Treceți la conținutul principal

Secretele numerologiei. Legea lui 3: Legea relațiilor

Tot ce există are două capete, între care există o legătură. Există întotdeauna o cale de a ajunge de la punctul A la punctul B, un drum care va conduce pe cineva de la locul de pornire la destinație. Între două elemente, adică între elementul 1 și elementul 2, se stabilește o legătură, care aduce la viață un al treilea element. Relația dintre numerele 1 și 2 este mediată întotdeauna de numărul 3.

Triada, principiul lui 3, acționează pe toate planurile. În planul divin, avem Sfânta Treime, compusă din Dumnezeu Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Corpul uman este alcătuit din cap, trunchi și membre. La nivel celular, structura este dată de membrană, citoplasmă și nucleu. Rolurile de tată și mamă presupun existența unui al treilea membru, copilul.

Orice unitate, deci orice 1, se divide în 3 părți. Cineva singur, care nu este într-o relație cu altă persoană, va fi inevitabil într-o relație cu el însuși. Dacă vorbim despre o unitate formată din doi membri, deci despre un cuplu, vorbim despre energia care circulă între cei doi sau care rezultă din întâlnirea celor 2. Triada fiind atotprezentă în organizarea Universului, face ca numărul 3 să fie un număr al legăturii noastre cu Divinitatea, deci un număr al sfințeniei.

Orice relație este sfântă. În orice relație pe care o avem în planul terestru, cu o idee, cu un loc, cu o persoană, manifestăm relația pe care o avem cu Dumnezeu. Într-o relație, când suntem la cel mai înalt nivel al nostru, accesăm cele mai înalte atribute ale Divinității. 3 îl manifestă pe 1 prin 2. Prin relația (relația=3) cu altă persoană (partenerul=2), individul (1) scoate la suprafață tot ce are mai bun sau, după caz, mai rău. Căderea, separarea de legile divine, deci manifestările negative, sunt oricând o opțiune.

Calitatea relației (deci numărul 3) definește cuplul (deci numărul 2), care scoate în evidență individualitatea (numărului 1) fiecăruia din cei doi parteneri. În relația de iubire, energia numărului 2 va împinge spre cooperare, dăruire, stabilitate emoțională, grijă și protecție, sau, dimpotrivă, spre divergențe, separare, coflict, oscilație, instabilitate, acuzații, repoșuri, dualitate, duplicitate, trădare.

Relația între doi oameni, deci orice 3 (1 – el, 2 – ea, 3 – relația dintre el și ea), este o unitate în sine, de nivel superior, generând o a treia entitate compusă din energiile combinate ale celor doi. Relația, 3, este deci un 2 într-1.

Orice cuplu este autosuficient prin relație! O relație dintre doi oameni este prin ea însăși o unitate. Scopul spiritual al relației este exprimarea de sine la cel mai înalt nivel a fiecăruia dintre parteneri. Prin 3, adică relația dintre 2, fiecare 1 separat se pune în valoare și se extinde sau se contractă pe anumite lungimi de undă prin prezența celuilalt. La fel cum fiecare om este întreg prin el însuși, la fel și fiecare cuplu este întreg prin el însuși. Prin cuplu, fiecare individ exprimă alte părți ale sale pe care singur nu are ocazia să le scoată la suprafață sau să le cizeleze. Prin relația dintre 1 și 2, fiecare devine mai mult decât era înainte. Oamenii au de înțeles că scopul unui cuplu nu este procreerea, ci crearea unui nou eu, în vesiune superioară.

Cuplurile care consideră că împlinirea vine numai prin copil, deci prin al treilea, înseamnă că înlocuiesc relația (simbolul lui 3) cu copilul, membrul familiei cu numărul 3, sau cu copiii (cu cât mai mulți care să completeze golurile din relație, cu atât mai bine). Atâta timp cât relația prezintă o disfuncție, ea va fi permeabilă oricând la al treilea membru, apărând astfel triunghiul conjugal. În acest caz, cuplul are un gol în relație, pe care numai un al treilea din exterior îl poate umple. Al treilea membru apare întotdeauna ca să-i separe pe cei doi sau ca să-i lege și mai tare. Același efect îl are și apariția copiilor. Copiii pot să-i apropie pe cei doi părinți sau pot să taie legăturile dintre ei. Dar niciodată un copil sau un amant/o amantă nu sunt cauza unei despărțiri sau a unui divorț! Ei sunt doar materializarea unei separări care se produsese deja la nivel de suflet între cei doi. Copilul sau amanta/amantul vin numai să-i ajute pe cei doi parteneri să taie și în planul fizic niște legături care deja erau tăiate la nivel subtil, fără ca cel puțin unul dintre ei să accepte sau să recunoască asta. 

