Satu Mare, 7 și 8 august 2017: consultații și seminar

Consultații luni și marți, 7-8 august.

Seminar: Secretele relațiilor (audiență generală). Masculin, feminin, arhetipuri, cuplu. Luni, 7 august, 19:00-22:00. 90 lei

Programări și înscrieri
Roxana Petronela Stavilă
telefon: 0754625858

Din secretele relațiilor (ultima parte): Jocurile de rol în cuplu. Când mama se căsătorește cu fiul, iar regele cu prințesa

De ce eșuează relațiile? Există o rețetă a succesului? ‘Alte măști, aceeași scenă’ (pozia Glossă) zice Eminescu în genialitatea sa Universală. Viața este despre roluri și actori. Una din greșelile fundamentale pe care o fac oamenii în timp ce caută ceea ce nici ei nu știu prea bine, este distribuirea într-un rol a actorului nepotrivit. Dar ca să știm ce actor este compatibil cu fișa postului pe care o avem noi pregătită, este esențial să trecem prin incompatibilitate. Până suntem siguri de tipul de partener care ni se potrivește, trebuie să ne dăm seama ce anume partener nu ne dorim. Așa că îl atragem pentru că, pe măsură ce-l cunoaștem pe el, ne cunoaștem pe noi. Înțelegând cine este omul de lângă noi, înțelegem și cine suntem și cine nu vrem să fim noi înșine.

Incompatibilitatea relațională nu este nicidecum o dramă, ci un program de autocunoaștere. Aflați în căutarea identității într-o lume duală, oamenii sunt atrași de întoarcerea la unitate. Iubirea la nivel de suflet între două ființe nu este suficientă pentru a experimenta pe deplin starea de îndumnezeire, de transcendere a realității. În planul fizic este nevoie de contopirea a două suflete, dar și a două trupuri pentru a atinge starea de divinitate, de zeu și zeiță, Tată Creator și Mamă Divină. Dăm cuvântul Bibliei: ‘Pentru aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa şi cei doi vor fi un trup; aşa încât nu mai sînt doi, ci un singur trup.’ (Matei 19, 5-6)

Platon, în Banchetul, descrie atracția de nestăvilit spre întoarcerea la unitatea dintre divinul masculin și divinul feminin. ‘Pe timpuri, oamenii erau ființe perfecte, nu le lipsea nimic și nu exista nicio distincție între bărbați și femei, dar Zeus, invidios pe astfel de perfecțiune, i-au împărțit în două: de atunci, fiecare dintre noi este în permanentă căutare a jumătății sale...’.

Textul ne traduce explicit că jumătatea nu este în afara noastră! Suntem perfecți prin noi înșine. Atragem partenerul după chipul și asemănarea noastră, deci ca să ne simțim compleți și întregi într-un cuplu avem de lucru cu propria persoană. Mai întâi, trebuie să ne simțim compleți și întregi cu noi înșine. Nu ne îndrăgostim pur și simplu de cineva din exterior. Ne îndrăgostim de partenerul nostru ‘interior’, de cineva care proiectează în afară ceea ce se află deja în noi.

Pe măsură ce ne cunoaștem pe noi prin relații, ne asumăm și rolul care considerăm că ne reprezintă cel mai bine. Aici intervine integrarea celor 4 arhetipuri care ne scriu scenariul relațiilor. Odată cu experiența și cu vârsta, bineînțeles că rolurile se pot schimba. La cei ce trăiesc inconștient, schimbarea poate să nu apară în decursul acestei vieți, ei fiind prinși la nesfîrșit în ciclul dramelor, de care nu se eliberează.

