Dacă mă întreb cu mintea cum funcționează lucrurile, nu aș fi în stare să explic rațional, în ciuda faptului că s-ar zice că n-aș fi chiar lipsit de inteligență, cu un IQ acolo, mediu plus, și în ciuda parcursului meu academic pe care nu l-am abandonat, ajungând chiar la cercetare științifică, la conferințe internaționale, la articole publicate și la bătăi de inimă că scria acolo pe ecuson și pe prezentare (fizic sau online, la Oxford, Tallinn, Copenhaga etc.) numele meu din partea ROMÂNIEI.
Dacă e să fac o retrospectivă și să mă uit la filmul meu cu astrologia și cu numerologia, zâmbesc amintindu-mi de clienții care credeau că au venit ca la ghicit, de clienții nemulțumiți că nu le-am spus ce li se întâmplă, de clienții care au zis că nu li s-a întâmplat ce aș fi zis eu, de clienții care nici n-au înțeles ce le spuneam pentru că ei erau fixați pe o idee și nici nu puteau să audă, de clienții care au revenit după câțiva ani când au mai deslușit câte ceva din ce voiam eu să le zic, de clienții cu așteptări și dornici de confirmări, de clienții care au venit cu părerea lor și au plecat tot cu părerea lor și alții. Să nu creadă cineva că această muncă este întotdeauna plăcută, dimpotrivă, uneori îți dă șansa unică în viață de a te simți inutil.
Iată că se fac 30 de ani de când cercetez necunoscutul și încerc să traduc în cuvinte imaginile și simbolurile, intangibilul, inexprimabilul și inexplicabilul. Psihologia, în versiunea sa cognitiv-comportmentală la care este redusă de domnia sa ministrul Daniel David studiază tiparele mentale, mecanismele creierului și comportamentele umane, în încercarea de a cuprinde aceste dimensiuni într-o lume mentală logică, ordonată, ierarhică, perceptibilă, măsurabilă statistic. Astrologia include acest cadru de cercetare, dar îl depășește, prin urmare nu poate fi cuprinsă în limitele abordărilor psihologice noi, pe care Freud și Jung, considerați între timp depășiți, le explorau cu pasiune. Numai cine nu a răsfoit Corespondența dintre cei doi fondatori nu știe cu cât entuziasm îi scria Jung lui Freud că a găsit niște corelații fascinante între un pacient și codul astrologic din harta natală, promițând că revine într-o scrisoare ulterioară cu ultimele descoperiri și revelații. În psihologia românească, domnul David nu are autoritate: nu numai că nu este iubit de colegii psihologi, dimpotrivă, nu se bucură nici măcar de respectul majorității psihologilor; este contestat de adevăratele școli de psihologie din România, care în prezent se află la Timișoara și la Iași; este ignorat de-a dreptul de ramurile de psihologie cu orientare spirituală, de exemplu taberele de astrologie transpersonală sau integrativă care, culmea pentru cognitiviști, sunt foarte bine văzute în străinătate și atrag formatori de top de la prestigioase școli din afară; dacă colegii psihologi îl ignoră sau îl combat, colegii profesori îl disprețuiesc de-a dreptul; majestatea sa nu are o operă notabilă de transmis generațiilor din poziția vreunui mentor original sau vizionar, rămânând un epigon, căci a preluat și a adaptat doar ce a învățat de pe la școala unui singur psiholog, Ellis, acela într-adevăr vizionar, dar intransigent și adesea contestabil din punct de vedere etic; un alt paradox, umblă vorba că domnul David nici nu ar fi membru al Colegiului Psihologilor, organism tutelar prin lege, colegiu pe care unii zic că dumnealui l-ar renega; mai știu și niște bârfe pe care nu se cade să le fac însă publice, din decență. Așadar, domnul David nu are autoritate. DAR ARE PUTERE! Este un șef, adică un stăpân, și un politician înnăscut. Sigur, domnia sa are carismă, fascinează prin discursul meșteșugit bazat pe știință de carte și se impune prin siguranța de sine, pe care i-o dă însă nu deschiderea orizonturilor, ci tăria convingerilor limitate și intolerante. Uneori chiar și mie îmi face plăcere să-l ascult, până în punctul în care își dă arama pe față și își dezvăluie îngustimea minții, reducționismul, agresivitatea, reaua credință, fanatismul. Domnul David „nu crede în zodii”, cum se zice, dar nu știu cum se face că e Săgetător și a luat tot ce scrie la cartea de astrologie despre vibrația joasă a acestei zodii, spre deosebire de atâția Săgetători pe care îi admir și care preferă zborul și înălțimile de explorator în locul înțepenirii în dogmă. Inconștient, Daniel David le dovedește astrologilor că au dreptate.
