Treceți la conținutul principal

Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de nebunie

Venim pe această lume să experimentăm la nivel individual, să fim unici, să reducem toate posibilitățile la una singură. În corpul fizic, infinitul devine 1. Poate cea mai grea lecție pentru noi ca indivizi este să facem alegeri și să luăm decizii. Din alegerile multiple pe care le putem face în orice clipă avem de învățat să rămânem la una singură, iar odată luată decizia, să ne-o asumăm definitiv. Numai când alegerea respectă principiul numărului 1 suntem în acord cu Divinitatea, respectăm legile Universului, căci 1 este numărul lui Dumnezeu, din care decurg toate celelalte numere și puterile lor, deci tot ceea ce există.

Fiecare dintre noi are calea lui, care este de asemenea unică. Una singură. Pe calea noastră, cel mai important este să cerem și să păstrăm numai ceea ce este al nostru. Iată din nou exclusivitatea ca forță! Nu putem păstra mult timp ce nu ne aparține. În funcție de alegerile pe care le facem însă, dacă intrăm pe teritoriul altcuiva și trăim prea mult în dualitate, calea noastră începe să ocolească și ajungem să pierdem chiar și ce era al nostru până atunci. Dumnezeu redistribuie întotdeauna ceea ce este al nostru dar nu folosim. Simplu, îi găsește alt loc, îl ia și-l dă altuia.

Cât timp ne păstrăm în legea lui 1, în alegerile ferme, în deciziile asumate față de noi înșine și față de ceilalți, în exclusivitate, în integritate, toată puterea este la noi. Cu prima minciună față de noi înșine și față de alții intrăm în dualitate, sufletul ni se împrăștie, ieșind de pe drumul nostru. Unde ajungem? Pe drumul altuia! Ajungem să trăim viața altcuiva.

Cel mai evident transfer de putere se face la nivelul energiei sexuale. Sexul este cea mai mare putere din Univers, forța creatoare, prin care masculinul se unește cu femininul. Sexualitatea manifestată în iubire într-un cuplu asumat îl coboară pe Dumnezeu pe Pământ.

Ce se întâmplă când, în afara cuplului, unul dintre parteneri întreține relații sexuale cu altcineva? Sexul este desprins, în primul rând, de iubire și devine o manifestare a puterii. Partenerul care înșală face ceva pe ascuns, la adăpstul întunericului, deci scoate Lumina din cuplu, intrând într-un joc de putere pe care-l joacă cu ambii parteneri. Este evident că la mijloc există o neasumare, o lipsă de poziționare clară. Cel ce înșală pune în scenă un comportament evitant, deci fuge de asumarea unei decizii ferme. El/ea nu se confruntă cu alegerea, ajungând să fie prins/ă între două planuri. Din unicitate, plonjează în dualitate, separând sufletul de trup și ajungând să-și scadă puterea.

Ce nu stăpânești, te stăpânește. Atunci când cineva are de ales între doi parteneri de care se leagă sexual (să nu amintim cazurile în care vorbim de cel puțin doi parteneri), deja persoana cedează altcuiva puterea asupra sa. Altcineva e stăpân pe el/ea, de fapt ambii parteneri au drepturi asupra lui/ei. În relația paralelă în care nu dragostea este liantul, infidelul/infidela se conectează la toată Umbra partenerului, care ajunge să-l domine până la obsesie. 

Relația sexualizată în afara cuplului este de înțeles și ea în anumite cazuri, de pildă cele medicale, în care unul dintre parteneri este inapt fizic pentru mai mult timp, producând dezechilibre hormonale și psihice în partenerul complet funcțional. Dar în situația în care unul dintre partenerii unui cuplu leagă o relație paralelă, el ajunge să-și dea valoare doar pentru o parte din el/ea, lăsându-se folosit ca pe un obiect, reducându-se la o simplă bucată de carne, devenind pradă.

