Treceți la conținutul principal

Ce să faci ca să ucizi IUBIREA fără niciun efort

Doi tineri aflați la începutul relației au ieșit într-o seară în club. Se mutaseră împreună și ea se obișuise deja să-i treacă cu vederea ieșirile verbale sub influența aburilor alcoolului. Iar el nici nu bea des. Se îmbăta de maxim 4-5 ori pe săptămână. Ea, nevindecată de relația anterioară, își găsise marele salvator, căruia îi tolera acest viciu, îmbătată de iluzia marii iubiri care, în sfârșit, îi înecase toată nefericirea. El, de altfel trântor de meserie, dar fără acte, am înțeles cu toții în ce își găsea salvarea de toate frustrările, nu cumva să se confrunte cu ele. Ardem detaliile vizitei în club și ne întoarcem acasă, direct în punctul culminant, unde tânăra a încasat de la iubitul ei o bătaie soră cu moartea, binemeritată din punctul lui de vedere. Cât de beat era el, pe banii ei, desigur, dar tot a observat că un bărbat a privit-o intens. Ca suvenir, ea se pare că va păstra pentru tot restul vieții sale, lângă buze, un semn care, privit de aproape, ironia sorții, seamănă cu miniatura unui... preș.

Trecând cu vederea incidentul, după luni de zile în care își adăpostea iubitul în casa ei, ea încă spera în îndreptarea lui. Printre agresiunile verbale, asortate ocazional cu câte o palmă, îndrăgostita devenea tot mai îndârjită în a-l aduce pe calea cea dreaptă și a-l schimba. Până în ziua miraculoasă în care el s-a mutat la alta, lăsând-o cu buza umflată nu doar la propriu, ci și la figurat.

Înainte de a se repezi cineva să judece, stop! Din exterior este foarte ușor să dăm cu piatra într-o relație nepotrivită și să condamnăm. Din interior, personajul principal feminin a avut de învățat o lecție pe care fiecare dintre noi a trăit-o sau o va trăi. Scenariul poate fi diferit, dar mesajul este același.

IUBIREA ÎNSEAMNĂ RESPECT! Înseamnă SĂ TE RESPECȚI PE TINE! Adică să te iubești! Și să accepți că, dacă partenerul NU TE RESPECTĂ, de fapt NU TE IUBEȘTE.

Și din nou ajugem la concluzia că NU EXISTĂ IUBIRE FĂRĂ IUBIRE DE SINE.

Cu primul abuz pe care îl treci cu vederea, faci loc celui de-a doilea. Iubirea este un spațiu de toleranță și acceptare, dar are nevoie de limite pentru a se manifesta. Dacă nu impui limite, partenerul consideră că excesul nesancționat este normal. Aici intervine, în primul rând, forța comunicării în cuplu. Partenerul trebuie să știe ce te deranjează, ce anume nu îți este confortabil. Un partener căruia îi faci pe plac și căruia îi permiți să te abuzeze, emoțional, psihic sau fizic, este un partener căruia îi dai puterea ta. Cedezi în favoarea lui, deci tu l-ai pus deasupra ta, creând o relație de putere în locul relației de iubire.

În iubire, partenerii sunt egali, se află pe același nivel. În momentul în care relația devine ierarhică, de dominare, partenerul căruia i se permite să domine își pierde respectul față de partenerul care se lasă dominat. Fiecare dintre noi aspiră spre întregul de sex opus care să-l ajute să se manifeste la cel mai înalt nivel al său. Dacă partenerul îți dă voie să scoți ce ai mai rău din tine fără să-ți impună limite, el nu te ajută deloc să-ți modelezi energia în forma cea mai bună. A-l lăsa pe partener să facă ce vrea fără a-i comunica ce anume te face pe tine mic/ă lângă el sau ce anume îl face pe el mic/o face pe ea mică sau îl/o discreditează nu este semn de iubire, ci de slăbiciune.

Noi căutăm în relație un egal, nicidecum un partener slab, pentru că și noi ne vom simți la fel. Dacă partenerul sau partenera îți tolerează slăbiciunile sau se umilește, înseamnă că îți este inferior/inferioară. Și cum putem să trăim cu cineva inferior lângă noi? Înseamnă că și noi suntem inferiori dacă stăm în relație cu cineva inferior. Cel ce umilește ajunge să-l pedepsească pe cel ce se lasă umilit doar-doar și-o reveni și își va folosi puterea.

Când te faci preș, partenerul își pierde respectul față de tine. Ca să ne simțim împliniți, avem nevoie de cineva pe care să îl putem respecta. Nu ne dorim niciodată pe cineva care este sub noi. Acela este punctul în care începe căutarea în altă parte. 