Lipsa de maturitate emoțională a mamei poate menține controlul asupra fiului dincolo de vârsta a treia. Un exemplu real este al unei mame care la 90 de ani încă își trage la răspundere fiul de aproape 70, care încă îi permite să-i controleze viața fără să se elibereze. În acest exemplu, mama este evident că a asimilat toată viața arhetipul Războinicului, al cărui corespondent feminin este chiar Mama hiperprotectoare. De-a lungul vieții, ea desigur, și-a castrat propriul soț, care a căutat alinare în alte brațe feminine. Trăind cu o Războinică, un partener sau un fiu are două șanse:

• ori aleg să devină la rândul lor Războinici și să ducă o viață de moralitate, a se citi fie habotnică, fie plină de orgolii și judecăți la adresa celor ce nu se conformează regulilor (așa cum fac ei, cu forța, fiind dominați), ca să-și compenseze frustrările acumulate, acoperite de succese profesionale și de o viață socială bazată pe cultul imaginii și al tradițiilor;

• intră în rolul Îndrăgostitului. Îndrăgostitul este Prințul etern, care caută mereu câte o Prințesă, devenind Amant, pofta sa de cucerie ducându-se în planul seducției și al trofeelor erotice.

Sunt foarte frecvente căsătoriile în care femeia Războinică înlocuiește bărbatul cu copilul prin maternitate, identificându-se doar cu rolul incomplet de Mamă. Dar asta se întâmplă și când bărbatul de lângă ea nu-și asumă responsabilități, cum face un adevărat Rege, după cum vom vedea, ea apărându-și teritoriul unde se simte stăpână. Războnica Mamă poate ajunge să trăiască în casă cu Prințul Războinic, bărbatul combinând, de obicei, cele două arhetipuri: el produce resurse suficiente (dacă le produce), casa e casă, amanta e amantă, scandalul e scandal, dar soția și copiii sunt centrul de greutate al vieții lui.

În varianta în care bărbatul nici nu este stâlp, nici nu produce resurse, nu-și asumă partea sa de creștere a copilului, atunci nici nu încape vorbă de trezire a Războinicului din el. El respinge paternitatea, neasumându-și rolul de Tată (Războinicul este Tatăl, omonimul Mamei), complăcându-se astfel în rolul de Prinț, deci de copil imatur emoțional, neemancipat de sub tirania propriei mame, ce devine Amant. Efectul este firesc: Mama Războinică îndepărtează acest anti-model din viața copilului, încercând să-i ofere un Tată sau asumânu-și versiunea 2 într-1, Mamă și Tată, creând o legătură sufletească și fizică nesănătoasă cu copilul, care este pus uneori inconștient în rolul de partener.

Ce nu înțeleg Prințul și Prințesa, adică cei ce se identifică cu arhetipul Îndrăgostitului, adorând să flirteze, să fie curtați, să dețină palmares erotic, este că pe măsură ce vânează trofee, devin ei înșiși trofee. Ei doar au impresia că se află la conducerea jocului, în fapt sunt folosiți pentru beneficiile senzuale și materiale pe care le pun la dispoziție. Prelungirea dincolo de maturitate a rolului de Prinț sau Prințesă îngroașă rândurile Amanților, care se iluzionează a fi prădători feroce, devenind de fapt simple victime în această vânătoare. Capcana Amantului – vânător ajuns pradă ascunde:

• stima de sine încă neconsolidată;

• o nesiguranță mascată de căutarea confirmărilor în exterior, de la parteneri multipli;

• o conștiință limitată a propriei valori, din moment ce Amantul acceptă mai puțin de locul 1 în viața altcuiva.

Vânați sunt și Magicienii, mai cu seamă ei, cei mai expuși la experiențe relaționale. Ei fascinează, stârnind dorințe și fantezii prin statutul lor de specialist într-un domeniu profesional sau înțelepciunea dobândită prin cunoașterea misterelor vieții. Magicienii atrag potențiali parteneri prin simpla prezență sau prin munca lor, care inspiră și hipnotizează, indiferent că expertiza lor validată și recunoscută este în justiție, medicină, educație, tehnică, artă, sport, spiritualitate etc. Indiferent că sunt gânditori sau vindecători, Magicienii se bucură de recunoaștere și faimă, reprezentând modele pe care, dacă nu poți să le urmezi, poate reușești să le colecționezi. Dacă nu poți fi ca el/ea, poți aspira să fii cu el/ea și, automat, tot ce este și are el/ea, ești și ai și tu ca partener/ă. Magicienii au la rândul lor niveluri diferite de dezvoltare psiho-afectivă, care îi încadrează în mai multe specii.

