Treceți la conținutul principal

Careul Jupiter-Saturn. Criză și răbdări prăjite!

Cum ar fi ca părinții să-și poată da demisia? Dar cum ar fi ca un copil să-și poată da demisia din rolul de fiu, fiică sau nepot? Sau frații să poată să renunțe definitiv la această etichetă... Cum sună un anunț la matrimoniale: ‘Caut mamă! A mea e în preavizul de 30 de zile!’? Slavă Domnului că rolurile de sânge nu pot fi înlocuite! Aceste relații presupun un singur personaj într-un singur rol, pe viață, chiar și dincolo de ea. Probabil e felul Universului de a preveni riscul de suprapopulare a orfelinatelor și de a ușura birocrația de la oficiile pentru adopții.

Cu toate astea, se spune că, în viață, tatăl este întotdeauna sigur. La mamă nu se știe... Sau parcă despre mamă se spunea că e certă și tatăl e variabil... În fine! Iată la ce confuzii ne predispune atmosfera astrală generală. Din a doua jumătate a anului 2015, până la jumătatea lui 2016, este activă pe cer o cuadratură dură, care ne dă mari bătăi de cap, între Jupiter și Saturn. Cele două planete au făcut aspecte exacte de 90 de grade pe 3 august 2015, pe 23 martie 2016, urmând să mai aibă un moment maxim de cotitură pe 26 mai 2016. Trei întâlniri de gradul zero între cele două entități astrale, care ne țin în corzi. Ca să nu mai spunem că Saturn își cere drepturile în timp ce tranzitează Săgetătorul, unde Jupiter își are domiciliul. Numai că Jupiter este plecat de acasă și, până în septembrie, vizitează Fecioara, unde nu se simte deloc în largul său.

Mitologic, Zeus, zeul suprem, este fiul lui Saturn, pe care l-a răsturnat de la putere. Suntem în plină ciocnire de forțe cosmice între tată și fiu. Ascultarea devine lecție de interes major!

Se disting acum foarte clar printre noi două categorii umane: saturnienii și jupiterienii. Sună ca în dezbaterile acelea despre atlanți și reptilieni, dar chiar nu facem aici nicio aluzie, așa că să ne întoarcem la ai noștri.
Saturnienii sunt cei ce văd viața prin prisma responsabilităților, a angajamentelor, a devotamentului, a limitelor, a regulilor, cei ce au foarte multă răbdare, fiind statornici, dar riscând să devină rigizi, conservatori, duri.
Jupiterienii sunt cei ce nu au limite, în schimb au întotdeauna dreptate, sunt dornici de aventură, experiment, vor mereu mai mult, mai departe sau, în orice caz, altceva, sunt atotștiutori și nu vor să schimbe nimic, decât la alții, pentru că știu ei ce e mai bine.

Profesorul sever se întâlnește acum cu elevul neascultător. Părintelui, al cărui rol este acela de a ajuta copilul să-și modeleze forma, îi scapă ‘ăla mic’ printre degete și nu-l poate prinde. Disciplina stă față în față cu indisciplina.

Cei ce-l manifestă pe Jupiter se plâng foarte mult că nu sunt lăsați în pace, se simt presați, agresați, sunt nemulțumiți, nu înțeleg ce nu înțeleg ceilalți, nu văd problemele, se simt autosuficienți și întregi, nu vor să iasă din comoditate. Pe de altă parte, Saturnienii sunt percepuți ca niște agresori, cer foarte mult, fac presiuni, insistă pe corectarea și îndreptarea unor aspecte, dar au impresia că nu sunt ascultați, că vorbesc la pereți, că-și răcesc gura de pomană. Cei ce se identifică mai degrabă cu valorile lui Saturn au cu ce, dar n-au cu cine, pentru că Jupiterienii sunt de părere că nu e cazul. Ba, uneori, cei din urmă și vor, și pot, chiar sunt de acord cu ce li se spune, dar nu pricep de ce atâta grabă.

Saturn fiind pe terenul lui Jupiter, este pe cale să clacheze. Saturnienii, a căror calitate majoră este răbdarea, nu mai au răbdare! Se simt descurajați, respinși, neascultați, inutili, nelalocul lor, epuizați, obosiți, fără vlagă, dacă nu chiar bolnavi. Jupiterienii, care nu ascultă, preferă în continuare să facă ce vor și nu acceptă să li se impună limite. Ei vor doar să fie lăsați în pace. Iar Saturnienii, care știu să asculte, sunt pe cale să-i asculte pe Jupiterieni, să abandoneze perseverența lor devenită încăpățânare și să-i lase în pace de tot, retrăgându-se definitiv din viața lor.

