O singură cale: calea iubirii

Oamenii se împart în două categorii: cei care obțin ceea ce își doresc, respectiv cei care nu obțin ceea ce își doresc.

Oamenii din prima categorie merg pe CALEA PUTERII. Ei știu întotdeauna ce vor, sunt motivați de succes, își urmează drept ținta. Ei sunt competitivi și știu să-și pună nevoile deasupra nevoilor celorlalți. Centrați pe sine și luptători, ei au permanent în vedere binele personal. Pe calea lor, duc războaie personale ca să-și atingă scopurile, făcând victime, apelând la stategii de forță și manipulare.  

Oamenii care nu obțin ceea ce vor au destinată CALEA ÎNȚELEPCIUNII. Ei sunt aceia care se gândesc în primul rând la ceilalți și abia pe urmă la ei. Ei renunță la ei, împart ceea ce au până la risipă, confundând iubirea cu mila sau cu sacrificiul de sine. Desigur, Universul materializează într-un final aspirațiile sufletului nostru. Așa se face că cei ce își doresc și ei lucruri ca toți oamenii primesc în cele din urmă, dar mult mai târziu și într-o cu totul altă formă, de regulă peste așteptările lor.

Calea înțelepciunii devine calea credinței, la fel cum calea puterii este cala luptei, a celor ce vor să câștige, să aibă dreptate și să-i domine pe alții.

Din arta războiului știm că luptătorul devine și înțelept în două condiții:

1. Știe să-și aleagă luptele și nu se epuizează în cauze mărunte sau pierdute din start.
2. Știe când să se oprească și să se retragă la timp, atunci când devine evident că a continua lupta conduce la sinucidere, întrucât pierderile nu mai pot fi ținute sub control.

Înțeleptul ajunge să stăpânească puterea în momentul în care:

1. Acceptă că nu există nimeni mai important decât el însuși, ajungând să nu-i mai pună pe alții pe locul întâi și să-și revendice puterea personală.
2. Își asumă rolul de lider prin puterea exemplului, influențându-i pe ceilalți nici prin forță și nici prin masochism, ci prin acțiunile călăuzite de respectul de sine, de trăirea la nivelul convingerilor și valorilor personale. 

La răscruce, aceste două căi, a puterii și a înțelepciunii, se unesc într-un singur drum: CALEA IUBIRII. Pe această cale, iubirea se sine se întâlnește cu iubirea față de ceilalți, limitele personale respectă limitele celorlalți, abuzul se topește în smerenie, greșeala este absorbită de iertare, victima face pace cu agresorul.

Iubirea accepă alegerile celorlalți. Iubirea se dă la o parte atunci când cineva ia decizia de a pleaca. Iubirea nu ține ce nu-ți mai aparține. Iubirea renunță să lupte și dă drumul.

Legea atracției funcționează prin respingere, întrucât cei doi poli trebuie să se atingă pentru a atinge punctul de echilibru. Uneori, doi oameni au nevoie să se separe, să ia distanță, pentru a vedea că își aparțin și că locul lor este unul lângă altul. Mai ales cei ce merg pe calea puterii au nevoie de termeni de comparație și au nevoie să distrugă tot, să părăsească, să trădeze, pentru a se înțelepți și a-și accepta locul cu tot sufletul care se trezește în ei abia după pierdere. Cei aflați pe calea înțelepciunii învață din suferință, lăsându-se agresați până la autodistrugere, pentru a se reabilita pentru a se ridica și a accepta că iubirea este un echilibru între cât primești și cât dăruiești, ajungând să iasă din rolul de victime și să le răspundă călăilor cu manifestări de putere, pentru a aduce armonie și ordine în fostul haos, unind binele cu răul, lumina cu întunericul.

Alteori, pentru ca un cuplu care nu se mai iubește să se despartă defintiv e nevoie să reia iar și iar legătura, să se contopească, pentru a o lua în sfârșit fiecare pe drumul lui. Sunt frecvente cazurile în care în cuplurile mai ales tinere este nevoie de o fuziune fizică totală mergând până la o sarcină, ca ultim act al unei piese de teatru. Numai după ce ambii renunță la sarcină, deci la ideea de continuitate a lor împreună, se scrie definitiv ultimul capitol.

În tot acest timp în care oamenii iau decizii împotriva propriului suflet, iubirea stă pe margine la pândă și așteaptă. Își așteaptă rândul. Acolo unde totul s-a terminat și unde a rămas numai scrum și noroi. Iubirea așteaptă să coboare în Infern și să aducă lumină peste întuneric. Lupta și sacrificiul se epuizează. Iubirea numai rabdă și nu renuță. Ea începe acolo unde totul pare că se sfârșește. Începe și nu se termină niciodată...

Sursa foto: https://coffeemeetsbagel.com/blog/index.php/best-date-tips/relationship-crossroads/

5 comentarii:

  1. Multumesc, multumesc, ... ,Valeriu.

    RăspundețiȘtergere
  2. Sublim...pana la lacrimi...
    "Iubirea așteaptă să coboare în Infern și să aducă lumină peste întuneric."
    Am facut asta deja si apoi a ales alta cale, calea veche...

    RăspundețiȘtergere

Un trigon pe cer care ne doare. Când adevărul crapă capul minciunii

Lumea nu este ce credem noi că este. Cu atât mai puțin este ceea ce ne spun alții că ar fi, mai ales instituțiile, religia, dogma, prejudec...