Da! Femeia să se teamă de bărbat!

Că Dumnezeu este iubire și că dogma religioasă este misogină sunt dincolo de orice demonstrație. Mesajele incluse în Biblie sunt trunchiate, susținând superioritatea masculinului și inferioritatea femininului. Fără să dorească întemeierea unei religii, nici măcar Iisus nu a putut împiedica folosirea tendențioasă a puterii cuvintelor sale ca temelie pentru oficializarea patriarhatului: dictatura bărbaților asupra femeilor. Citind Biblia printre cuvinte, Adevărul iese oricum la suprafață, pentru că nu poate fi ascuns. Sau poate fi ascuns cu intenție acolo unde este cel mai greu de găsit și de crezut: la vedere.

Slujba de cununie conține pasaje extinse din Epistola către Efeseni a Sf. Apostol Pavel. Femeilor li se recomandă să se supună bărbaților (5.22), pentru că bărbatul este cap femeii (5.23) iar, ca un apogeu, femeia să se teamă de bărbat (5.33). Aceste fragmente aparent îl absolvă pe bărbat de orice responsabilitate și îl instaurează pe tronul de domn și stăpân al femeii. Iar dacă 'așa a zis Dumnezeu', bărbatul are toate drepturile asupra femeii, când vrea el, indiferent de voința ei, căci doar 'i se cuvine'.

Se trece cu vederea că Sf. Aposol Pavel confirmă că iubirea necondiționată nu există! Prin urmare, cadrul unei căsnicii și durata ei sunt condiționate de legea schimbului, de ceea ce oferă femeia ca răspuns la stimulii bărbatului. Se omite de obicei în interpretările misogine fișa postului pentru bărbat. În aceeași epistolă citată în slujba de cununie apare lista cu obligații ale bărbatului:

(...) precum Biserica se supune lui Hristos, aşa şi femeile bărbaţilor lor, întru totul. (5.24)

Și dacă bărbatul nu i se supune lui Hristos? Dacă bărbatul ia decizii și face alegeri care nu sunt în Hristos? Dacă a rătăcit calea? Ascultarea femeii se face cu discernământ, nu cu ochii închiși. Un bărbat orgolios peste fire, nestăpânit în viciile sale ori dereglat psihic este clar că nu-l urmează pe Dumnezeu, că nu trăiește în planul divin, că nu aspiră spre înalt. După cum spune textul biblic, întru totul femeia e datoare să se supună bărbatului numai dacă el îl manifestă pe Dumnezeu prin el. 

Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre, după cum şi Hristos a iubit Biserica, şi S-a dat pe Sine pentru ea. (5.25)

Bărbatul care se pune doar pe el în centrul propriei vieți nu este bărbat. Este doar om. Energia masculină este energia dăruirii. Când bărbatul face din propriul bine și confort scopul vieții sale, el nu este demn de o viață de familie. Tot ce este și are bărbatul mai bun și mai frumos devine al femeii cu care se însoțește. Cuplul este un spațiu al împărtășirii și al simbiozei. Tu și noi îl sfințesc pe eu. Și nu, iubirea nu este sacrificiu! Nu înseamnă să renunți la tine ca să-i fie bine doar celuilalt! Iubirea înseamnă să sacrifici tot ce este lumesc, să păstrezi și să dăruiești tot divinul din tine. Ce avem de sacrificat? Orgoliul, mândria, egosimul, lăcomia, minciuna, trădarea, ignoranța, neiertarea, răzbunarea, ura, răutatea. Tot ceea ce ne trage în jos în loc să ne apropie de chipul nostru divin. Bărbatul care muncește permanent cu el, îngrijindu-și lumina interioară, își face și femeia să strălucească. 

(...) bărbaţii sunt datori să-şi iubească femeile ca pe înseşi trupurile lor. Cel ce-şi iubeşte femeia pe sine se iubeşte. (5.28); (...) fiecare aşa să-şi iubească femeia ca pe sine însuşi. (5.33)

Nu poți iubi pe cineva decât în măsura în care te iubești pe tine. Iubirea de sine să măsura iubirii pe care o poți primi și dărui. Bărbatul are datoria să se iubească, să se respecte, să fie mulțumit de el și așa cum își hrănește zilnic trupul, deci așa cum consumă și își rafinează gusturile și plăcerile, este responsabil să producă, să muncească, să creeze, să evolueze și să împărtășească totul cu femeia sa. În plus, după cum bărbatul își respectă nevoile personale, este dator să asculte de nevoile femeii și să le pună chiar mai presus de ale sale. 

Atunci când condițiile de mai sus nu sunt respectate, cuplul își încheie misiunea, respectiv căsnicia devine nulă. Este binecunoscută o pildă din viața părintelui Arsenie Boca. La o slujbă de cununie, toată asistența a râs la textul care vorbea despre supunerea femeii, mireasa plecând capul umilită. Părintele a așteptat predica de final pentru a îndrepta neînțelegerile, adresându-se tinerei căsătorite: Dacă nu te iubește, să nu-l asculți! 