Magicienii dominați de orgoliu dezvoltă cultul personalității, devenind fascinați de propria fascinație pe care o exercită. În acest caz ei pot dezvolta numeroase convingeri sau chiar un complex de superioritate în relații, niciun partener nefiind un candidat demn de el sau de ea, neezitând să se compare și să se victimizeze din pricina propriei superiorități neînțelese. Magicienii din această categorie sunt Îndrăgostiți notorii, prelungind pe termen nedeterminat rolul de Prinț sau Prințesă în care se complac, mulțumindu-se cu câte puțin de la mulți sau de la multe. Amanți feroce, devoratori de relații, ei devin propriile victime ce-și pun singure eticheta de piese de colecție în vitrina care se sparge când se evaporă vraja.

Magicienii Războinici ajung să se identifice cu munca, cu statutul profesional, cu dezvoltarea personală continuă, preferând celibatul sau căsnicia în care nu se împlinesc prin copii, forța creatoare fiind direcționată spre exprimarea de sine și spre viața socială. Excepție fac cei ce au copii, care trec în rolul de Părinte, limitându-se la rolul de Mamă sau de Tată, unde inconștient copilul ajunge să stea pe locul partenerului.

Acolo unde Războinicul triumfă, copiii, în loc să fie puși pe locul lor ierahic față de părinte, devin egalii sau părinții propriului părinte, creând grave dezechilibre în sistemul de familie. Unii Războinici sunt predominant Părinți, cei ce au o muncă fără impact major în evoluția altor oameni, obținând satisfacție numai din rolul de Mamă sau de Tată, copiii fiind puși centrul Universului și purtând povara așteptărilor și proiecțiilor părinților. Un cuplu de Războinici în care amândoi văd suprema realizare prin copii poate rezista o viață întreagă împreună, în ciuda incompatibilității pe diferite planuri. O dată cu creșterea copiilor și cu așezarea la casa lor, cei doi Războinici fac deseori front comun împotriva unuia din copii sau unuia din partenerii copiilor, ori rezistă împreună tocmai pentru că unul din copii se aliază cu unul dintre ei împotriva celuilalt. Atâta timp cât există lupta, un aliat și un adversar, fericirea Războinicului, căsnicia și imaginea publică sunt asigurate până la adânci bătrâneți, cu toleranță pentru escapadele partenerului care are nevoie să compeseze frustrările prin rolul de Amant sau Amantă.

Unii Războinici sunt și Magicieni, deci pe lângă rolul de Mamă sau de Tată prestează o activitate profesională care contează social și sunt dedicați evoluției personale. Magicianul are puterea de a elimina partenerul nepotrivit, care se opune evoluției sale sau care nu mai corespunde nivelului său de înțelegere a lumii. În acest caz, el își asumă creșterea copiilor, rolul de Părinte completând nevoile afective. Magicianul aflat în impas relațional cu un partener care nu-l mai reprezintă și care nu evoluează are întotdeauna de făcut o alegere decisivă:

• dacă se hotărăște să-și urmeze calea și să lucreze cu el însuși, în ultimă instanță spre binele mai multor oameni, va triumfa în el Magicianul, care divorțează de Războinicul din el însuși, punând pe un loc secundar atât nevoia de luptă, cât și orgoliul de Mamă sau de Tată.

• dacă preferă confortul material și confirmările sociale, va privilegia Războinicul, renunțând la creșterea personală și la contribuția majoră la viața altora punând în loc rolul de Mamă sau de Tată sau va renunța la el însuși sau la ea însăși, jucând rolul de Erou sau Eroină care se sacrifică pentru binele celorlalți, înțelegând că nu poți să-i ajuți la nesfârșit pe alții dacă nu te ajuți pe tine doar prin suferință și boală.

