Din secretele relațiilor (ultima parte): Jocurile de rol în cuplu. Când mama se căsătorește cu fiul, iar regele cu prințesa

De ce eșuează relațiile? Există o rețetă a succesului? ‘Alte măști, aceeași scenă’ (pozia Glossă) zice Eminescu în genialitatea sa Universală. Viața este despre roluri și actori. Una din greșelile fundamentale pe care o fac oamenii în timp ce caută ceea ce nici ei nu știu prea bine, este distribuirea într-un rol a actorului nepotrivit. Dar ca să știm ce actor este compatibil cu fișa postului pe care o avem noi pregătită, este esențial să trecem prin incompatibilitate. Până suntem siguri de tipul de partener care ni se potrivește, trebuie să ne dăm seama ce anume partener nu ne dorim. Așa că îl atragem pentru că, pe măsură ce-l cunoaștem pe el, ne cunoaștem pe noi. Înțelegând cine este omul de lângă noi, înțelegem și cine suntem și cine nu vrem să fim noi înșine.

Incompatibilitatea relațională nu este nicidecum o dramă, ci un program de autocunoaștere. Aflați în căutarea identității într-o lume duală, oamenii sunt atrași de întoarcerea la unitate. Iubirea la nivel de suflet între două ființe nu este suficientă pentru a experimenta pe deplin starea de îndumnezeire, de transcendere a realității. În planul fizic este nevoie de contopirea a două suflete, dar și a două trupuri pentru a atinge starea de divinitate, de zeu și zeiță, Tată Creator și Mamă Divină. Dăm cuvântul Bibliei: ‘Pentru aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa şi cei doi vor fi un trup; aşa încât nu mai sînt doi, ci un singur trup.’ (Matei 19, 5-6)

Platon, în Banchetul, descrie atracția de nestăvilit spre întoarcerea la unitatea dintre divinul masculin și divinul feminin. ‘Pe timpuri, oamenii erau ființe perfecte, nu le lipsea nimic și nu exista nicio distincție între bărbați și femei, dar Zeus, invidios pe astfel de perfecțiune, i-au împărțit în două: de atunci, fiecare dintre noi este în permanentă căutare a jumătății sale...’.

Textul ne traduce explicit că jumătatea nu este în afara noastră! Suntem perfecți prin noi înșine. Atragem partenerul după chipul și asemănarea noastră, deci ca să ne simțim compleți și întregi într-un cuplu avem de lucru cu propria persoană. Mai întâi, trebuie să ne simțim compleți și întregi cu noi înșine. Nu ne îndrăgostim pur și simplu de cineva din exterior. Ne îndrăgostim de partenerul nostru ‘interior’, de cineva care proiectează în afară ceea ce se află deja în noi.

Pe măsură ce ne cunoaștem pe noi prin relații, ne asumăm și rolul care considerăm că ne reprezintă cel mai bine. Aici intervine integrarea celor 4 arhetipuri care ne scriu scenariul relațiilor. Odată cu experiența și cu vârsta, bineînțeles că rolurile se pot schimba. La cei ce trăiesc inconștient, schimbarea poate să nu apară în decursul acestei vieți, ei fiind prinși la nesfîrșit în ciclul dramelor, de care nu se eliberează.

Lipsa de maturitate emoțională a mamei poate menține controlul asupra fiului dincolo de vârsta a treia. Un exemplu real este al unei mame care la 90 de ani încă își trage la răspundere fiul de aproape 70, care încă îi permite să-i controleze viața fără să se elibereze. În acest exemplu, mama este evident că a asimilat toată viața arhetipul Războinicului, al cărui corespondent feminin este chiar Mama hiperprotectoare. De-a lungul vieții, ea desigur, și-a castrat propriul soț, care a căutat alinare în alte brațe feminine. Trăind cu o Războinică, un partener sau un fiu are două șanse:

• ori aleg să devină la rândul lor Războinici și să ducă o viață de moralitate, a se citi fie habotnică, fie plină de orgolii și judecăți la adresa celor ce nu se conformează regulilor (așa cum fac ei, cu forța, fiind dominați), ca să-și compenseze frustrările acumulate, acoperite de succese profesionale și de o viață socială bazată pe cultul imaginii și al tradițiilor;

• intră în rolul Îndrăgostitului. Îndrăgostitul este Prințul etern, care caută mereu câte o Prințesă, devenind Amant, pofta sa de cucerie ducându-se în planul seducției și al trofeelor erotice.