În altă situație, al treilea, copilul, poate să-i unească pe cei doi parteneri la alt nivel, ajungînd să se identifice cu rolurile de tată și mamă, ignorând relația bărbat-femeie, ale cărei goluri sunt acoperite prin prezența copilului. Evident, oricine ajunge să se identifice doar cu un rol în cuplu, cel de părinte în cazul de față, nu-și mai exprimă toate laturile personalității, se limitează și se frustrează. Este logic de ce amantele care nu înțeleg că joacă doar un rol, își doresc să devină neveste. Rolul de soție pune o femeie în toate drepturile, inclusiv recunoașterea socială, care i se interzice amantei.

Când partenerii devin doar părinți,  cu cât nemulțumirile cresc, cu atât relația inițială de cuplu va tinde să fie înlocuită prin relația cu copilul, ajungându-se uneori la vibrațiile joase ale numerelor 1 și 2: control, dominare, dependență, atașament, sufocare, sau dimpotrivă, indiferență, răceală, abandon. Relația părinte-copil întemeiată pe acest fundament își trage rădăcinile din identificarea părintelui cu rolul de tată sau mamă prin care se anulează ca bărbat sau femeie. Un bărbat responsbil nu va da niciodată un tată iresponsabil. O femeie frustrată va da o mamă și mai frustrată, care-și frustrează copiii, prin interdicții, instabilitate și crize de isterie. Să ignorăm aici relațiile în care copiii sunt un scop în sine, apărând deseori din dorința de a întări legătura cu partnerul, din frica de a nu-l pierde, pecetluind un abuz și un atașament.

Relațiile sunt ierarhice.  În familie, relația cu copiii decurge din relația cu partenerul, care decurge, la rândul ei, din relația cu propria persoană. 

Prin orice relație, prin partener și prin copii ne exprimăm pe noi! În relații, așadar, tot despre noi este vorba, niciodată despre celălalt! Niciodată o relație nu ne acoperă un gol, ci ne ajută să împărtășim cu altul tot ceea ce suntem, oferindu-ne șansa de a ne îmbunătăți, de a ne rafina, de a prelucra suprafețele dure din noi prin relația cu celălalt. 

O relație, ca și un copil, este o experiență prin care un om se crește pe el însuși, nicidecum șansa unui om de a se completa prin ceva ce-i lipsea înainte. Părinții își cresc copiii, dar sensul creșterii este și invers. Prin copii, părinții se cresc pe ei ca oameni. Atât relația, cât și copilul, sunt simboluri ale numărului 3. Prin 3, 1 devine mai bun, mai frumos, mai puternic.

Prin triunghiul compus din doi parteneri și relația dintre ei, 2 devin 1. Relația, 3, se stabilește între 2 termeni. Un cuplu (2) îl pune întotdeauna în valoare pe fiecare partener, deci pe 1. Prin 3, are loc întoarecerea la unitate.

Legea lui 3 afirmă că orice relație este o cale de evoluție spirituală, o cale către sine, cum ar spune Biserica, o cale spre mântuire. Relația supremă la nivel lumesc este relația de cuplu, pentru că numai în cuplu ne punem la comun energiile din toate planurile (minte, emoții, trup), fiind relația care ne deschide toate direcțiile de creștere.

În orice relație, cu ceva sau cu cineva, fiecare exprimă o față a vieții, ce poate fi pozitivă sau negativă. Dacă cineva este singur pe stradă și are un ambalaj de aruncat, poate să-i dea drumul pe jos, pentru că oricum nu-l vede nimeni, sau poate să-l păstreze până la primul coș de gunoi. În cele din urmă, este vorba despre relația mea cu mine.

Prin relație, deci prin energia lui 3, omul tinde spre infinit, pentru că își depășește propriile limite, aspiră spre mai mult, spre noi forme în care să manifeste cine este.