Și mai există categoria celor ce nu se mulțumesc cu puțin. A celor ce își asumă responsabilități. A celor ce știu să acorde exclusivitate în cuplu. A celor ce știu că locul lor este locul 1 în propria viață și în viața partenerului. A celor dispuși să muncească, să crească, să se îmbunătățească permanent. A celor ce rămân fermi și drepți în perioadele tulburi și nu renunță niciodată. A celor ce se ridică și merg întotdeauna mai departe fără să acuze, făcând din viață un prilej de sărbătoare continuă. A celor ce știu că partenerul ideal se naște întâi în interior, având datoria să fie mai întâi ei modelul pe care-l pretind din exterior. A celor ce vor totul. Doar ei au profilul de Rege sau Regină, având capacitatea de a integra celelalte 3 arhetipuri (Războinicul, Îndrăgostitul, Magicianul) în arhetipul suprem.

Nu se naște nimeni Rege sau Regină. Devii Rege sau Regină pe măsură ce treci probele, asemeni lui Făt-Frumos din poveste. Regii și Reginele sunt căliți prin suferințe, eșecuri, pierderi ireparabile dar, după ce mor de mai multe ori, reînvie prin singurul motor adevărat al vieții: credința! Inclusiv în relații, Regele și Regina pot da rateuri răsunătoare pentru a înțelege și a accepta că nu se pot face mai mici decât au fost destinați să fie, lângă nimeni și pentru nimeni.

Se întâmplă ca Regele sau Regina să se îndrăgostească, dacă nu chiar să se căsătorească și, după un timp, să se trezească în relație cu o Prințesă sau cu un Prinț, aflați în căutări exterioare. De multe ori, acest arhetip predominant în partener devine vizibil odată cu nașterea copilului. Prințul sau Prințesa, în loc să se maturizeze și să contribuie la creștrerea copilului, intră în competiție cu el. Prințul sau Prințesa ies la suprafață și lângă un Rege sau o Regină cu copil dintr-o relație anterioară, neputând accepta să-și împartă privilegiile sau să contribuie la creșterea unui copil care nu poartă genele sale. Crunt este momentul adevărului pentru Regele sau Regina care se trezește cu doi copii în loc de unul. Regele sau Regina devin pe nesimțite Mama sau Tatăl propriului partener, dependent încă de proprii părinți, dornic să mai copilărească, mai mult să primească decât să ofere, deci neînțărcat. 

Când nu e Prinț sau Prințesă, lângă Rege sau Regină se poate trezi mai ales după apariția copilului un Războinic neîmblânzit. Partenerul Reginei sau partenera Regelui intră în competiție cu ea sau cu el pentru copil, sabotându-l. Mai ales dacă în perioada de creștere copil Regele evoluează personal și profesional, amplificând rolul de Magician, Războinica ce crește copilul devine Mama castratoare invidioasă pe succesul partenerului. Astfel, relația în care se află Regele sau Regina devine o luptă permanentă, plină de reproșuri și nemulțumiri, conducând la pierderea motivației sau chiar la rătăcirea drumului.

Regele și Regina știu că iubirea se exprimă prin încredere, încurajări și timp acordat partenerului, dar ei trebuie să-și dea timp în primul rând lor. În momentul în care partenenrul îi împuținează, Regele și Regina primesc lecția trezirii, pentru a face la rândul lor o alegere conștientă:

• se reduc la rolul de Războinic, înrobit de orgoliul de a fi Erou, căutând compensații ca Îndrăgostiți/Amanți sau identificându-se cu rolul de Părinte al propriului partener pe care-l cresc ca pe propriul copil;

• își asumă pe deplin rolul de Rege sau Regină, înfruntând tradițiile, judecățile și prejudecățile sociale, păstrându-și credința în forța vieții, pregătit să renască prin iubire, hotărât să muncească cu el și să rămână până la capăt doar în relația care să-l împlinească pe deplin.

Cu toții am fost creați să aspirăm la rolul de Rege sau Regină în propria viață. Nu suntem în competiție cu nimeni, fiecare își construiește propriul regat, este responsabil pentru crearea propriei realități și este stăpân pe propria lume.