Sunt foarte frecvente căsătoriile în care femeia Războinică înlocuiește bărbatul cu copilul prin maternitate, identificându-se doar cu rolul incomplet de Mamă. Dar asta se întâmplă și când bărbatul de lângă ea nu-și asumă responsabilități, cum face un adevărat Rege, după cum vom vedea, ea apărându-și teritoriul unde se simte stăpână. Războnica Mamă poate ajunge să trăiască în casă cu Prințul Războinic, bărbatul combinând, de obicei, cele două arhetipuri: el produce resurse suficiente (dacă le produce), casa e casă, amanta e amantă, scandalul e scandal, dar soția și copiii sunt centrul de greutate al vieții lui.

În varianta în care bărbatul nici nu este stâlp, nici nu produce resurse, nu-și asumă partea sa de creștere a copilului, atunci nici nu încape vorbă de trezire a Războinicului din el. El respinge paternitatea, neasumându-și rolul de Tată (Războinicul este Tatăl, omonimul Mamei), complăcându-se astfel în rolul de Prinț, deci de copil imatur emoțional, neemancipat de sub tirania propriei mame, ce devine Amant. Efectul este firesc: Mama Războinică îndepărtează acest anti-model din viața copilului, încercând să-i ofere un Tată sau asumânu-și versiunea 2 într-1, Mamă și Tată, creând o legătură sufletească și fizică nesănătoasă cu copilul, care este pus uneori inconștient în rolul de partener.

Ce nu înțeleg Prințul și Prințesa, adică cei ce se identifică cu arhetipul Îndrăgostitului, adorând să flirteze, să fie curtați, să dețină palmares erotic, este că pe măsură ce vânează trofee, devin ei înșiși trofee. Ei doar au impresia că se află la conducerea jocului, în fapt sunt folosiți pentru beneficiile senzuale și materiale pe care le pun la dispoziție. Prelungirea dincolo de maturitate a rolului de Prinț sau Prințesă îngroașă rândurile Amanților, care se iluzionează a fi prădători feroce, devenind de fapt simple victime în această vânătoare. Capcana Amantului – vânător ajuns pradă ascunde:

• stima de sine încă neconsolidată;

• o nesiguranță mascată de căutarea confirmărilor în exterior, de la parteneri multipli;

• o conștiință limitată a propriei valori, din moment ce Amantul acceptă mai puțin de locul 1 în viața altcuiva.

Vânați sunt și Magicienii, mai cu seamă ei, cei mai expuși la experiențe relaționale. Ei fascinează, stârnind dorințe și fantezii prin statutul lor de specialist într-un domeniu profesional sau înțelepciunea dobândită prin cunoașterea misterelor vieții. Magicienii atrag potențiali parteneri prin simpla prezență sau prin munca lor, care inspiră și hipnotizează, indiferent că expertiza lor validată și recunoscută este în justiție, medicină, educație, tehnică, artă, sport, spiritualitate etc. Indiferent că sunt gânditori sau vindecători, Magicienii se bucură de recunoaștere și faimă, reprezentând modele pe care, dacă nu poți să le urmezi, poate reușești să le colecționezi. Dacă nu poți fi ca el/ea, poți aspira să fii cu el/ea și, automat, tot ce este și are el/ea, ești și ai și tu ca partener/ă. Magicienii au la rândul lor niveluri diferite de dezvoltare psiho-afectivă, care îi încadrează în mai multe specii.

Magicienii dominați de orgoliu dezvoltă cultul personalității, devenind fascinați de propria fascinație pe care o exercită. În acest caz ei pot dezvolta numeroase convingeri sau chiar un complex de superioritate în relații, niciun partener nefiind un candidat demn de el sau de ea, neezitând să se compare și să se victimizeze din pricina propriei superiorități neînțelese. Magicienii din această categorie sunt Îndrăgostiți notorii, prelungind pe termen nedeterminat rolul de Prinț sau Prințesă în care se complac, mulțumindu-se cu câte puțin de la mulți sau de la multe. Amanți feroce, devoratori de relații, ei devin propriile victime ce-și pun singure eticheta de piese de colecție în vitrina care se sparge când se evaporă vraja.