Asemenea situații apar în momente de testare a capacității de a lua decizii, asociate lecției iubirii! Pentru că cineva care se iubește nu acceptă să se împuțineze, să se facă mai mic decât este, să se rupă în bucăți! Sunt frecvente cazurile în care cineva care nu se iubește, care s-a complăcut îndelung în rolul de victimă/sclav/servitor și care n-a știut să-și descopere valoarea personală ca individ, în momentul în care întâlnește iubirea adevărată, care-i deschide tot sufletul și îi modifică automat vibrația corpului, se sperie și fuge! Și unde se duce? Înapoi în relația pe care chipurile o încheiase, dar care îl pune la adăpost de Iubirea care îl orbește cu Lumina sa. E mai bine în confortul lipsei stimei de sine, căci pe aceea o cunoaște cel mai bine.

De ce să te înalți când poți să cobori? De ce să te faci mare când poți fi și mic? De ce să fii neprețuit când poți să te dai așa ieftin?

Alegerea neasumată îl/o face pe cel/cea care merge pe două căi (sau mai multe) să aleagă de fapt împotriva sufletului. Sufletul se desprinde de trup, care devine incapabil să mai primească iubirea și ajunge să se degradeze, atrăgând suferințe mentale, emoționale, fizice.

Da, efectul Iubirii poate fi schizoid! S-a demonstrat clinic că, atunci când ne îndrăgostim, se activează în creier aceleași procese care au loc în cazul dereglărilor psihice. Pentru cineva care învață pentru prima oară să iubească și să se lase iubit/ă, dragostea poate să ducă la nebunie, la manifestări iraționale, la schimbări de dispoziție, insomnii, dureri de cap, reacții alergice, impulsivitate, gânduri obsesive. S-a ajuns ca OMS (Organizația Mondială a Sănătății) să clasifice dragostea drept boală psihică, sindromul 63.9. Impactul poate fi atât de mare pentru partenerul care își deschide pentru prima dată inima și se întâlnește cu sinele și cu Dumnezeu în corp, încât poate să o ia razna la propriu. 

În nomenclatorul bolilor psihice, la sindromul menționat se inventariază printre manfestări și stima de sine hipertrofiată. Pentru cineva care nu s-a simțit o viață iubit și validat să fie pus de sufletul său pereche în rolul de Rege sau Regină înseamnă trecerea de la o extremă la cealaltă. Tranziția aceasta bruscă induce un comportament bipolar. În asemenea cazuri, deschiderea totală a inimii aduce conectarea la propria sexualitate, în potențialul său maxim. Lipsa de până atunci devenită dintr-o dată exces împinge partenerul care se descoperă în dimensiunea sa divină să acopere lipsa de care a avut parte în trecut. Așa se face că, înțelegând acum natura sexualității sale divine, el/ea se întoarce la fosta relație pentru o demonstrație sexuală de forță, înlocuind iubirea cu puterea ce creează dependență, control, dominare, obsesie.

Iată că ‘nebun din dragoste’ nu e doar o imagine poetică, ci o realitate medicală. Dacă nebunia poate lua naștere din dragoste, ce anume împiedică vindecarea? Lipsa unei alegeri care să dizolve dualitatea într-o direcție unică.

Alegerea corectă este întotdeauna cea a inimii! Este de regulă alegerea care te sperie! Care te face să-ți înfrunți cea mai mare frică! Nimic nu dă mai multă dependență ca Iubirea, iar odată ce ai cunoscut-o, e imposibil să-ți mai dorești altceva și să renunți la ea. E imposibil să vrei să mai fii vreodată mai mic decât ai descoperit că ești cu adevărat! Numai această alegere poate aduce din nou sufletul în trup și îl poate chema pe Dumnezeu înapoi. Căci el se manifestă întotdeauna acolo unde există integritate și asumare la lumina zilei. După chipul și asemănarea Lui, noi suntem creați să aducem în planul fizic Adevărul, Lumina și Iubirea!

Nimic și nimeni nu este de condamnat, cu atât mai puțin cei ce au nevoie să experimenteze dualitatea ca să înțeleagă că puterea stă în alegerea unei singure căi. Aici, pe planeta noastră, totul este de trăit, de rezolvat, de vindecat, de rafinat, de transformat, de sublimat. Alegerile corecte sunt cele prin care lăsăm viața să curgă într-o formă tot mai armonioasă, într-o experiență tot mai înaltă, într-o trăire tot mai curată, mai pură, mai luminoasă.

