în jos, ce vin prin orgoliu, minciună, lașitate, lăcomie, vinovăție ș.a.m.d.

Egoul devine pentru om Dumnezeul 2, înlocuit cu puterile materiei. De la acest nivel, legea opoziției devine LEGEA LUPTEI!  Tot ce se opune, tot ce este diferit, tot ce se așază față în față trebuie eliminat! Materia, prin forțele sale de distrugere, ne creează impresia că 2 stă împotriva lui 1! Ordinea și ierarhia dispar. Primul pas spre haos a fost făcut. 

Orice acțiune ÎMPOTRIVĂ încalcă astfel legea divină a lui 2, care este reinterpretată prin filtrul materiei. Este legea lui 2 răsturnată, văzută de jos în sus. Este viziunea celui mic care încearcă să-l răstoarne pe cel mare. De aceea, orice LUPTĂ ÎMPOTRIVA unei cauze este din start pierdută. Campaniile împotriva fumatului nu au făcut decît să atragă mai mult atenția asupra fumatului, care a câștigat astfel și mai mulți adepți! Lupta împotriva cancerului nu a condus decît la prosperitatea industriei medicamentelor. Lupta penturu eradicarea corupției nu face decât să scoată la lumină și mai mulți corupți pe bandă rulantă.

Auzim uneori întrebarea ‘Cum de mai rabdă Dumnezeu Pământul?’. Este doar o mirare omenască ce ignoră Divinitatea, o blasfemie în sine. Paradoxul, deci 2 care se opune lui 1, este în firea lucrurilor. Și iată că oamenii se miră de lucruri care sunt omenești! 

Legea lui 2 ne spune că atunci când avem în față două posibilități, 2 se va face 1. Deci la 2 variante există o singură ALEGERE. Iar viața pe planeta noastră este despre alegerile pe care le facem clipă de clipă. Avem de ales oricând între Lumină și Întuneric. Între ceea ce numim Bine și ceea ne numim Rău.

Dumnezeu/Lumina este Tată/Mamă, deci Sursă pentru tot ceea ce există, inclusiv pentru oameni! Prin urmare, cum e posibil ca un Părinte să-și distrugă copilul? Acesta este exemplul suprem de iubire necondiționată. Dumnezeu ne iubește indiferent de alegerile pe care le facem. Dumnezeu, Sursa, Viața, afirmă, nu neagă! Lumina permite, arată toate lucrurile așa cum sunt, expune ADEVĂRUL, ea nu se opune! Este în firea materiei, a ceea ce absoarbe Lumina, deci în firea Întunericului să nege, să conteste, să extermine!

Este omenește să avem în noi Lumina și Întunericul. Și mai omenește este să alegem Întunericul. Este cel mai ușor, cel mai simplu, calea cea mai acceisibilă. De ce? Pământul este supus legii gravitației. Prima opțiune a oricărui om este să se împiedice și să cadă. Oamenii mai repede cad și mai greu se ridică. Gropile sunt mai aproape de noi decât înălțimea cerului. ALEGEREA este cea care ne coboară sau ne înalță. 

Prin legea lui 2, chiar și cei ce cred că servesc divinitatea se pot înșela, se pot amăgi, pot trăi în Ego. Ei fac asta ori de câte ori percep OPOZIȚIA ca fiind LUPTĂ ÎMPOTRIVĂ! Ei invocă binele luptând împotriv a răului! Chiar și oricine luptă împotriva păcatelor îl înlocuiește, de fapt, pe 1 cel Adevărat, pe Dumnezeu – Sursă, cu un Dumnezeu al oamenilor, al materiei, al Egoului.

ÎMPOTRIVA este FORȚA DE DISTRUGERE a materiei, PENTRU este AFIRMAȚIA VIEȚII! Întunericul luptă de jos în sus împotriva Luminii, ceea ce duce la consum, la epuizare și, în cele din urmă, la înfrângere. Toți cei ce luptă împotriva a ceva, mai devree sau mai târziu își epuizează resursele. În perspectivă, Lumina învinge întotdeauna, pentru că Ea doar permite, lasă să se întâmple, nu se consumă, este inepuizabilă și regenerabilă.

Orice demers uman făcut după principiile Luminii are șanse de reușită. Scopul, direcția, destinația, trebuie să fie întotdeauna o afirmație, nicidecum o rezistență, o negare, o împotrivire!

Dacă m-am îmbolnvit, atunci mă tratez ca să devin sănătos, nu ca să combat boala! Pompierii salvează viața oamenilor, nu încearcă să împiedice mortea. Într-o cameră inundată cu fum toxic, nu te lupți cu fumul ca să trăiești, mai repede scapi cu viață dacă lași fumul în pace și ieși afară sau deschizi ușa și geamurile, aducând aer curat. Noi respirăm ca să trăim, nu trăim ca să nu ne sufocăm, cum adeseori fac oamenii în relații, locuri, anturaje, unde doar se luptă.

Dacă vreau să devin un om mai bun, atunci trebuie să încetez să mă lupt cu defectele mele! Consultațiile astrologice sau numerologice abundă de oameni porniți la vânătoare de defecte, slăbiciuni, frici pe care vor să le elimine. Păi războiul este pierdut din start! Când te ridici împotriva propriilor defecte sau când te lupți cu fricile, de fapt vrei să faci să nu mai existe ceva ce oricum există. Te lupți cu imposibilul! Doar te lupți, iar lupta atrage și mai multă luptă.