Magicienii Războinici ajung să se identifice cu munca, cu statutul profesional, cu dezvoltarea personală continuă, preferând celibatul sau căsnicia în care nu se împlinesc prin copii, forța creatoare fiind direcționată spre exprimarea de sine și spre viața socială. Excepție fac cei ce au copii, care trec în rolul de Părinte, limitându-se la rolul de Mamă sau de Tată, unde inconștient copilul ajunge să stea pe locul partenerului.

Acolo unde Războinicul triumfă, copiii, în loc să fie puși pe locul lor ierahic față de părinte, devin egalii sau părinții propriului părinte, creând grave dezechilibre în sistemul de familie. Unii Războinici sunt predominant Părinți, cei ce au o muncă fără impact major în evoluția altor oameni, obținând satisfacție numai din rolul de Mamă sau de Tată, copiii fiind puși centrul Universului și purtând povara așteptărilor și proiecțiilor părinților. Un cuplu de Războinici în care amândoi văd suprema realizare prin copii poate rezista o viață întreagă împreună, în ciuda incompatibilității pe diferite planuri. O dată cu creșterea copiilor și cu așezarea la casa lor, cei doi Războinici fac deseori front comun împotriva unuia din copii sau unuia din partenerii copiilor, ori rezistă împreună tocmai pentru că unul din copii se aliază cu unul dintre ei împotriva celuilalt. Atâta timp cât există lupta, un aliat și un adversar, fericirea Războinicului, căsnicia și imaginea publică sunt asigurate până la adânci bătrâneți, cu toleranță pentru escapadele partenerului care are nevoie să compeseze frustrările prin rolul de Amant sau Amantă.

Unii Războinici sunt și Magicieni, deci pe lângă rolul de Mamă sau de Tată prestează o activitate profesională care contează social și sunt dedicați evoluției personale. Magicianul are puterea de a elimina partenerul nepotrivit, care se opune evoluției sale sau care nu mai corespunde nivelului său de înțelegere a lumii. În acest caz, el își asumă creșterea copiilor, rolul de Părinte completând nevoile afective. Magicianul aflat în impas relațional cu un partener care nu-l mai reprezintă și care nu evoluează are întotdeauna de făcut o alegere decisivă:

• dacă se hotărăște să-și urmeze calea și să lucreze cu el însuși, în ultimă instanță spre binele mai multor oameni, va triumfa în el Magicianul, care divorțează de Războinicul din el însuși, punând pe un loc secundar atât nevoia de luptă, cât și orgoliul de Mamă sau de Tată.

• dacă preferă confortul material și confirmările sociale, va privilegia Războinicul, renunțând la creșterea personală și la contribuția majoră la viața altora punând în loc rolul de Mamă sau de Tată sau va renunța la el însuși sau la ea însăși, jucând rolul de Erou sau Eroină care se sacrifică pentru binele celorlalți, înțelegând că nu poți să-i ajuți la nesfârșit pe alții dacă nu te ajuți pe tine doar prin suferință și boală.

Și mai există categoria celor ce nu se mulțumesc cu puțin. A celor ce își asumă responsabilități. A celor ce știu să acorde exclusivitate în cuplu. A celor ce știu că locul lor este locul 1 în propria viață și în viața partenerului. A celor dispuși să muncească, să crească, să se îmbunătățească permanent. A celor ce rămân fermi și drepți în perioadele tulburi și nu renunță niciodată. A celor ce se ridică și merg întotdeauna mai departe fără să acuze, făcând din viață un prilej de sărbătoare continuă. A celor ce știu că partenerul ideal se naște întâi în interior, având datoria să fie mai întâi ei modelul pe care-l pretind din exterior. A celor ce vor totul. Doar ei au profilul de Rege sau Regină, având capacitatea de a integra celelalte 3 arhetipuri (Războinicul, Îndrăgostitul, Magicianul) în arhetipul suprem.

