Pastele
2014 vine pe un val de energie cosmica deloc armonioasa. 20 aprilie, data la care
sarbatorim Invierea, este incadrata de doua eclipse, una totala de luna pe 15
aprilie, iar alta inelara de Soare, pe 29 aprilie. Maximum de incordare astrala
se produce pe 23 aprilie, de Sf. Gheorghe, cand pe cer se deseneaza o cruce
cosmica perfecta pe semne cardinale, compusa din Uranus in Berbec, Jupiter in
Rac, Marte in Balanta si Pluto in Capricorn.
Traim
o perioada in care suntem pusi in fata unei alegeri cruciale pentru noi. Avem
in fata doua perspective, doua drumuri, doua posibilitati. Ni se da o cruce pe
care hotaram daca o ducem sau nu. Dar ce inseamna sa-ti duci crucea?
Majoritatea
considera ca expresia “a-ti duce crucea” este sinonima cu sacrificiul. Si multi
stau in familii in care se chinuie, in locuri de munca ce le scurteaza viata,
in suferinte care-i imbolnavesc. Chipurile trebuie sa fim asemenea lui Iisus,
cel care si-a dus crucea si s-a sacrificat pentru intreaga omenire. Gresit!
Ceea
ce nu inteleg oamenii este ca Iisus nu s-a sacrificat! In primul rand, el nu
s-a plans, nu s-a victimizat si nici nu a dat niciodata vina pe nimeni ca a fost
rastignit. Ni s-a indus acest cult al sacrificiului pentru a putea fi manipulati.
Adevarul este ca ce moartea pe cruce a fost un episod din misiunea personala a
lui Iisus. El a venit ca Mantuitor al oamenilor, a fost trimis sa ia asupra
lui pacatele tuturor si sa ridice vibratia pe Pamant. I s-a dat si puterea sa
le duca pe toate, deci in niciun caz nu putem vorbi despre un spirit slab care,
vai de el saracul ce a patit, a fost impuns si batut in cuie pe cruce!
Inca
odata: a fost o MISIUNE PERSONALA PE CARE IISUS A ACCEPTAT-O SI A DUS-O LA
INDEPLINIRE. El nu a avut nicio clipa impresia ca se sacrifica! A-l considera
pe Iisus un sacrificat echivaleaza cu a-i atribui o vocatie de victima! De personaj
pe care-l comemoram la fiecare Paste ca sa-i plangem de mila. Bietul de el!