Influența astrală se aplică relațiilor de familie, cuplurilor, prietenilor, colaborărilor profesionale. Energia astrală îi provoacă pe Saturnieni să-și dea demisia! Adică să facă ceea ce ei nu fac niciodată: să renunțe. Pentru că nu mai văd rostul, nu mai pot și nici nu mai vor! Se hotărăsc să facă un schimb de roluri. Ei au de învățat să nu mai ia asupra lor mai mult decât pot duce, să-și accepte limitele, să-și vadă numai de treaba lor, să nu-și mai consume energia luptând pentru cauze pierdute, să nu mai dea fără să primească. Ceilalți, Jupiterienii, au de învățat să se tempereze, să-și cenzureze excesele, să accepte că și ei greșesc, să asculte, să nu creadă că au întotdeauna dreptate și că e doar ca ei, să se dea jos de pe poziția de forță, să lase orgoliul, aroganța și superioritatea.

În tălmăcire populară, astrele vor să zică așa: când unora doar li se rupe de ce li se spune, și ceilalți își vor băga până la urmă picioarele! Dezinteresul față de schimbare al unora atrage nepăsarea și indiferența celorlalți. Orice relație este acum ca o coardă elastică: dacă unul trage de ea și o întinde fără măsură, va fi plesnit peste față, pentru că cel care o ține de la capătul opus îi va da drumul.

Careul Jupiter-Saturn ne servește 3 mese pe zi, mic dejun, prânz și cină, cu delicatese astrale. Când cei că rabdă nu mai rabdă, toată lumea mănâncă răbdări prăjite.

Sursa foto: http://hero.wikia.com/wiki/Hiro_Hamada

Comentarii

  1. Esti minunat in exprimare Valeriu si ai f multa dreptate in expunerea astrologica .Multumesc si astept urmatorul articol

    RăspundețiȘtergere
  2. Mihaela Suciu07 aprilie, 2016

    Bine zis! Multumesc!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Păcatul care distruge viața în numele iubirii

Există oameni care pot face mai mult rău într-o relație decât egoiștii și narcisiștii? Sigur că da. Cei ce nu se gândesc deloc la ei și îi pun doar pe ceilalți pe primul loc, ajungând să trăiască viața oricui altcuiva, mai puțin pe a lor. Altruismul lor atinge deseori culmile sacrificiului și anunță doar prăbușirea de sine. Pentru că cel ce se dă renunțând la el practică autoflagelarea, negarea, anularea propriei personalități, renunțarea la propria putere personală. Iar aceste forțe puse în mișcare indică o lipsă a iubirii de sine ce conduce inevitabil la resentimente, regrete, frustrare, boală. Acestea sunt vibrațiile pe care ajung să le împrăștie în jurul lor ‘martirii’ ce-și fac un titlu de glorie din modul greșit în care înțeleg ei iubirea. Cum ar putea cineva care se îngroapă în el însuși să întindă mâna altora ce vor să se ridice?
Iubirea începe întotdeauna cu iubirea de sine, pe care majoritatea o condamnă, întrucât o confundă cu egoismul. Pentru egoist, lumea se învârte în jur…

9 semne că ești sau nu într-o relație karmică

Relațiile karmice aduc întotdeauna creștere prin suferință. Cei doi parteneri se întâlnesc pentru a arăta cu degetul unul către celălalt aspecte nerezolvate ale personalității sau pentru a testa limitele personale, inclusiv stima de sine. O relație karmică se materializează într-un moment de evoluție în care îți e imposibil să vezi singur la tine ceea ce te blochează. Atunci, atragi fie pe cineva care te oglindește, fie pe cineva care te provoacă să manifești, deci care scoate din tine, exact fricile tale cele mai adânci.
Cum identificăm o relație karmică și care sunt semnele unei relații care nu este karmică?
1. Relația karmică este bazată pe nevoi. Ai impresia că partenerul îți umple un gol. Într-o relație care nu este karmică, declarația de iubire sună așa: ‘Te iubesc tocmai pentru că nu am nevoie de tine!’.
2. Relația karmică apare într-un moment de suferință nevindecată sau într-un moment în care sufletul vrea să evadeze cu orice preț din realitate, să fugă din corpul său în corpul.…

Cea mai mare greșeală în relații!

Dumnezeu este Iubire, iar noi suntem Iubire. Nimic mai adevărat. Însă iubirea nu înseamnă să fii doar bun, ci înseamnă să impui limite. A iubi nu înseamnă a te lăsa călcat în picioare. În momentul în care spațiul personal încetează să mai existe și voința este anulată, deja vorbim despre încălcarea dreptului la libertatea personală.
Dacă te lași invadat în numele iubirii și le permiți celorlalți să te vampirizeze, ai alunecat, fără să-ți da seama, într-un joc de roluri: ai devenit victimă! Când lași un agresor să-și facă de cap, nu te aperi și nu iei măsuri, dovedești că nu te iubești pe tine! Ori dacă iubirea nu pleacă de la iubirea de sine, ea este greșit înțeleasă. A-l iubi pe altul, deci a-i permite să fie cum vrea el, nu trebuie să conducă la renunțare de sine sau la sacrificiu. Bunătatea și toleranța manifestate față de altcineva se opresc acolo unde accepți să-ți faci rău singur neluând atitudine. A da șansă după șansă conduce doar la pierdere de suflet și uzură nervoasă.
A vedea…