Dă-i omului putere ca să vezi cine e!
Ce nu înțelege domnu' David e că viața nu poate fi
redusă la știință și că ceea ce este științific nu deține și adevărul
universal. De altfel, știința este mai supusă revizuirilor decât astrologia, la
câte un interval de timp tot ce se știa nu mai este considerat valabil. În
știință se validează o ipoteză, care după cine știe cât timp se infirmă. Astrologia
a evoluat și ea, dar nu în ceea ce privește interpretările de bază sau
principiile simbolice, astrologia n-a venit vreodată să revizuiască un atribut
pe care să-l transfere, de pildă, alte zodii și să zică „stai puțin, că nu
Berbecii erau așa, ci Fecioarele, ne-am înșelat, recunoaștem că am greșit.”
Astrologia a evoluat odată cu mijloacele tehnologice de înregistrare a datelor
astronomice, odată cu tehnicile de interpretare și cu istoria ideilor și a
mentalităților care, în prezent, o situează dincolo de dicotomia bine sau rău,
adevărat sau fals. Psihologia studiază rețelele de dualitate, în timp ce
astrologia sau numerologia le transcende. Mulți adepți ai științei ca religie
combat astrologia din pricina absenței falsificabilității, numai că în
astrologie lucrurile nu sunt adevărate sau false, ele pur și simplu sunt, fie
la nivel de potențial, fie la nivel de manifestare undeva în cronologie.
Astrologul/numerologul intervine în situații de criză sau, după caz, indică direcția, el este un ghid care aprinde lampa ca să vezi drumul, eventual îți dă un brânci, psihoterapeutul te prinde și te ține de mână în cadrul procesului ca să ajungi la destinație. Cei doi sunt complementari, nu se află vreodată în relație de concurență! Ca să nu mai spunem că psihologul care contestă astrologia comite un matricid! O omoară pe mă-sa! Asta ca să selectăm o variantă elegantă de exprimare în limba română pentru o expresie care în engleză s-ar traduce prin Mother Fucker.
Astrologia este succesoarea modernă a mitologiei, singura formă de cunoaștere străveche care actualizează în prezent lumea arhetipurilor și foamea inconștientă a speciei umane după origini, primordial, sacru. Astrologia îl caută pe Dumnezeu de dinainte de iudaism, budism, creștinism, islamism. Psihologia vorbește în dovezi și statistici, astrologia vorbește în imagini și metafore. Ambele sunt despre om, despre rolul și locul nostru în univers, ambele ajung tot acolo prin metode diferite specifice. Diferența e că unii psihologi exclud astrologia, care se află la alt nivel de înțelegere, care include psihologia, în timp ce niciun astrolog nu poate exclude psihologia. Psihologul sceptic, copil al lui Daniel David, zice „Unde merge suta nu cred că merge și mia.”, în timp ce un astrolog zice „Unde merge mia, merge și suta.” Mi-a reamintit cineva o vorbă de duh a Cuviosului Paisie Aghioritul: „Ceea ce cunoaștem înseamnă nimic, ceea ce nu știm este nemărginit.” Sigur, domnul David nu poate fi de acord cu o asemenea cugetare, ar demonta-o imediat ca fiind falsă, întrucât dânsul știe deja tot, poate demonstra orice și are întotdeauna dreptate. Și iar ajungem la cele mai mari defecte ale Săgetătorilor... Și cică să mai zici că astrologia nu funcționează...