Sursa foto: http://www.punjabigraphics.com/pg/good-night/page/33/

Comentarii

  1. Incredibil! Cu cata fidelitate redati, parca sunt scris pentru mine aceste ultime 2 artiole, de parca mai era nevoie de o confirmare.
    FLACARA MEA GEAMANA a ales sa se intoarca in relatia de mariaj, de unde a zis initial ca pleaca, odata ce a ce i s-a revelat adevarata iubire, pe care nu a cunoscut-o niciodata. Doar ca apoi nu a mai vrut sa isi asume mai mult.
    Stiti atat de multe :)....

    RăspundețiȘtergere
  2. Si intrebarea ar fi, oare cealalta parte a sufletului geaman, cea care ramane, nu este condamnata la a se multumi cu mai putin, in lipsa uniunii, pentru ca nimic nu echivaleaza si nici nu depaseste legatura celor doua flacari gemene?

    RăspundețiȘtergere
  3. Sunteti un f bun orator,un om citit si cult.Dar va intreb,din ce perspectiva ne vorbiti?Din perspectiva filologului?A astrologului(o meserie idealista dar nerealista)?Din perspectiva omului divortat?Al celui inselat de atatea ori?mmmmm....Voi astrologii(meserie neautorizata in nomenclatorul meseriilor si comparabila cu cea a ghicitoarelor in tarot) cautati raspunsul in stele..in numere..cand de fapt raspunsul este in noi...Noi suntem Dumnezeirea...iar in sufletul fiecaruia exista scanteia lui Dumnezeu..Viata noastra,fizica asa cum ii spuneti,este aici..printre noi..nu in astre si zodii..Cei slabi sau deznadajduiti cauta raspunsul acolo unde nu este..sau au nevoia neaparat a unui raspuns,iar voi le oferiti doar ceea ce vor sa auda..si nu rezolvarea..explicand prin numere si diagrame ceea ce vor sa auda.
    "Exista o diferenta uriasa intre astronomie si astrolgie. Adica intre un domeniu matematic care implica studii universitare aprofundate de fizica, astrofizica si cosmologie si un domeniu bazat pe presupuneri, mituri si pe “asa se zice”. Daca insisti, gasesti, intr-adevar, cateva cursuri de astrologie la facultati obscure neacreditate. Chiar, au mai facut facultatea aia de vrajitorie?

    Pot accepta ca pozitia planetelor in galaxie ne poate influenta pe noi, TOTI pamantenii. Dar nu pot accepta ca poti fi afectat, ca individ, in functie de anul, ziua si ora la care te-ai nascut. Sa crezi in astrograme e cel putin aberant. Mai pot accepta ca asezarea intr-un anumit fel a planetelor te poate influenta exclusiv (!) energetic.

    Dar niciun om de stiinta serios nu a gasit vreodata o legatura directa intre planete si micile noastre griji de zi cu zi: daca te inseala gagica, daca animalul de companie va face caca azi sau daca ti se va mari salariul. Cat de fraier sa fiu sa cred ca daca Pluto s-a aliniat cu Venus si sunt nascut pe 10 august 1968 la 3:30, azi castig mai bine? Care e legatura logica dintre Pluto si salariul meu? In afara de marime…

    Daca astrologia ar fi o stiinta exacta (asa cum e astronomia, care iti poate spune cand va fi urmatoarea eclipsa de soare), ar trebui sa functioneze totul conform previziunilor. Ne ramane sa ne intrebam ce s-ar fi intaplat daca toti scorpionii din lume ar fi avut astazi probleme serioase de sanatate, in timp ce toti racii pleca mai devreme de la serviciu. Rezulta ca, daca esti scorpion si esti bolnav, iar medicul e rac, te-ai nenorocit: a plecat de la cabinet. Nu-i nimic, te duci la un Sagetator, dar stiai ca azi au mari probleme sentimentale?"
    Amestecati cuvantul lui Dumnezeu cu tot felul de zeitati si expresii pompoase bazate pe cuvinte gen iubire..initiere..botez...,amestecati pasaje din Biblie cu astrograme si numere,stiind ca astrologia a aparut cu mult inaintea lui Isus,in gura asa zisilor prooroci care nu faceau altceva decat sa tina oamenii in teama si necunoastere...neavand nici o legatura cu credinta crestina:‘' Căci terafimii vorbesc nimicuri, ghicitorii prorocesc minciuni, visele mint şi mângâie cu deşertăciuni. De aceea, ei rătăcesc ca o turmă, sunt nenorociţi, pentru că n-au păstor.''
    În concluzie, horoscopul e un alt soi de zeu în care oamenii cred pentru a nu-și asuma responsabilitatea propriilor vieți și pentru a avea siguranța că o entitate superioară le are în grijă. Să nu uităm, totuși, că în fond, se rezumă la autosugestie. Așadar, data viitoare când auzi la TV că persoanele din zodia berbec vor fi suferi din dragoste, nu te apuca să te cerți cu iubitul sau iubita doar pentru a te asigura că așa va fi.


