Există un episod în viața lui Iisus relatat mai puțin în Biblie, despre întoarcerea sa în Nazaretul natal ca să predice în sinagogă. Vestea despre minunile sale ajunsese la consătenii săi, care îl pomeneau cu uimire. Însă ideea că unul de-al lor care a ajuns vestit în toată lumea evreilor se întoarce acasă a fost mult prea mult. Era imposibil de conceput că fiul unui teslar simplu precum Iosif putea să fie atât de popular și de iubit în toate ținuturile vecine. Așa că, pe măsură ce se apropia revenirea lui Iisus acasă creștea freamătul în Nazaretul ce începea să colcăie de individie, gelozie și suspiciune. Se pare că sinagoga din localitatea natală a fost locul în care Învățătorul a fost cel mai prost primit, ceea ce l-a făcut să părăsească Nazaretul dezamăgit la culme și să rostească o sentință dureroasă etern valabilă:
‘Adevărat vă zic vouă, că niciun profet nu este bine primit în țara sa.’
După 2000 de ani, darurile nu sunt bine primite în locul în care cel ce le poate aduce își trage rădăcinile. Cu emoție am programat de curând o expediție de lucru ‘acasă’, la Pitești: consultații și o conferință pe tema trezirii Divinului Feminin și Masculin. Consultațiile s-au desfășurat fără probleme conform planului, însă conferința am anulat-o din... lipsă de participare. Piteștiul meu natal rămâne singurul loc din țară unde mi-am propus să transmit un mesaj transformator, ca să nu spun înălțător, fără să fie bine primit. E clar că nu era nevoie de el acolo. Am avut de la bun început inima strânsă în privința conferinței, dar am făcut tot posibilul să nu programez dinainte eșecul.
În consultațiile de la Pitești am întâlnit spirite alese, aflate pe diferite trepte de evoluție personală, marcate de același sentiment al singurătății în căutările lor spirituale. Majoritatea se simțeau străine în orașul lor, cu un regret profund al lipsei unei comunități deschise către spiritualitate. Insule însuflețite într-o mare de interese materiale motivată de o filosofie a burții.