Cu toate acestea, i-aș solicita domniei sale,
măritului D.D., răspunsuri științifice la întrebări precum:
· Este nașterea arbitrară? De ce nu m-am născut
altă dată și la altă oră, în alt loc? Deci de ce m-am născut de ziua mea?
·
În ciuda hazardului, de ce există tipare și
ciclicități după care se produc anumite evenimente?
· Cum se pot explica științific accidentele?
· Care sunt dovezile științifice prin care putem
explica succesul unei persoane și eșecul alteia? De ce din doi colegi de clasă
cu același profil psihologic, mediu asemănător de origine, nivel educațional,
unul ajunge ministru, iar celălalt ajunge unde vrea nevasta lui?
·
Cum putem justifica științific gusturile și
preferințele unei persoane?
·
Care este explicația științifică a atracției
și a compatibilităților în relații?
· Cum rămâne cu fenomenul electricității, încă un puzzle pentru fizicieni?
·
De ce, științific, un copil se naște, iar
altul moare?
·
Cum explicăm științific apariția unei boli,
remisiile spontane sau vindecările miraculoase?
·
Cum explică știința ordinea aleatorie a
deceselor, boala sau longevitatea în condițiile unor indivizi cu stiluri de
viață similare? Mai ales că domnul David e cu rațiunea, nu e cu ăia care merg
pe arborele genealogic, pe regresii etc.
· Ce bază științifică are hipnoza, care se predă
la unele facultăți și formări? Bănuiesc că la București și la Cluj la
facultățile de Stat nu se face așa ceva, nici n-am avut curiozitatea să verific
planurile de învățământ.
·
Să mai întrebăm un domn de știință ca Daniel
David cum rămâne cu dragostea? Această întrebare o retrag, mă duc repede la un
volum de poezii, la un roman sau la un film, căci în această privință nu cred și
nu am încredere în știință.
Este ireal cum un ministru al Educației combate influencerii „pseudoștiințifici”, înfierând o întreagă categorie. Se vede treaba că împăratul a fost corigent la lecția despre „propozițiile” învățate la logică. „Unii astrologi sunt scrântiți, plecați cu sorcova, materialiști, mistici, tulburați etc.” Adevărat! Chiar așa și este! Dar „unii” nu înseamnă „toți”. Dușmanului de moarte al unora li s-a pus însă pata pe toți, pentru unii pârjolește tot ce mișcă. Sacrificiul și victimele colaterale sunt neglijabile. O gândire demnă de un general sociopat. Ardem tot satul, cu femei, copii, bătrâni, nu contează, câtă vreme îi omorâm pe teroriștii care știm precis că se ascund prin casele lor. Ca să fac pace cu dușmanul, cum se vede el în raport cu mine (căci eu sunt dușmanul lui, dar el nu e dușmanul meu, chiar îl înțeleg, de aceea îi și dau atâta atenție, în speranța că se îndreaptă și deschide ochii), declar că sunt de acord. Evident, am o condiție: Daniele, întâi îți cureți grădina proprie și, când Raiul psihologilor și al profesorilor pe care îi păstorești va coborî asupra României, când vom trăi în „cea mai bună dintre lumile posibile” a lui Voltaire pe noi ne poți arde pe rug ca pe vrăjitoare. Batem palma? Căci ce știm și noi despre unii psihologi, dar ce știm despre unii profesori, e de vise rele! Chiar, uitasem să cer explicația științifică a viselor, dar e prea târziu, a expirat rubrica. Mergem mai departe cu un exemplu: în București există un liceu cu profil tehnologic în sectorul 3, se numește Elie Radu. Iată, din nou zona ta de confort: Elie-Ellis. Dar, scuze, tu nu crezi în sincronicități, așa că avansăm. Numai ce am aflat că un vestit domn profesor de chimie (probabil titular), anul trecut a lăsat numai vreo 60 de corigenți. Anul acesta, însă, și-a propus și a reușit să-și bată recordul absolut. Cică pe numărate în catalog ar fi vreo sută de corigenți pe școală. Acum am înțeles și noi ce înseamnă performanță didactică, competitivitate și progres școlar. 40 de puncte creștere reală și procentuală, am putea adăuga, căci avem baza 100. De la 60 anul trecut, cu 40 în plus anul acesta.