Nu se naște nimeni Rege sau Regină. Devii Rege sau Regină pe măsură ce treci probele, asemeni lui Făt-Frumos din poveste. Regii și Reginele sunt căliți prin suferințe, eșecuri, pierderi ireparabile dar, după ce mor de mai multe ori, reînvie prin singurul motor adevărat al vieții: credința! Inclusiv în relații, Regele și Regina pot da rateuri răsunătoare pentru a înțelege și a accepta că nu se pot face mai mici decât au fost destinați să fie, lângă nimeni și pentru nimeni.

Se întâmplă ca Regele sau Regina să se îndrăgostească, dacă nu chiar să se căsătorească și, după un timp, să se trezească în relație cu o Prințesă sau cu un Prinț, aflați în căutări exterioare. De multe ori, acest arhetip predominant în partener devine vizibil odată cu nașterea copilului. Prințul sau Prințesa, în loc să se maturizeze și să contribuie la creștrerea copilului, intră în competiție cu el. Prințul sau Prințesa ies la suprafață și lângă un Rege sau o Regină cu copil dintr-o relație anterioară, neputând accepta să-și împartă privilegiile sau să contribuie la creșterea unui copil care nu poartă genele sale. Crunt este momentul adevărului pentru Regele sau Regina care se trezește cu doi copii în loc de unul. Regele sau Regina devin pe nesimțite Mama sau Tatăl propriului partener, dependent încă de proprii părinți, dornic să mai copilărească, mai mult să primească decât să ofere, deci neînțărcat. 

Când nu e Prinț sau Prințesă, lângă Rege sau Regină se poate trezi mai ales după apariția copilului un Războinic neîmblânzit. Partenerul Reginei sau partenera Regelui intră în competiție cu ea sau cu el pentru copil, sabotându-l. Mai ales dacă în perioada de creștere copil Regele evoluează personal și profesional, amplificând rolul de Magician, Războinica ce crește copilul devine Mama castratoare invidioasă pe succesul partenerului. Astfel, relația în care se află Regele sau Regina devine o luptă permanentă, plină de reproșuri și nemulțumiri, conducând la pierderea motivației sau chiar la rătăcirea drumului.

Regele și Regina știu că iubirea se exprimă prin încredere, încurajări și timp acordat partenerului, dar ei trebuie să-și dea timp în primul rând lor. În momentul în care partenenrul îi împuținează, Regele și Regina primesc lecția trezirii, pentru a face la rândul lor o alegere conștientă:

• se reduc la rolul de Războinic, înrobit de orgoliul de a fi Erou, căutând compensații ca Îndrăgostiți/Amanți sau identificându-se cu rolul de Părinte al propriului partener pe care-l cresc ca pe propriul copil;

• își asumă pe deplin rolul de Rege sau Regină, înfruntând tradițiile, judecățile și prejudecățile sociale, păstrându-și credința în forța vieții, pregătit să renască prin iubire, hotărât să muncească cu el și să rămână până la capăt doar în relația care să-l împlinească pe deplin.

Cu toții am fost creați să aspirăm la rolul de Rege sau Regină în propria viață. Nu suntem în competiție cu nimeni, fiecare își construiește propriul regat, este responsabil pentru crearea propriei realități și este stăpân pe propria lume.

În Rege și în Regină se unesc:

• Îndrăgostitul care acordă exclusivitate unui partener unic, manifestând iubirea în toate formele sale, de la fidelitate și dăruire, până la sexualitatea împărtășită;

• Războinicul integru ce-și apără teritoriul și își impune valorile, devenind un Tată sau o Mamă care știu să nu pună copilul pe primul loc înaintea partenerului, care nu înlocuiesc partenerul cu copilul, care nu fac din copil o scuză pentru a amâna deciziile, care se concentrează să fie în primul rând un exemplu și nu o autoritate restrictivă, care nu trăiesc viața copilului, ci propria viață;

• Magicianul care își pune în practică și la dispoziția celorlalți darurile cunoașterii și priceperii pe care le șlefuiește pe tot parcursul vieții.

