Cand durerea e placere
Vorba pustiului din filmul “Al saselea simt” se adevereste mai ales din toamna anului trecut incoace: “I see dead people” (Vad morti). Cred ca la doua saptamani (si e mult doua saptamani) primesc vesti de la tara sau de prin anturaj ca a mai trecut cineva in alt plan. Mai trista e soarta celor care traiesc ca si cum n-ar mai trai. Si nu sunt putini. Cine a spus ca n-avem abundenta? Realitatea cotidiana abunda in personaje din titlul romanului lui N.V. Gogol - “Suflete moarte”. Oameni impovarati de pierderi, de greutati, de rate, de boala, de certuri nesfarsite, de sfasieri, de lupte cu cei care (zic ei) sunt lumina ochilor lor, de trante cu viata si, nu in ultimul rand (ba chiar in primul rand) cu Dumnezeu
Exista apa vie pentru aceste suflete? Sigur ca exista, dar se pune intrebarea daca ei vor s-o bea. Si numai singuri se pot stropi, nu poate sa-i ajute nimeni! Se manifesta in aceasta perioada pe care o traim o dependenta de durere si suferinta: E durerea mea, nu renunt la ea! Am facut greseli, dar sunt ale mele (pe langa prostie se mai naste si orgoliul prostiei!). Stiu ca sunt bolnav, dar cum sa ma vindec, m-am obisnuit cu boala, tin la ea, e a mea!
Vorbind de aceasta posesivitate, de instinctele radacinoase, agatatoare, apucatoare, de efectul de caracatita al oamenilor care isi lipesc tentaculele si nu dau drumul la nimic, vorbim desigur a cata oara de tranzitele curente pe semnul Scorpionului! Totul a inceput in toamna anului trecut si se incheie definitiv in toamna lui 2015. Pana in febuarie 2014 cand Nodul Nord pleaca in Balanta, avem faza maxima, din februarie 2014 pana la Craciunul lui 2014 traversam pilonul II, iar in vara anului 2015 mai vine o scadenta.
Cei care tin mortis sa se ingroape singuri de vii isi trag peste ei o panza de importanta! Adica cel mai mult sufera acum cei care se simt in sinea lor cineva pentru ca: au realizat multe, au obtinut diplome, au facut case, au schimbat masini, s-au scaldat in bani, “Ia uite cine sunt eu!”. Dar taman ei au inceput sa piarda din privilegii: pierd averea, pierd sanatatea si, maximum maximorum, pierd oamenii. Ei sunt cei la care prezentul si viitorul se muta in trecut. “Ia uite cine sunt!” devine “Cine-am fost eu!”. Adica “Ce-am fost si ce-am ajuns”. Cu dedicatie, melodia “pusca si cureaua lata”. Si mai e un proverb, ca sa epuizam sirul: “Orice cal ajunge gloaba”.
Vorba pustiului din filmul “Al saselea simt” se adevereste mai ales din toamna anului trecut incoace: “I see dead people” (Vad morti). Cred ca la doua saptamani (si e mult doua saptamani) primesc vesti de la tara sau de prin anturaj ca a mai trecut cineva in alt plan. Mai trista e soarta celor care traiesc ca si cum n-ar mai trai. Si nu sunt putini. Cine a spus ca n-avem abundenta? Realitatea cotidiana abunda in personaje din titlul romanului lui N.V. Gogol - “Suflete moarte”. Oameni impovarati de pierderi, de greutati, de rate, de boala, de certuri nesfarsite, de sfasieri, de lupte cu cei care (zic ei) sunt lumina ochilor lor, de trante cu viata si, nu in ultimul rand (ba chiar in primul rand) cu Dumnezeu
Exista apa vie pentru aceste suflete? Sigur ca exista, dar se pune intrebarea daca ei vor s-o bea. Si numai singuri se pot stropi, nu poate sa-i ajute nimeni! Se manifesta in aceasta perioada pe care o traim o dependenta de durere si suferinta: E durerea mea, nu renunt la ea! Am facut greseli, dar sunt ale mele (pe langa prostie se mai naste si orgoliul prostiei!). Stiu ca sunt bolnav, dar cum sa ma vindec, m-am obisnuit cu boala, tin la ea, e a mea!
Vorbind de aceasta posesivitate, de instinctele radacinoase, agatatoare, apucatoare, de efectul de caracatita al oamenilor care isi lipesc tentaculele si nu dau drumul la nimic, vorbim desigur a cata oara de tranzitele curente pe semnul Scorpionului! Totul a inceput in toamna anului trecut si se incheie definitiv in toamna lui 2015. Pana in febuarie 2014 cand Nodul Nord pleaca in Balanta, avem faza maxima, din februarie 2014 pana la Craciunul lui 2014 traversam pilonul II, iar in vara anului 2015 mai vine o scadenta.
Cei care tin mortis sa se ingroape singuri de vii isi trag peste ei o panza de importanta! Adica cel mai mult sufera acum cei care se simt in sinea lor cineva pentru ca: au realizat multe, au obtinut diplome, au facut case, au schimbat masini, s-au scaldat in bani, “Ia uite cine sunt eu!”. Dar taman ei au inceput sa piarda din privilegii: pierd averea, pierd sanatatea si, maximum maximorum, pierd oamenii. Ei sunt cei la care prezentul si viitorul se muta in trecut. “Ia uite cine sunt!” devine “Cine-am fost eu!”. Adica “Ce-am fost si ce-am ajuns”. Cu dedicatie, melodia “pusca si cureaua lata”. Si mai e un proverb, ca sa epuizam sirul: “Orice cal ajunge gloaba”.