Așa că, iată, toate problemele din lumea psihologilor și din educație se rezolvaseră și mai rămăsese grija astrologilor și a numerologilor. Păi rămăsese! Că astrologii și numerologii văd mai mult decât ar trebui să vadă și spun mai mult decât le convine celor vremelnici care se înfruptă din putere. Tocmai pentru că astrologia se ocupă de ceea ce este etern, ea studiază legile Universului, nu doar pe cele ale pământenilor, și îi dă socoteală lui Dumnezeu, nu oamenilor. Evident că astrologul este incomod, căci adevărul scos la suprafață pe care atâția se străduiesc să-l țină sub capac deranjează. Masele trebuie guvernate prin frică și ținute sub control, scopul educației din România nu este acela de a dezvolta tinerii, ci de a-i transforma în soldați sociali care să creadă, să execute și să apere ceea ce li se transmite pe canalele oficiale ca unic adevăr. La fel cum și tu, domnule David, predici adevărul unic la care se ajunge numai pe calea ta. Cum să nu cenzurezi astrologii când vocile celor autentici strigă, de exemplu, că România merge în direcția bună, dar pe contrasens, și că trăim din nou vremuri totalitariste?! Ești cel mai bun exemplu pentru asta. Să reiau articole din pandemie în care contestam dictatura sanitară, în care spuneam că este vorba despre bani și control, nu despre sănătate și boală? În care atâția oameni îmi spuneau că primesc curaj și speranță citind analizele, în paralel cu cei care mă făceau nebun, dar care cu 5 ani mai târziu au ajuns la aceeași vobă, chiar dacă nu-i lasă egoul să recunoască? Eu te înțeleg din nou, Daniele, cine nu e cu tine e împotriva ta. Ce nu înțeleg e de ce dracu’ l-ați mai omorât pe Ceaușescu?! Încă vă mai putea da lecții, ați lichidat sursa de inspirație în lovitura de stat din ’89, dar e tipic pentru psihologia poporului român: decât să mulgi și să bei lapte zilnic, mai bine tai vaca și tragi o dată un chiolhan pe cinste, iar mâine om mai vedea noi, ne descurcăm, luăm de la ăi săraci să dăm la bogați, cum se face și acum cu măsurile pentru corectarea deficitului bugetar, haiducie românească, Robin Hood Carpatinul. Iar dacă ajungem la fundul sacului, stați liniștiți, că tot avem de unde tăia: luăm de la educație! De la elevi, studenți și profesori! Fir-ar ai dracului de părinți! Au făcut copii? Lasă-i să simtă! Să plătească, să se chinuie, așa le trebuie, nenorociții! Că din cauza lor avem educație, dacă nu făceau copii nu mai avea Statul cheltuieli!
Aici este momentul din text, domnule Ministru (uite,
am scris cu majusculă), în care îți citez din Legea 1/2011. Adică „Legea
educației naționale”. Fii atent:
Art. 328. -
(1) Prezentul titlu
reglementează cadrul general şi integrator al învăţării pe tot parcursul vieţii
în România.
(2) Educaţia permanentă
reprezintă totalitatea activităţilor de învăţare realizate de fiecare persoană
pe parcursul vieţii în contexte formale, nonformale şi informale, în scopul
formării sau dezvoltării competenţelor dintr-o multiplă perspectivă: personală,
civică, socială ori ocupaţională.