Prin legea triadei, aflăm că scopul oricărei relații este îndumnezeirea, partenerul oferindu-ne un canal prin care noi să punem în practică însușirile divine. Asta nu înseamnă să-l salvăm pe celălalt, să-l reparăm, să-l mântuim. Evoluția este o afacere individuală, o cale personală a sfințeniei. Direcția nu este să scoatem un sfânt din partener sau să ne sacrificăm, să ne jertfim, să ne martirizăm pe noi. În relație, ne sfințim prin celălalt, nu îl facem sfânt pe celălalt...

3 este calea prin care fiecare 1 se întoarce la Dumnezeu prin 2.

Sursa foto: http://www.gotquestions.org/Holy-Trinity.html

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Păcatul care distruge viața în numele iubirii

Există oameni care pot face mai mult rău într-o relație decât egoiștii și narcisiștii? Sigur că da. Cei ce nu se gândesc deloc la ei și îi pun doar pe ceilalți pe primul loc, ajungând să trăiască viața oricui altcuiva, mai puțin pe a lor. Altruismul lor atinge deseori culmile sacrificiului și anunță doar prăbușirea de sine. Pentru că cel ce se dă renunțând la el practică autoflagelarea, negarea, anularea propriei personalități, renunțarea la propria putere personală. Iar aceste forțe puse în mișcare indică o lipsă a iubirii de sine ce conduce inevitabil la resentimente, regrete, frustrare, boală. Acestea sunt vibrațiile pe care ajung să le împrăștie în jurul lor ‘martirii’ ce-și fac un titlu de glorie din modul greșit în care înțeleg ei iubirea. Cum ar putea cineva care se îngroapă în el însuși să întindă mâna altora ce vor să se ridice?
Iubirea începe întotdeauna cu iubirea de sine, pe care majoritatea o condamnă, întrucât o confundă cu egoismul. Pentru egoist, lumea se învârte în jur…

9 semne că ești sau nu într-o relație karmică

Relațiile karmice aduc întotdeauna creștere prin suferință. Cei doi parteneri se întâlnesc pentru a arăta cu degetul unul către celălalt aspecte nerezolvate ale personalității sau pentru a testa limitele personale, inclusiv stima de sine. O relație karmică se materializează într-un moment de evoluție în care îți e imposibil să vezi singur la tine ceea ce te blochează. Atunci, atragi fie pe cineva care te oglindește, fie pe cineva care te provoacă să manifești, deci care scoate din tine, exact fricile tale cele mai adânci.
Cum identificăm o relație karmică și care sunt semnele unei relații care nu este karmică?
1. Relația karmică este bazată pe nevoi. Ai impresia că partenerul îți umple un gol. Într-o relație care nu este karmică, declarația de iubire sună așa: ‘Te iubesc tocmai pentru că nu am nevoie de tine!’.
2. Relația karmică apare într-un moment de suferință nevindecată sau într-un moment în care sufletul vrea să evadeze cu orice preț din realitate, să fugă din corpul său în corpul.…

Cea mai mare greșeală în relații!

Dumnezeu este Iubire, iar noi suntem Iubire. Nimic mai adevărat. Însă iubirea nu înseamnă să fii doar bun, ci înseamnă să impui limite. A iubi nu înseamnă a te lăsa călcat în picioare. În momentul în care spațiul personal încetează să mai existe și voința este anulată, deja vorbim despre încălcarea dreptului la libertatea personală.
Dacă te lași invadat în numele iubirii și le permiți celorlalți să te vampirizeze, ai alunecat, fără să-ți da seama, într-un joc de roluri: ai devenit victimă! Când lași un agresor să-și facă de cap, nu te aperi și nu iei măsuri, dovedești că nu te iubești pe tine! Ori dacă iubirea nu pleacă de la iubirea de sine, ea este greșit înțeleasă. A-l iubi pe altul, deci a-i permite să fie cum vrea el, nu trebuie să conducă la renunțare de sine sau la sacrificiu. Bunătatea și toleranța manifestate față de altcineva se opresc acolo unde accepți să-ți faci rău singur neluând atitudine. A da șansă după șansă conduce doar la pierdere de suflet și uzură nervoasă.
A vedea…