În Rege și în Regină se unesc:

• Îndrăgostitul care acordă exclusivitate unui partener unic, manifestând iubirea în toate formele sale, de la fidelitate și dăruire, până la sexualitatea împărtășită;

• Războinicul integru ce-și apără teritoriul și își impune valorile, devenind un Tată sau o Mamă care știu să nu pună copilul pe primul loc înaintea partenerului, care nu înlocuiesc partenerul cu copilul, care nu fac din copil o scuză pentru a amâna deciziile, care se concentrează să fie în primul rând un exemplu și nu o autoritate restrictivă, care nu trăiesc viața copilului, ci propria viață;

• Magicianul care își pune în practică și la dispoziția celorlalți darurile cunoașterii și priceperii pe care le șlefuiește pe tot parcursul vieții.

Tu cât îți dai voie să fii ceea ce ai fost creat? Ești conștient de alegerile tale? Dormi sau te-ai trezit? Cu ce rol te identifici?

Sursa foto: http://jezebel.com/5022958/kids--weddings-bad-idea

Din secretele relațiilor (partea a 4-a): Și își vor fi Rege și Regină până ce moartea...

Războinicul/Mama (partea din noi care acționează și luptă, eroul), Îndrăgostitul (partea din noi care iubește) și Magicianul (partea din noi care deține cunoașterea) conviețuiesc în interiorul nostru, stau la sfat, își cer drepturile și își cedează pe rând rolul principal. Sinteza lor este asigurată de arhetipul central care le unește și le ridică la cel mai înalt potențial, asigurându-se că fiecare din cele 3 roluri își păstrează și manifestă numai trăsăturile pozitive.

În orice basm, care descrie simbolic realitatea psihică universal umană, figura predominantă este cea a Regelui, cu corespondența sa feminină, Regina. Împreună, Regele și Regina formează un cuplu divin, singurul capabil să mențină coeziunea forțelor opuse din regat, stârnind admirație și loialitate prin puterea exemplului. Deloc întâmplător, basmele și filmele ecranizate după literatura fantastică se încheie cu scena nunții. Rețeta este atât de sigură, iar succesul garantat este asigurat de finalul atât de previzibil, încât scenariile de la Hollywood sunt trase la xerox. Noi, ca public, avem acest orizont de așteptare la capătul căruia uniunea imposibilă de până atunci să se împlinească.

Finalul basmelor și al filmelor nu are voie să ne trădeze credința și încrederea în forța binelui. Cu toții avem nevoie să știm că, la capătul eforturilor se află recompensa, că după război vine pacea, că după cădere avem parte de reabilitare. Titanicul nu se termină până ce Jack nu se căsătorește la sfârșit cu Rose, chiar dacă nunta este simbolică și are loc abia după moarte, seria Harry Potter nu se încheie (deși scriitoarea o poate continua) până ce tensiunea nu se liniștește și eroii nu se așază la casa lor, iar Stăpânul inelelor are nevoie de 9-12 ore de film (sunt versiuni cenzurate și altele necenzurate) pentru grandioasa nuntă de final a Regelui pribeag care se întoarce, câștigă împotriva tuturor adversităților și primește mâna Reginei sale. 

Prin rolul de Rege/Regină, interiorul se unește cu exteriorul. Toată călătoria interioară, toate probele trecute, toată evoluția noastră ca eroi desăvârșiți prin iubire și înțelepciune capătă recunoaștere și confirmare publică. De aici taina căsătoriei, care validează în plan fizic și social uniunea masculinului cu femininul, precum în Cer, așa și pre Pământ. One ring to rule them all, Un inel care să le stăpânească pe toate zice J.R.R. Tolkien în Stăpânul inelelor. Inelul Puterii este dovada supremă că cele 3 arhetipuri premergătoare au fost integrate: Războinicul/Mama, Îndrăgostitul și Magicianul devin 3 într-1. Evident, arhetipul Regelui/Reginei este cel mai rar întâlnit, într-un regat Regele fiind unul singur la atâția supuși. Simbolic, fiecare dintre noi are însă potențialul de a deveni Rege/Regină în propria viață, deci în propriul regat. Tot simbolic, căsătoria poate fi interioară, cu sine însuși, putându-se trăi foarte bine fără partener, într-un echilibru al masculinului cu femininul. Pe calea religioasă, amintim doar cum călugărițele sunt numite miresele lui Hristos. Omul se îndumnezeiește prin căsătorie, manifestând natura sa divină, dar experiența devine posibilă numai după ce fiecare dintre noi se căsătorește cu el însuși, deci face pace cu el. Regele/Regina poate foarte bine să trăiască și fără partener, dar dacă alegerea este de a experimenta viața împreună cu un partener, atunci el nu este validat în poziția de Rege/Regină decât prin uniunea totală pe toate planurile (spirit, suflet, fizic) printr-o nuntă, în fapt un ritual de confirmare socială. Prin nuntă, inelul/verigheta devine pecetea apartenenței unul la celălalt, care întoarce dualitatea în unitate. 