(3) Învăţarea pe tot
parcursul vieţii cuprinde educaţia timpurie, învăţământul preuniversitar,
învăţământul superior, educaţia şi formarea profesională continuă a adulţilor.
Art. 329. -
(1) Finalităţile principale
ale învăţării pe tot parcursul vieţii vizează dezvoltarea plenară a persoanei
şi dezvoltarea durabilă a societăţii.
(2) Învăţarea pe tot
parcursul vieţii se centrează pe formarea şi dezvoltarea competenţelor-cheie şi
a competenţelor specifice unui domeniu de activitate sau unei calificări.
Art. 330. -
(1) Învăţarea pe tot
parcursul vieţii se realizează în contexte de învăţare formale, nonformale şi
informale.
(2) Învăţarea în context
formal reprezintă o învăţare organizată şi structurată, care se realizează
într-un cadru instituţionalizat şi se fundamentează pe o proiectare didactică
explicită. Acest tip de învăţare are asociate obiective, durate şi resurse,
depinde de voinţa celui care învaţă şi se finalizează cu certificarea
instituţionalizată a cunoştinţelor şi competenţelor dobândite.
(3) Învăţarea în contexte
nonformale este considerată ca fiind învăţarea integrată în cadrul unor
activităţi planificate, cu obiective de învăţare, care nu urmează în mod
explicit un curriculum şi poate diferi ca durată. Acest tip de învăţare depinde
de intenţia celui care învaţă şi nu conduce în mod automat la certificarea
cunoştinţelor şi competenţelor dobândite.
(4) Învăţarea în contexte
informale reprezintă rezultatul unor activităţi zilnice legate de muncă, mediul
familial, timpul liber şi nu este organizată sau structurată din punct de
vedere al obiectivelor, duratei ori sprijinului pentru învăţare. Acest tip de
învăţare nu este dependent de intenţia celui care învaţă şi nu conduce în mod
automat la certificarea cunoştinţelor şi competenţelor dobândite.
(5) Certificarea
cunoştinţelor şi competenţelor dobândite în contexte nonformale şi informale
poate fi făcută de organisme abilitate în acest sens, în condiţiile legii.
Art. 331. -
(1) Instituţiile sau
organizaţiile în care se realizează învăţarea în contexte formale sunt: unităţi
şi instituţii de învăţământ preuniversitar şi superior, centre de educaţie şi
formare profesională din subordinea ministerelor sau autorităţilor publice
locale, furnizori publici şi privaţi de educaţie şi formare profesională
autorizaţi/acreditaţi în condiţiile legii, organizaţii nonguvernamentale ori
guvernamentale care oferă programe autorizate în condiţiile legii, angajatori
care oferă programe de formare profesională propriilor angajaţi.
(2) Instituţiile sau
organizaţiile în care se realizează învăţarea în contexte nonformale sunt
instituţii şi organizaţii prevăzute la alin. (1), centre de îngrijire şi
protecţie a copilului, palate şi cluburi ale elevilor, la locul de muncă,
instituţii culturale precum muzee, teatre, centre culturale, biblioteci, centre
de documentare, cinematografe, case de cultură, precum şi asociaţii
profesionale, culturale, sindicate, organizaţii nonguvernamentale.