    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Păcatul care distruge viața în numele iubirii

Există oameni care pot face mai mult rău într-o relație decât egoiștii și narcisiștii? Sigur că da. Cei ce nu se gândesc deloc la ei și îi pun doar pe ceilalți pe primul loc, ajungând să trăiască viața oricui altcuiva, mai puțin pe a lor. Altruismul lor atinge deseori culmile sacrificiului și anunță doar prăbușirea de sine. Pentru că cel ce se dă renunțând la el practică autoflagelarea, negarea, anularea propriei personalități, renunțarea la propria putere personală. Iar aceste forțe puse în mișcare indică o lipsă a iubirii de sine ce conduce inevitabil la resentimente, regrete, frustrare, boală. Acestea sunt vibrațiile pe care ajung să le împrăștie în jurul lor ‘martirii’ ce-și fac un titlu de glorie din modul greșit în care înțeleg ei iubirea. Cum ar putea cineva care se îngroapă în el însuși să întindă mâna altora ce vor să se ridice?
Iubirea începe întotdeauna cu iubirea de sine, pe care majoritatea o condamnă, întrucât o confundă cu egoismul. Pentru egoist, lumea se învârte în jur…

9 semne că ești sau nu într-o relație karmică

Relațiile karmice aduc întotdeauna creștere prin suferință. Cei doi parteneri se întâlnesc pentru a arăta cu degetul unul către celălalt aspecte nerezolvate ale personalității sau pentru a testa limitele personale, inclusiv stima de sine. O relație karmică se materializează într-un moment de evoluție în care îți e imposibil să vezi singur la tine ceea ce te blochează. Atunci, atragi fie pe cineva care te oglindește, fie pe cineva care te provoacă să manifești, deci care scoate din tine, exact fricile tale cele mai adânci.
Cum identificăm o relație karmică și care sunt semnele unei relații care nu este karmică?
1. Relația karmică este bazată pe nevoi. Ai impresia că partenerul îți umple un gol. Într-o relație care nu este karmică, declarația de iubire sună așa: ‘Te iubesc tocmai pentru că nu am nevoie de tine!’.
2. Relația karmică apare într-un moment de suferință nevindecată sau într-un moment în care sufletul vrea să evadeze cu orice preț din realitate, să fugă din corpul său în corpul.…

Cea mai mare greșeală în relații!

Dumnezeu este Iubire, iar noi suntem Iubire. Nimic mai adevărat. Însă iubirea nu înseamnă să fii doar bun, ci înseamnă să impui limite. A iubi nu înseamnă a te lăsa călcat în picioare. În momentul în care spațiul personal încetează să mai existe și voința este anulată, deja vorbim despre încălcarea dreptului la libertatea personală.
Dacă te lași invadat în numele iubirii și le permiți celorlalți să te vampirizeze, ai alunecat, fără să-ți da seama, într-un joc de roluri: ai devenit victimă! Când lași un agresor să-și facă de cap, nu te aperi și nu iei măsuri, dovedești că nu te iubești pe tine! Ori dacă iubirea nu pleacă de la iubirea de sine, ea este greșit înțeleasă. A-l iubi pe altul, deci a-i permite să fie cum vrea el, nu trebuie să conducă la renunțare de sine sau la sacrificiu. Bunătatea și toleranța manifestate față de altcineva se opresc acolo unde accepți să-ți faci rău singur neluând atitudine. A da șansă după șansă conduce doar la pierdere de suflet și uzură nervoasă.
A vedea…