LUMINA AFIRMĂ, ÎNTUNERICUL NEAGĂ. Din punct de vedere divin, 2 coexistă fără probleme cu 1. Inteligența materiei afirmă contrariul: acolo unde există 2, trebuie să rămână numai 1, ignorând că 1 va deveni întotdeauna un 2. Defectele, slăbiciunile, căderea sunt în codul nostru genetic. Ideea este să le observăm, să le vedem, să le conștientizăm, așa cum Lumina scoate la vedere tot ce există!

Indiferent de formele pe care le ia, Întunericul nu are în final decât opțiunea de a se întoarce în Lumină. Chiar dacă Întunericul distruge orice formă a materiei, prin autodistrugere, la sfârșit, chiar și ultima urmă de rezistență, ultima încercare de luptă împotriva a ceea ce există, ultimul punct negru se stinge tot în Lumină. Oamenii se tem zadarnic de Apocalipsă, de extincție, de sfârșit. Prin frică, noi nu facem decât să anulăm formele creației și să accelerăm procesul. Oricât ne supunem materiei, nu avem cum să nu redevenim Lumină. Oricum suntem Lumină. Nu facem decât să ne luptăm împotriva a ceea ce suntem.

Întunericul este în fiecare dintre noi. Oricare dintre noi are potențialul de a minți, de a trăda, de a fi laș, de a fi lacom, de a produce suferință. Atributele căderii fac parte din orice om întrupat pe această planetă! Singura diferență este că unii le manifestă, alții nu! De câte ori ne luptăm cu ceva, noi dăm putere acelui ceva! Orice rezistență pe care o punem atrage și mai multă forță care ni se opune! De câte ori ne opunem, facem să se întâmple ceea ce ne străduim să combatem! Ne înălțăm de fiecare dată când, având de ales între a ne manifesta fără onoare, nu o facem, pe deplin conștienți că am fi putut să o facem!

2 nu îl anulează pe 1 și nu îl elimină, ci îl scoate în evidență, îi crește valoarea și puterea! 2 ESTE OGLINDA LUI 1! Când vor accepta asta, oamenii vor înțelege că legea lui 2 pune în mișcare tot LEGEA ATRACȚIEI! 

Sursa foto: http://openwalls.com/wallpapers?search=demon+wings

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

9 semne că ești sau nu într-o relație karmică

Relațiile karmice aduc întotdeauna creștere prin suferință. Cei doi parteneri se întâlnesc pentru a arăta cu degetul unul către celălalt aspecte nerezolvate ale personalității sau pentru a testa limitele personale, inclusiv stima de sine. O relație karmică se materializează într-un moment de evoluție în care îți e imposibil să vezi singur la tine ceea ce te blochează. Atunci, atragi fie pe cineva care te oglindește, fie pe cineva care te provoacă să manifești, deci care scoate din tine, exact fricile tale cele mai adânci.
Cum identificăm o relație karmică și care sunt semnele unei relații care nu este karmică?
1. Relația karmică este bazată pe nevoi. Ai impresia că partenerul îți umple un gol. Într-o relație care nu este karmică, declarația de iubire sună așa: ‘Te iubesc tocmai pentru că nu am nevoie de tine!’.
2. Relația karmică apare într-un moment de suferință nevindecată sau într-un moment în care sufletul vrea să evadeze cu orice preț din realitate, să fugă din corpul său în corpul.…

Horoscopul miracolelor! 40 de zile cu daruri cerești pentru zodii

De ce este important să respectăm ciclul sărbătorilor de peste an, indiferent dacă ele sunt de natură laică ori religioasă? Pentru a fi trăi în LEGEA RITMULUI. Crăciunul urmat de Anul Nou și Paștele sunt vârfurile trăirii în acord cu respirația Universului, în care ne lăsăm atât ca indivizi, cât și ca grup, naționalitate, specie. Mișcările astrelor sunt în deplină armonie cu energiile terestre care însuflețesc omul. Tot Cerul, cu ființele sale de Lumină (ierarhii cerești, arhangheli, îngeri, sfinți), dar și cu corpurile fizice purtătoare de vibrații (stele, planete, sateliți, asteroizi) care sunt ca niște valuri de energie ce ne poartă pe marea vieții pulsează la unison cu ceea ce se întâmplă cu noi și în noi. Precum în Cer, așa și pre Pământ.
Postul Paștelui scoate din noi un joc de lumini și umbre. Coborâm în bezna proprie și în bezna celorlalți, care ne înghite uneori cu totul, ca atunci când nu mai poți înota, îți intră apă în pe nas ori chiar ajungi cu capul la fund. Săptămâna mar…

Cea mai mare greșeală în relații!

Dumnezeu este Iubire, iar noi suntem Iubire. Nimic mai adevărat. Însă iubirea nu înseamnă să fii doar bun, ci înseamnă să impui limite. A iubi nu înseamnă a te lăsa călcat în picioare. În momentul în care spațiul personal încetează să mai existe și voința este anulată, deja vorbim despre încălcarea dreptului la libertatea personală.
Dacă te lași invadat în numele iubirii și le permiți celorlalți să te vampirizeze, ai alunecat, fără să-ți da seama, într-un joc de roluri: ai devenit victimă! Când lași un agresor să-și facă de cap, nu te aperi și nu iei măsuri, dovedești că nu te iubești pe tine! Ori dacă iubirea nu pleacă de la iubirea de sine, ea este greșit înțeleasă. A-l iubi pe altul, deci a-i permite să fie cum vrea el, nu trebuie să conducă la renunțare de sine sau la sacrificiu. Bunătatea și toleranța manifestate față de altcineva se opresc acolo unde accepți să-ți faci rău singur neluând atitudine. A da șansă după șansă conduce doar la pierdere de suflet și uzură nervoasă.
A vedea…