(sursă: https://lege5.ro/gratuit/geztsobvgi/invatarea-pe-tot-parcursul-vietii-lege-1-2011?dp=gq2tomryha4ds)
Carevasăzică, după model european, avem și în România LEGE cu prevederi pentru ceea ce am învățat și eu la pedagogie acum 25 de ani, când făceam modulul psiho-pedagogic: pe lângă învățământul formal, pe cicluri de studii, de la antepreșcolar la postdoctoral, există ceea ce se cheamă: EDUCAȚIE NONFORMALĂ CONTINUĂ sau EDUCAȚIE PE TOT PARCURSUL VIEȚII. Dragul meu prieten, eu pe acest segment mă aflu de aproape 20 de ani. Am fost și în echipe de training, de coaching, pe la corporații etc. Vrei, nu vrei, nici nu știai că ești și ministrul meu! Și nu pentru că am 5 copii în școală și am luat-o de la capăt cu metehnele sistemului din altă ipostază, ci pentru că activez pe segmentul de EDUCAȚIE PENTRU ADULȚI, în cadru nonformal, în baza unei diplome de FORMATOR. Și te invit să faci un studiu științific statistic despre corelația dintre calitatea vieții, funcțiile cognitive, nivelul personal de satisfacție și autocunoașterea prin astrologie sau numerologie! Hai, că ai treabă, nu mai sta pe la podcasturi sau pe la conferințe! Că de Olimpiada de specialitatea ta de socio-umane organizată la Cluj-Napoca, la tine acasă, de anul ăsta n-ai avut timp. Ai zis că ajungi, cică vrei elite, dar tu ești om important, prea ocupat, așa că i-ai lăsat pe copiii și pe profesorii ăia să te aștepte ca proștii! Dar ca vedetă pe o scenă te văzui adineaori pe YouTube, pe aia nu o refuzi, pentru asta ai timp, ce-ți mai place!
Scopul educației nu este să produci oameni deștepți, ci oameni întregi, scopul școlii e să educi competențe care să-l ajute pe fiecare individ uman nu doar să știe, ci să înțeleagă! Nenea Daniele, tu concentrează-te acolo pe învățământul formal! Dincolo de el, mai era însă ceva! La fel cum, dincolo de psihologie, mai era ceva! La vârsta experienței de pe teren, cu loc de muncă, familie, responsabilități, nevoile educaționale se transformă. La 20 sau 30 de ani mulți cred că psihologia este destinația finală. După 30, odată cu criza de maturizare, după 40, la criza vârstei mijlocii, după 50, când vine altă socoteală cu viața, după 60, la a doua vârstă de maturizare, tot mai mulți oameni ajung la concluziile astrologului sau ale numerologului. În cadrul învățământului informal sau nonformal, omul se desăvârșește în vârful piramidei lui Maslow și te asigur că nimeni nu face asta doar prin psihologie sau știință. Sigur, nimeni în afară de tine, scuză-mă!
Tu ocupă-te acolo de învățământul formal, dar nu uita de cel nonformal, pentru tot restul vieții! Iar acum, în încheiere, chiar vreau să-ți mulțumesc sincer! Purtând acest dialog cu dumneata și aducându-mi aminte și de puținii mei ani ca profesor, titular în învățământul preuniversitar încă de la primul examen după terminarea facultății, și de bursa de formare didactică de jumătate de an în Danemarca, unde am predat și am și învățat, unde am înțeles ce înseamă EDUCAȚIA, dată fiind experiența mea în formarea adulților și lista de oameni competenți pe care îi respect și îi apreciez din suflet (ceva ce mă îndoiesc că tu ai avea, din moment ce nu vorbești decât de mintea pe care cred că ai fi în stare să ți-o demonstrezi științific) pe care i-am cunoscut sau îi am chiar în agendă, tocmai mi-am adus aminte ce vreau să mă fac când voi fi mare!
Ieri aveam un vis, vorba lui Martin Luther King, alt incomod lichidat: poate devin membru C.N.A. Astăzi vreau să mă fac ministru al educației, căci acum, la această vârstă și experiență, am acumulat toate calificările. Cred că toți miniștrii de care îmi amintesc eu au fost miniștri de învățământ formal, obligatoriu, oficial. Poate o fi timpul și pentru unul care să se ocupe de faza adultă și care se îngrijește de materialul educabil nu doar până pe la 25-30 de ani, cu excepțiile de rigoare, ci de la 25-30 în sus. Dacă ai nevoie de consiliere, deși știu că deja le știi pe toate, sună-mă!
Sursa foto: https://www.edituratrei.ro/carte/corespondenta-freud-jung/11667/
👏👏👏
RăspundețiȘtergere