Iar cel ce a permis monstrului din celălalt să umble liber fără să-i pună lesă, pe lângă umilință, își crează și experiența de a fi trădat și, eventual, părăsit. Pentru că devine singur/singură victima acestui monstru pe care l-a eliberat fără să să-i spună nu, fără să-l îmblânzească și fără să-l stăpânească.

Cu fiecare compromis pe care-l facem față de cineva fără să comunicăm și să luăm atitudine, ne pierdem respectul celuilalt. Nu ne iubim nici pe noi, nici pe partener (poate fi și părinte, copil, frate, prieten, coleg) și cu siguranță nu-i dăm voie nici lui/ei să ne iubească. Când îți dai voie să nu fii respectat, pe tine nu te respecți. Te-ai pierdut pe tine și l-ai pierdut și pe celălalt. Ai omorât iubirea.

Sursa foto. http://sampath.skyrock.com/3242223499-MY-LOVE-KILL-ME.html

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Păcatul care distruge viața în numele iubirii

Există oameni care pot face mai mult rău într-o relație decât egoiștii și narcisiștii? Sigur că da. Cei ce nu se gândesc deloc la ei și îi pun doar pe ceilalți pe primul loc, ajungând să trăiască viața oricui altcuiva, mai puțin pe a lor. Altruismul lor atinge deseori culmile sacrificiului și anunță doar prăbușirea de sine. Pentru că cel ce se dă renunțând la el practică autoflagelarea, negarea, anularea propriei personalități, renunțarea la propria putere personală. Iar aceste forțe puse în mișcare indică o lipsă a iubirii de sine ce conduce inevitabil la resentimente, regrete, frustrare, boală. Acestea sunt vibrațiile pe care ajung să le împrăștie în jurul lor ‘martirii’ ce-și fac un titlu de glorie din modul greșit în care înțeleg ei iubirea. Cum ar putea cineva care se îngroapă în el însuși să întindă mâna altora ce vor să se ridice?
Iubirea începe întotdeauna cu iubirea de sine, pe care majoritatea o condamnă, întrucât o confundă cu egoismul. Pentru egoist, lumea se învârte în jur…

9 semne că ești sau nu într-o relație karmică

Relațiile karmice aduc întotdeauna creștere prin suferință. Cei doi parteneri se întâlnesc pentru a arăta cu degetul unul către celălalt aspecte nerezolvate ale personalității sau pentru a testa limitele personale, inclusiv stima de sine. O relație karmică se materializează într-un moment de evoluție în care îți e imposibil să vezi singur la tine ceea ce te blochează. Atunci, atragi fie pe cineva care te oglindește, fie pe cineva care te provoacă să manifești, deci care scoate din tine, exact fricile tale cele mai adânci.
Cum identificăm o relație karmică și care sunt semnele unei relații care nu este karmică?
1. Relația karmică este bazată pe nevoi. Ai impresia că partenerul îți umple un gol. Într-o relație care nu este karmică, declarația de iubire sună așa: ‘Te iubesc tocmai pentru că nu am nevoie de tine!’.
2. Relația karmică apare într-un moment de suferință nevindecată sau într-un moment în care sufletul vrea să evadeze cu orice preț din realitate, să fugă din corpul său în corpul.…

Cea mai mare greșeală în relații!

Dumnezeu este Iubire, iar noi suntem Iubire. Nimic mai adevărat. Însă iubirea nu înseamnă să fii doar bun, ci înseamnă să impui limite. A iubi nu înseamnă a te lăsa călcat în picioare. În momentul în care spațiul personal încetează să mai existe și voința este anulată, deja vorbim despre încălcarea dreptului la libertatea personală.
Dacă te lași invadat în numele iubirii și le permiți celorlalți să te vampirizeze, ai alunecat, fără să-ți da seama, într-un joc de roluri: ai devenit victimă! Când lași un agresor să-și facă de cap, nu te aperi și nu iei măsuri, dovedești că nu te iubești pe tine! Ori dacă iubirea nu pleacă de la iubirea de sine, ea este greșit înțeleasă. A-l iubi pe altul, deci a-i permite să fie cum vrea el, nu trebuie să conducă la renunțare de sine sau la sacrificiu. Bunătatea și toleranța manifestate față de altcineva se opresc acolo unde accepți să-ți faci rău singur neluând atitudine. A da șansă după șansă conduce doar la pierdere de suflet și uzură nervoasă.
A vedea…