Tu cât îți dai voie să fii ceea ce ai fost creat? Ești conștient de alegerile tale? Dormi sau te-ai trezit? Cu ce rol te identifici?

Sursa foto: http://jezebel.com/5022958/kids--weddings-bad-idea

Din secretele relațiilor (partea 1): Trezește Războinicul din tine!

Care sunt limitele relațiilor? De ce apar disfuncțiile în cuplu? De ce, în ciuda compatibilității, doi oameni nu pot fi împreună? Care este ingredientul secret al vieții fericite și împlinite în doi? Cum îți dai seama dacă povestea ta de iubire este o realitate sau o iluzie?

Analiza noastră se întemeiază pe conceptele dezbătute de Robert Moore și Douglas Gillette, în cartea King, Warrior, Magician, Lover - Rediscovering the archetypes of the mature masculine, cercetarea lor în domeniul studiilor de gen având la în spate inevitabil teoria și practica psihoterapeutică a lui C.G. Jung. Preluând cele 4 arhetipuri identificate în studiul menționat, ne permitem să elaborăm și să nuanțăm rolurile în care se regăsesc bărbații și femeile, în lumina studiilor și revelațiilor personale, susținute de practica de lucru cu oamenii.

Obiectul reflecțiilor noastre îl reprezintă răspunsul la întrebările ‘Care este locul meu în viața mea?’ și ‘Care este locul meu în viața partenerului/partenerei?’. Există 4 tipare majore de funcționare pentru fiecare dintre noi, ca bărbat sau ca femeie. O relație de success este asigurată de compatibilitatea rolurilor cu care se identifică cei doi parteneri. Cu toții ne regăsim într-un oarecare procent în fiecare din cele 4 arhetipuri, cu toate astea, existând unul dominant, influențat atât de tiparele in copilărie, cât și de evoluția individuală.

Primul arhetip pe care-l dezbatem este RĂZBOINICUL. Războinicul este personajul motivat de scopuri și dorințe, gata să pornească la luptă spre o nouă cucerire. Războinicul știe ce vrea pentru el, nu pentru alții, își delimitează teritoriul și le trasează celorlalți limite. Războinicul are capacitatea de a-i apăra pe alții și de a proteja teritoriul, fiind loial și intrând în rolul de producător pentru familie și pentru cei apropiați. Arhetipul omonim în universul feminin este MAMA! Mama este sursa de grijă și protecție, ocrotitoarea cuibului. Tatăl, corespondentul familist al războinicului, este cel ce generează constant resurse și își ia asupra lui sarcina ca nimic să nu lipsească familiei. Războnicul luptă pentru o idee și se identifică cu cuceririle profesionale, obținând trofee ce constau în recunoaștere socială, imagine, confirmări, recompense materiale, câștiguri financiare tot mai mari, aspirație constantă spre a avea mai mult. 

În rolul de mamă sau tată al răniților, războinicul devine sufocant și posesiv, ajungând să se insereze abuziv în viața celorlalți, prin rolul de salvator, care de fapt agresează făcând bine cu forța. Când războinicul devine mamă sau tată, atunci se nasc instincte de hiperprotecție și apar barbații sau femeile care se dau la o parte din viața lor și pun copilul pe locul întâi. Dacă persoana se validează ca mamă sau ca tată, dacă centrul vieții devine rolul de părinte, atunci Războinicul devine sado-masochist. Sadic, pentru că le face rău cu cele mai bune intenții tocmai celor pe care-i are sub aripă tocmai prin excesul de zel, cu care încearcă să-i învăluie, sufocându-i; masochist, pentru că își face rău singur, preferând să facă acele alegeri care lui îi perpetuează suferința. Războinicul masochist se sacrifică în numele familiei, folosind copiii drept scuză și condamnându-se la singurătate și la a fi folosiți ca instrumente, dând mai târziu rolul de părinți pe cel de bunici, ratând în viața aceasta satisacțiile supreme ca bărbat sau ca femeie. Ca mamă sau ca tată te pui în rolul principal în viața altcuiva, deci nu-ți trăiești propria viață. În câmpul muncii, războinicul îmbătat de propria putere face ravagii, putând ajunge să calce pe cadavre ca să urce și autodistrugându-se lent, fiind sabotat în timp tocmai de cei pe care-i crește profesional ca pe copiii lui.

