Ce mai poți afla când deja știi tot? Ce poate fi dincolo de mai mult ca perfect? Ce mai poți adăuga la ceva ce deja este întreg? Mai poate fi altceva dincolo de acest ceva? Sigur. Altceva.
În numerologie, 12 reprezintă numărul universului. Tot ceea ce există se codifică în simbolul numărului 1 alăturat lui 2. 1 este Creatorul, 2 este toată creația emanată din Creator. 1 este masculinul, 2 este femininul. Yangul și yinul. Ce mai poate exista în afară de tot ceea ce există? 12 este numărul complet, al ordinii perfecte, al întregului divin. 12 sunt lunile anului, 12 sunt apostolii lui Iisus, 12 sunt zodiile.
Orice este în plus strică ordinea, face preaplinul să se reverse, precum o erupție vulcanică. Tot ce vine pe deasupra lui 12 generează HAOS, deci un nou CICLU AL CREAȚIEI. O nouă lume. Un nou univers.
Superstițiile au făcut oamenii să se teamă de numărul 13. Paradoxal, numărul 13 este probabil cel mai neînfricat dintre toate. Este numărul buturugii mici ce răstoarnă carul mare. Este numărul bobului de muștar care poruncește muntelui să se mute din loc. Este numărul lui David care îl învinge pe Goliat.
Până la 12, lumea pe care o cunoaștem noi pune în mișcare forțe care o modelează din interior. 13 este o forță externă, galactică, ce lovește și anunță sfârșitul. 13 spune că ESTE TIMPUL PENTRU UN NOU ÎNCEPUT. 13 nu face schimbări, nu corectează și nu îmbunătățește. 13 dărâmă din temelie și reclădește.
De aceea, 13 este NUMĂRUL TRANSFORMĂRII. E normal să fie atât de demonizat, din moment ce apasă pe butoanele celor mai mari frici ale minții: FRICA DE SCHIMBARE și FRICA DE NECUNOSCUT. 13 este numărul care anunță PIERDEREA TOTALĂ A CONTROLULUI asupra lucrurilor și intervenția divină care începe să reasambleze piesele la nivelul sufletului. Mintea, dorințele și așteptările nu mai au nicio putere la nivelul lui 13, iar ceea ce se întâmplă este perceput de către ego drept dezastru, catastrofă, nenorocire. Se face ce trebuie și ce e mai bine, nu ce vrem noi!
