Fidelitatea reprezintă implicarea emoțională și fizică 100%
într-o singură relație, ceea ce presupune loialitate, autocontrol și capacitate
de a impune limite într-un spațiu de interacțiune socială în care permanent
suntem expuși la stimuli și la alți potențiali parteneri de sex opus (sau, după
caz, de același sex).
Frica de a fi înșelat
este frica de a înșela. Adică cel ce se teme, se teme de el, de fapt, ca nu
cumva, atunci când se ivește ispita și posibilitatea, să cedeze și să ia cu
două mâini. Normal, frica de a fi înșelat este invers proporțională cu stima de
sine! Ea reflectă câtă valoare îți dai tu ție. Aceeași frică se reflectă prin
nivelul de control și prin spațiul personal pe care-l dai partenerului. Când
ești posesiv și vrei să știi tot ce mișcă și tot ce face, de fapt tu ai nevoie
să fii controlat. Ca în câteva consultații memorabile pe care le-am condus, în
care bărbați în toată firea, posesivi până la obsesie cu soțiile, acuzau tot
partenerele de infidelitățile lor: Dacă m-ar fi ținut din scurt și nu
mi-ar fi dat atâta libertate, n-aș fi ajuns să am atâtea femei. În
cuplu, îi dai partenerului atâta spațiu cât ai nevoie să primești!
Fidelitatea este o alegere. De multe
ori înseamnă să ai oportunitatea (să ai cu cine, să ai cum, să ai unde), dar să
nu cedezi. Dacă cedezi, înseamnă că înșelatul are un rol în viața ta, experiența
trădării fiind un maestru pentru foarte multe cupluri. De multe ori,
înșelatul nu e nevoie să conducă la despărțire, ci dimpotrivă, apare ca trezire
într-un cuplu pe care chiar îl resuscitează. Înșelatul nu este nicidecum
cel mai rău și insurmontabil eveniment care i se poate întâmpla unui cuplu.
Sondajele arată peste tot că principala sursă de scandal între parteneri o
reprezintă... banii, deci grijile materiale. Până una alta, trăim pe o planetă
a materialului și a formelor, în care experimentăm concepte precum siguranță,
stabilitate, confort.
Aluziile sexuale, sub forma jocurilor
de seducție ce pot degenera în contact fizic reprezintă, oricât de nevinovate
ar fi, o formă de trădare. Dacă există aluzia, există undeva în spate și
intenția și posibilitatea ca, într-o zi, să se întâmple. Un partener care
apelează la servicii de videochat, de exemplu, sau care poartă discuții
sexualizate cu altcineva în mediul virtual, pe o rețea de socializare, nu
înșală, ci trădează.
Înșelatul este asociat de obicei cu
trădarea sexuală, în care interacțiunea unuia dintre parteneri cu o altă
persoană s-a consumat fizic. Înșelatul este o formă de sabotare a cuplului din
moment ce energia sexuală a celor doi parteneri imprimă cupului forța de
materializare. Dacă există scurgeri de energie în exterior, cuplul începe să
aibă diferite probleme. Trădarea și înșelatul prespun dirijarea energiei
sexuale în afara cuplului. Cum energia sexuală este energia chakrei a 2-a, care
este legată de abundență și prosperitate, orientarea spre alt partener
reprezintă redirecționarea în exterior a resurselor, deci împrăștierea. În asemenea situații apar în
cuplu sau în familie probleme de sănătate, dificultăți financiare, blocaje în
contracte, timp insuficient.
Într-un cuplu, natura intimității
dictează valoarea și puterea celor doi împreună. Prin contactul sexual, cei doi
activează unul în celălalt chakrele inferioare, acolo unde este stocată însăși
energia vitală. Să ne gândim că, mai jos de buric, în uter, se formează fătul, deci
acolo apare viața, acela este centrul ei. La finalul exercițiilor de qi gong,
întotdeauna practicanții pun mâinile împreunate pe abdomenul inferior, adunând
energia în ceea ce chinezii numesc ‘tan tien-ul inferior’.
Prin actul sexual cu un
alt partener din afara cuplului are loc un transfer de energie, care
întotdeauna conține informație. (Orice energie este purtătoare de informație!)
Prin înșelat, partenerul infidel atrage în cuplu situații de viață care nu erau
prezente anterior. Înșelatul fiind o încălcare a unui teritoriu străin, o
evadare din teritoriul cuplului sau o deposedare a unui partener de un drept
exclusiv care este oferit altcuiva, reprezintă un act de încălcare a
liberului arbitru! Ca în Caragiale: trădare, trădare, dar să știm și noi. Înseamnă
că nu-ți cunoști locul și iei ceva ce nu este al tău. Iar încălcarea liberului
arbitru este cel mai mare păcat, deci produce rapid consecințe
negative.