În oricare dintre noi zace un Războinic. Dacă nu-l manifestăm, el își cere drepturile și ne forțează să ne luptăm cu noi înșine. Când nu ai direcție și scop, când nu iei decizii pentru tine și te mulezi după alții ca să le faci pe plac, când nu impui limite agresorilor și călăilor personali, te lupți cu propriile limite fizice. Așa apar problemele de sănătate sau kilogramele în exces, din lipsa de claritate și de viziune, din a trăi după scopurile și viața altora. Războinicul este expertul în decizii. Când nu iei cele mai corecte decizii pentru tine și urmezi calea compromisului, boala și grăsimea câștigă. Atenția față de propriul corp, grija față de imagine (altfel, e ca și cum ai ieși să dai piept cu dușmanul neînarmat; de aceea se pictează pe față războinicii sau își pictează suporterii fețele în steagul țării la competiții, ca să sperie adversarii), sportul, sexualitatea favorizează reabilitarea Războinicului, repunerea sa în drepturi. Când unul din parteneri se apucă de sport sau de orice fel de mișcare, el îl va împinge și pe celălalt să ia decizii și să iasă din reciclarea unei energii care nu conduce nicăieri. Aceasta este explicația și pentru care atât de multe cupluri se separă abia după ce unul din parteneri începe o aventură sexuală extraconjugală. Activarea corpului prin sexualitate trezește forța interoară a Războinicului, ce revine la capacitatea sa de a lua decizii pentru el, la dorința de a-i fi bine lui, la nevoia de a-și trăi propria viață.

Războinicul adevărat luptă cu prejudecățile și etichetele sociale, își asumă public faptele, lucrează la lumină ca un samurai, nu pe întuneric și pe la spate ca un ninja, nu face pe plac, este consecvent scopurilor personale, nu renunță niciodată la sistemul său de valori, preferă să piardă orice, dar să nu-și trădeze sufletul. Am precizat că loialitatea este apanajul Războinicului, care obligatoriu este în primul rând loial sie însușuși. El luptă cu convingerile sale și cu ale celorlalți, cu prejudecățile și cu normele sociale care limitează libertatea de exprimare a individului.

Perioadele de conflict, de presiune din exterior, de luptă împotriva circumstanțelor, de îmblânzire a forțelor ce se opun direcției personale trezesc Războinicul, forțează deciziile și conduc la delimitarea spațiului personal, la așezarea în parametrii optimi ai arhetipului. Aceste lupte anunță marile victorii în viața personală sau socială, aducând triumf, reușită, succes, biruință asupra compromisului, fericire ca părinte sau ca profesionist, schimbări de statut social. Reversul medaliei este, desigur, posibil, prin înfrângere, capitulare, eșec. Imaginea reprezentativă este a Sfântului Gheorghe în lupta cu balaurul. 

În copilărie, profilul de Războinic predominant, de erou, sau antierou, de sadic și masochist este vizibil la copiii bătăuși ori lași. La cei ce agresează tot ce prind sau la cei ce dau și fug, nerecunoscându-și fapta. În ei se citește forța de distrugere și de autosabotare, de mai târziu, ei având de luptat de-a lungul vieții cu fața negativă a acestui arhetip, cu compromisul și cu boala, cu kilogramele și cu etichetele sociale, cu nehotărârea și amânarea, cu refugierea în muncă sau în viața altora, cu orgoliul de indispensabil, cu rolul de mamă sau tată ce se sacrifică, ajungând să trăiască viața altora fie ca să facă pe plac, fie ca să iasă în evidență. De asemenea, copiii rebeli sau care nu ascultă de mici au tenința de a privilegia Războinicul din ei la maturitate, mai ales vibrația sa inferioară. Pentru că Războnicul adevărat știe clar că viața înseamnă o ierarhie care trebuie respectată și că fiecare trebuie să stea pe locul lui, ceea ce Războinicul ninja nu face, devenind prădător sau invadator, incălcând teritoriul și limitele altora, intervenind abuziv în viața lor, asumându-și singuri drepturi pe care nu le au, barând drumul și punând piedici în evoluția altora.