Iubirea nu este un joc de putere. Supunerea și ascultarea în cuplu trebuie să vină din iubire, nu din frică. Bărbatul este dator să-și iubească femeia, nu să-și folosească puterea asupra ei. Căsnicia întemeiată pe o relație de putere, dominare, control, interese materiale, sabotaj nu este binecuvântată de Dumnezeu. 

Singurul aspect în care bărbatului i se permite să fie mai mare decât femeia lui este în iubire! Se spune în popor că o căsnicie fericită și trainică este aceea în care, la început, bărbatul este acela care își iubește mai mult femeia. Fetelor li se recomandă să aleagă de soț un bărbat care aleagă el după ele, nu invers. Biblia confirmă această vorbă de duh. Bărbatul să-i fie cap femeii. El înainte, ea după el. Femeia își urmează bărbatul, îl ascultă, i se supune. Bărbatul dă direcția, vede primul, croiește drumul, iar femeia vine după el, îl ghidează, în temperează, se identifică cu el în armonie și echilibru, îl desăvârșește pe măsură ce se se desăvârșește pe ea prin cuplu. 

Frica este absența iubirii. O femeie știe că bărbatul ei este acela pentru care e dispusă să-și lepede toate fricile și să-și pună viața și sufletul în mâinile lui. Dar cum se scapă de o frică? Doar manifestând-o! Prin urmare, întâlnirea cu ‘bărbatul ei’ va aduce atâta lumină în viața unei femei încât ea va manifesta mai întâi umbra, ca să o vindece. Energia bărbatului care întregește femeia la nivel divin este atât de copleșitoare încât ea nu face față și nu găsește altă soluție decât să fugă ori să se întoarcă la ce a mai trăit. Dar dacă el o iubește, stă pe loc și o așteaptă, îi dă un timp, îi oferă spațiu, îi permite să se manifeste, o însoțește în călătoria de recunoaștere și vindecare, o ține de suflet. Iar dacă ea îl recunoaște, știe că nu are oricum nicio șansă și că el este el. Iar dacă binecuvântarea este de Sus, iar iubirea lui este mai mare decât frica ei și se trezește și ea, atunci pune Dumnezeu mâna. Dacă e nevoie, face și o minune.

Când femeia se teme de bărbat, iar frica ei nu are nicio putere în fața iubirii lui, cei doi formează un întreg, devenind amândoi un trup (aceeași epistolă, 5.31). Unde sunt 2 apare și 3, iar treimea este o altă unitate. Sfântă. Totul este de acum între el, ea și Dumnezeu (2+1), care este mereu cu ei, cei doi nefiind niciodată singuri, ci având toată puterea vieții de partea lor prin singura putere adevărată în orice relație: iubirea împărtășită. Bărbatul își dizolvă egoul în Dumnezeu, devenind Lumina și Iubirea în care femeia își dizolvă fricile.

Pentru orice femeie, bărbatul ei este acela care are puterea de a o conține ca un vas, cu tot ce este ea. Un vas din care ea se străduiește să scape, nevenindu-i să creadă că el este atât de mare, peste ea și peste tot. Iubirea și dăruirea totală sperie. Dar dacă și ea îl iubește și se trezește, recunoaște în cele din urmă în el bărbatul care o cuprinde atât în lumina, cât și întunericul său. După ce îl neagă și se revoltă, îl acceptă și se abandonează, devenind egala lui în toate și în Dumnezeu. Pentru o femeie, bărbatul de la Dumnezeu are leac de orice frică. 

Sursa foto: http://augureye.blogspot.ro/2013/06/twin-flame-soulmates.html

Un comentariu:

  1. Multumesc pentru articol! De curand am fost martora la o slujba de cununie si chiar ma gandeam: oare persoanele prezente chiar asculta/inteleg ce li se spune? Acea disponibilitate a partenerilor de a fi unul pentru altul, de a se deschide si a se oferi unul celuilalt, inlatura "lupta pentru putere". Constientizarea propriei importante si responsablitati in cuplu, este, de fapt, rezultatul muncii fiecaruia cu el insusi. Asa cum un cap fara trup nu e posibil, nici un trup fara cap nu are directie. Important este ca fiecare sa isi asume rolul, cu toata iubirea si intelegerea necesare.
    https://dardedaria.wordpress.com/2016/03/04/dar-de-8martie-petru-barbat/

    RăspundețiȘtergere

Un trigon pe cer care ne doare. Când adevărul crapă capul minciunii

Lumea nu este ce credem noi că este. Cu atât mai puțin este ceea ce ne spun alții că ar fi, mai ales instituțiile, religia, dogma, prejudec...