În interiorul cuplului,
transferul de energie duce la o egalizare a câmpurilor celor doi. Partenerii
preiau unul de la celălalt abilitățile, darurile, talentele, iar problemele cu
care fiecare vine în cuplu se armonizează.
Când sexul are loc în
afara cuplului asumat, deci în afara teritoriului personal, se activează
predominant umbra celor doi parteneri, în niciun caz lumina. Înșelatul fiind o
proiecție a umbrei, sexul fiind consumat pe ascuns (pe întuneric), nicidecum
asumat la lumina zilei, face să se manifeste între cei doi problemele
nerezolvate ale fiecăruia, deci inconștientul, părțile din noi pe care nu ni le
putem controla. Astfel, partenerul care înșală aduce acasă, în cuplu, fricile,
invidiile, nehotărârea, lăcomia, invidia, neiertarea și orice alte aspecte pe
care infidelul/infidela ar fi putut să le preia de la amant/amantă, ajungând să
le manifeste ori el/ea, ori partenerul înșelat. Nu vorbim aici despre cuplurile
care s-au înșelat când s-au căsătorit și în care iubirea nu poate apărea decât
în afara căsniciei...
Prin sexul oral se
realizează cel mai rapid transfer de energie și informație, întrucât se unește
energia sexuală, cea mai mare putere din Univers, aflată la nivel de chakră 2,
cu chakra gâtului, chakra 5, acolo unde se află centrul de emisie, exprimarea,
comunicarea și asimilarea. Prin practicarea sexului oral, pe lângă faptul că
energia sexuală se expandează, partenerii ajung cu viteză să-și citească
gândurile și să comunice dincolo de cuvinte, fiindu-le foarte greu să ascundă
lucruri sau să aibă secrete, întrucât ele ies la iveală mai devreme sau mai
târziu. Da, e adevărat, sexul oral stimuleză nu doar excitația, ci și procesul
de ieșire la suprafață a adevărului.
În filmul Moonstruck (1987),
pentru care artista Cher a luat premiul Oscar, se dezbate asiduu problema
infidelității. Întrebarea ‘De ce înșală bărbații?’ își găsește un răspuns
plauzibil: pentru că le e frică de moarte. Nu că femeile ar înșela din alt
motiv… Orgasmul este denumit mica moarte, iar ca să facem o paralelă, în
astrologie sexul și moartea se află în același teritoriu din astrogramă (zodia
Scorpionului și casa a 8-a). Frica de moarte este frica supremă de a pierde
controlul. Moartea este singura forță care nu poate fi stăpânită de către un
muritor, în fața căreia ne abandonăm definitiv controlul. Pentru că nu știm ce se află dincolo,
frica de moarte, însoțită de frica de a nu pierde controlul, vine la pachet cu
una din cele mai mari frici umane: frica de necunoscut. În cuplu, sexul, mai
precis punctul său culminant, orgasmul, reprezintă uniunea sacră a celor doi
iubiți, pogorârea iubirii divine pe Pământ. În relațiile paralele, sexul și
orgasmul îi pun pe infideli în energie de putere: iluzia
puterii, iluzia că dețin controlul asupra forțelor și a fricilor de
necontrolat. Iată că am întocmit și o listă a semnalmentelor ce indică
predispoziția spre infidelitate: persoane care au dificulăți în acceptarea
realității, care se luptă să schimbe ce nu pot schimba, înverșunate să
controleze cursul vieții proprii și mai ales cursul vieții altora, cu stimă de
sine pe care doresc să și-o confirme din exterior, cu frică de necunoscut, care
se tem să-și asume anumite responsabilități.
Cum nimic nu este întâmplător și toate
au un rost pe lume, din practica terapeutică am identificat și cele mai
importante funcții ale înșelatului.
1. Funcția
de supraviețuire
Confesiunea ‘Dacă nu mă duceam cu alt
bărbat, muream!’ este cât se poate de reală. Când tensiunea într-o relație
complicată este vecină cu atacurile de panică, organismul clachează. Corpul
preia toate stările emoționale și le convertește în hormoni, mai ales cortizol
și adrenalină, care împing stresul spre pierderea minților. Sexul în afara
cuplului apare ca o descărcare necesară în procesul de revitalizare și
reechilibrare fizică. De regulă, funcția aceasta de supraviețuire apare în
episoadele punctuale, în care se consumă un act o dată sau de câteva ori cu alt
partener/altă parteneră, fără să se intre într-o relație paralelă.