Persoanele active fizic, care nu se abandonează în lene, somn și amânare, care nu încalcă liberul arbitru al altora, care își văd de drumul și de treaba lor, care nu abuzează de decizii ce-i limitează pe alții își conduc singure viața. Lipsa de mișcare, de acțiune, de manifestare fizică, de sex, de sport, de ritm susținut, de rutină, de muncă, de ordine și disciplină aruncă Războinicul în compromis, în nehotărâre, în indecizie sau în obsesia pentru viața altora. Războinicul echilibrat se stăpânește, ascultă, se remarcă prin structura ordonată și disciplinată, este om de onoare și de cuvânt, își respectă întotdeauna angajamentele și promisiunile, se încadrează în termene și este punctual, are o relație foarte bună cu timpul și cu autoritatea, dispune de foarte multă răbdare, vigilență și spontaneitate. Războinicul frustrat este în afara liniei descrise anterior, duce o viață haotică, nu trăiește pentru el, ci devine un distrugător al scopurilor altora. El nu trăiește pentru, ci împotriva, devenind călău și făcând o fixație pentru cineva din trecut care devine cauza tuturor nenorocirilor personale. La fel de problematic este cazul Războinicului ce folosește munca drept viciu, fugind de responsabilitatea deciziilor.

Așa se naște EROUL! Printre variantele de erou se numără teroristul,  dar și eroul împuns de vacă.  Mama eroină care rezistă, tatăl erou care înghite totul ca să fie exemplar sau să fie bine, atotputernicul de la serviciu care are, de fapt, orgoliul că fără el nu se poate. Ba se poate! Războinicul ce se validează ca indispensabil își dă mai multă importanță decît are în viața altora, pe care-i face dependenți de el, făcând mai mult decât trebuie, creând și înconjurându-se de paraziți sau trântori, ca să iasă el deasupra, pârjolind în loc să dea viață! În plus, toți eroii sunt morți. 

Va urma... Următorul rol: Iubitul/Iubita - Amantul/Amanta.

Sursa foto: https://anime.desktopnexus.com/wallpaper/596411/

Numerologia in cuplu: ciclurile de 9 ani

Totul in Univers respecta principiul armoniei. Iar energia iubirii, care este de fapt energia vietii, nu poate sa incalce aceasta lege a armoniei universale. Orice relatie de iubire naste o energie noua care urmeaza aceleasi ritmuri cosmice, universal valabile.
Fiecare an din viata unui cuplu marcheaza o etapa a relatiei in sine. Nu conteaza daca relatia respectiva a trecut pe la primarie ca sa fie consfinita printr-un certificat. In numerologia previzionala, experienta demonstreaza ca este important momentul in care cei doi “si-au unit destinele” la preot sau la starea civila, ci efectiv data in care de comun acord s-au intregit intr-un cuplu.
Prima intrebare pentru evaluarea etapei unei relatii este: de cat timp sunteti impreuna? Se ia ca punct de reper data de nastere la care cei doi parteneri au ales sa fie impreuna. Aceasta este data la care incepe anul numerologic in cuplu.
Evolutia unei relatii urmeaza cicluri de 9 ani, specifice ritmurilor cosmice. Fiecare din cei 9 ani de viata a cuplului aduce un culoar de probe si oportunitati prin care cei doi se iau de mana ca sa treaca. Daca cei doi nu-si dau drumul la mana, entitatea careia partenerii ii dau viata traieste si continua drumul. Dupa fiecare 9 ani, cuplul de innoieste. 10 este considerat “numarul pefect”. Daca s-a intrat in al 10-lea an, atunci totul e... perfect. Cei doi au in fata noi perspective. Inclusiv perspectiva alegerii de a mai fi impreuna sau nu, alegere prezenta oricum in orice an de viata a cuplului. In fiecare an se pune insa problema diferit, prioritatile, tentatiile si probele fiind altele.

Sa investigam acum fiecare an din viata unui cuplu, pentru a urmari provocarile si sansele de a creste impreuna.