2. Funcța terapeutică
Dacă vulnerabilitatea
unui partener se prelungește, iar celălalt nu reacționează la timp, se creează o
breșă ce permite unei terțe persoane să se strecoare în cuplu. Ca în poanta ‘Aș
intra într-o relație, dar nu știu într-a cui.’ Nevoia de echlibrare psihică și
emoțională prin atenție, înțelegere și apropiere fizică atrag altă persoană
care să umple golurile din viața personală. Mai ales în cuplurile care nu pot
sau nu vor să divorțeze, condiționate de încrengături materiale și de familie
aproape imposibil de dezlegat, relația paralelă apare ca un dar al sufletului.
În aceste circumstanțe partenerii pot să aibă o relație paralelă de ani de
zile, iar ei să își ia nu doar puterea de a face față provocărilor zilnice, ci
și retrezirea iubirii în fiecare dintre ei. Aceste relații devin la rândul lor
sursă de stres și dezechilibru emoțional în situația în care, după ce trece
faza de îndrăgostire, unul dintre partneri își dorește din partea celuilalt
exclusivitatea și oficializarea relației. Dacă celălalt nu vrea să divorțeze
sau promite mult și bine o decizie pe care nu o implementează, s-a rezolvat, nu
se poate! Când apare diferența de aspirații între cei doi, rămâne doar jocul de
putere, iar iubirea înseamnă că s-a consumat doar ca primă fază, îndrăgostire,
chiar dacă în cazul lor a durat și ani. Suferința se adâncește, cel ce se dăruiește total se
simte abandonat și trădat nu doar de soț/soție, ci și de amant/amantă. Cel/Cea
care a intrat în povestea paralelă pentru că se simțea singur/ă în doi în
relație sau căsnicie experimentează acum... singurătatea în 3: și cu
soțul/soția și cu amantul/amanta.
3. Funcția
de trezire spirituală
Suferința în cuplu dublată de
suferința în 3 este de multe ori cea care ia omul de mână și-l duce la terapeut
sau la consilier. Este punctul în care persoana nu se mai poate ajuta singură,
plutește prin viață, nici nu trăiește, nici nu moare. Fundul durerii este cel
ce dă puterea de ridicare. Suferința în dragoste asociată cu trădarea și
înșelatul îi face pe oameni să înțeleagă că numai de ei depinde să iasă din
abisul în care s-au scufundat și să facă alegeri conștiente! În bezna minții,
când a dispărut orice sens, mulți au nevoie să audă o voce din exterior, care
să se conecteze la vocea inerioară, pentru că ei nu mai aud nimic din ce li se
spune și nu-și mai ascultă de mult sufletul. Au nevoie ca cineva să-i trezească din
iluzie și să le spună: ‘Gata! S-a terminat. Ieși de acolo! Ridică-te!’. La
capătul trădării și autoamăgirii începe viața trăită conștient, în care
realitatea începe să fie acceptată drept ceea ce este, nu drept ceea ce ar vrea
omul să fie. Începe aventura autocunoașterii, începe călătoria interioară,
întâlnirea cu sufletul, cu puterea personală, cu divinitatea din interior și de
pretutindeni.
4. Funcția
decizională
A 3-a persoană este de mare ajutor
uneori atunci când nu știi ce vrei. În momentele de cumpănă a relației,
infidelitatea poate face ordine în dorințe. De multe ori, după o escapadă,
multe persoane învață să aprecieze ce au acasă și se întorc cu totul de unde au
plecat. Dimpotrivă, în alte situații infidelitatea oferă percepția unor
posibilități pe care persoana simte că nu le poate atinge cu partenerul
oficial, astfel încât hotărăște să rupă definitiv relația pentru a-și da voie
să se exprime la un nivel superior. Acesta este cazul relațiilor-punte, în care
al 3-lea/a 3-a apare doar ca să te scoată din căsnicie, nu și să rămână. Din
nou aici apare suferința în momentul în care cel ce-și dorește să rămână cu
amantul/amanta încearcă să transforme ceva temporar în ceva definitiv.
5. Funcția
compensatorie
Oamenii se motivează prin diverse
mecanisme psihice pentru a-și putea continua angajamentele. De pildă, există
categoria de oameni care se motivează prin vinovăție. Când nu mai vor și nu mai
pot să continue într-o căsnicie sau într-o familie, în ei se activează
prejudecățile sociale și religioase: căsătoria e pe viață, suferă copiii, apar
fricile materiale etc. Atunci, reglajul se face prin legea compensației.
Persoana care înșală se simte vinovată și se întoarce de fiecare dată acasă
pentru a fi un soț/o soție și un tată/o mamă mai bun/ă. Aceasta este versiunea
iubirii lumești, terestre, pe care o împărtășesc majoritatea cuplurilor.
Iubirea divină este relația în care fidelitatea partenerilor este sacră, pentru
că ei nici nu au nevoie să caute nimic în exterior la alt partener din moment
ce sunt împliniți pe de-antregul în doi. În versiunea de iubire căzută,
lumească, plină de compromisuri a majorității cuplurilor, infidelitatea este
protejată în anturaj sau chiar încurajată, aproape ca o convenție socială. Cunosc
un caz în care mama și-a îndemnat fiica de când s-a măritat să fie deșteaptă și
să-și înșele soțul, astfel încât el să o dorească și mai mult, iar ea să aibă
forță de a ține casa. Ignorăm cazurile în care poftele trupești devin
desfrânare, adică viciu, pentru că intrăm în cazurile patologice.
6. Funcția
de vindecare a prejudecăților
Pentru unele femei măritate, toate
femeile care își înșală soțul sunt curve, până când li se întâmplă
și lor... Persoanele care judecă ceea ce trăiesc alții, condamnă, osândesc,
aruncă cu pietre și, mai ales, jură că niciodată nu vor face ceea ce fac alții
își atrag experiențe care să le ajute să evolueze. Cu cât cineva judecă
infidelitatea altcuiva, dacă are ca program de viață lecția judecăților, cu
atât mai repede atrage o persoană din afara cuplului de care să se
îndrăgostească. În aceste situații, poveștile se consumă pentru ca cel ce
trădează să înțeleagă iubirea la un nivel mai înalt, ca non-judecată. Pentru că tot ce judeci, respingi, iar legea atracției
spune clar să tot ce respingi, atragi.
7. Funcția de
cunoaștere
Până și copiii știu că scopul vieții este să trăim.
Creștem, acumulăm experiențe, înțelegem mai mult, ne rafinăm, învățăm să aducem
pe Pământ energia iubirii într-o formă tot mai pură, deci să manifestăm divinul
în viața zilnică. Iubirea și cunoașterea sunt esența vieții și a lui Dumnezeu,
iar cele două se află în simbioză. Pe măsură ce iubim, ne mărim cunoașterea,
iar pe măsură ce accesăm mai multă cunoaștere, experimentăm iubirea. Mai ales
în multe cupluri tinere care nu sunt predestinate să rămână împreună toată
viața, dar care se căsătoresc de la prima lor iubire pentru a învăța
și a evolua, intervine inevitabil după un număr de ani o limită dincolo de care
nu se mai poate trece. Și, totuși, fiecare simte că viața și iubirea sunt mai
mult decât au reușit ei să descopere doar unul prin celălalt. Așa că cel puțin
unul face un salt în afara cuplului, se îndrăgostește și descoperă părți din
el/ea despre care nu știa nimic înainte. Trădarea și înșelatul pot fi parte a drumului către
sine, ca proces de autocunoaștere. De foarte multe ori, femeile care înșală își
redescoperă feminitatea, iar bărbații care înșală își redescoperă
masculinitatea. În numeroase cazuri, infidelitatea unuia aduce forță proaspătă
în cuplul ce renaște. În alte cazuri, se termină totul între cei doi. Dar
iubirea, fie și măcar în stadiul incipient de îndrăgostire, fără o relație de
durată atașată, întotdeauna îți dă aripi să vrei mai mult și să îți dorești mai
mult, să-ți depășești limitele, să devii mai mult decât credeai vreodată că
poți fi.
Fidelitatea rămâne sigiliul sacru ce
validează că Regele și-a
întâlnit Regina, iar iubirea divină se trăiește în planul fizic. Și vor fi amândoi un
trup. (Marcu 10, 8) Infidelitatea este tot o aspirație spre sacru, spre
Dumnezeu. O nevoie pentru infidel/infidelă de a accepta că nu poate atinge în
această viață iubirea divină în cuplul în care deja este sau o nevoie de a
căuta în exterior tocmai pentru a recunoaște și a deschide ochii că sacrul era
deja acolo, în cuplu. Pentru cei ce trădează și înșală, experiența apare ca o
lecție de a lua decizii și de a acționa conștient, de a primi claritate, de a
ieși din iluzia autoamăgirilor, de a fi convinși că nu se înșală când fac
alegeri, de a cunoaște, de a recunoaște și de a redeveni, în final, fideli lor
înșiși.
Sursa foto: https://greatist.com/live/ready-for-threesomes