Principala calitate pe care o au Regele și Regina este EXCLUSIVITATEA. Devotamentul și loialitatea Războinicului/Mamei devin, prin arhetipul Regelui/Reginei, FIDELITATE. Asumarea unui singur partener într-o perioadă de timp (indiferent de durata relației) este apanajul Regelui/Reginei. Ca mamă ori ca tată poți avea mai mulți copii, fiecare cu personalități unice, toți având nevoie de loialitatea părinților. Exclusivitatea este însă imposibilă din rolul de părinte pentru un psihic sănătos al familiei. În familiile în care unul dintre copii devine centrul universului pentru unul din părinți, toți ceilalți se simt excluși, respinși, abandonați, inclusiv celălalt partenerul. Există și cazul invers în care copilul devine fidel unuia din părinți. Astfel apare căsătoria energetică între un părinte și unul dintre copii, care bulversează între sistemul de familie și crează breșe prin care se strecoară o puternică energie de excludere, care este distructivă, dacă nu chiar energia trioului conjugal. 

Fidelitatea se poate acorda numai rolurilor unice! În universul interior, ești fidel ție însuți, iar în exterior, fidelitatea se acordă numai partenerului! 

Nici măcar părinților, pentru că părinții sunt doi la număr. Eventual, le poți fi fidel părinților văzuți ca un întreg, dar fiecăruia în parte nu-i poți fi decât loial, pentru că altfel celălalt se va simți exclus. Este imposibil să-i fii fidel copilului și să păstrezi căsnicia nealterată! Fidelitatea presupune exclusivitate, care înseamnă să-l alegi pe 1! Iar 1 nu poate sta decât în oglindă cu tine, ceea ce înseamnă că nu poți da exclusivitate decât cuiva pe care-l pui pe același nivel cu tine, deci cu care te poziționezi pe picior de egalitate. Dacă faci asta cu copilul, atunci te mulțumești doar cu rolul de Războinic, deci de Tată sau Mamă, fără să aspiri la rolul principal în propria viață.

Regele nu își înșală Regina decât dacă este debilitat, ceea ce înseamnă că este influențabil, fricos și dă semne de paranoia. La fel și Regina. Frica de a nu pierde partenerul poate deveni posesivitate dusă până la obsesie. Cu cât încerci să previi ceea ce nu-ți dorești, cu atât creezi ceea ce încerci să combați. Din frică se naște controlul, iar din control ia naștere Tiranul. El se simte amenințat, vulnerabil, devenind interogator și răspunzând acid la orice fel de critică. Regele sau Regina care intră în rolul de Tiran este stăpânit de dorința de PUTERE, uitând că Regele/Regina reprezintă, de fapt, locțiitorul lui Dumnezeu pe Pământ. Puterea este energia ordinii și armoniei care îmblânzesc haosul și conflictul. Regele/Regina ajuns(ă) Tiran crede că deține Puterea, că se identifică cu Puterea, în loc să fie un canal de Putere acordat la Voința Divină.

Regele este o călăuză pentru ordinea din regatul său, regatul fiind propria casă și familie, respectiv sfera socio-profesională. El se lasă permanent ghidat, este îndrumat de sus, de puterile cerești, dar și de consilieri (cei ce intră în arhetipul Magicianului). Dar călăuza cea mai de preț este Regina, la fel cum și Regele este pentru Regină duhovnicul absolut. Dacă într-un cuplu nu-i poți împărtăși partenerului mai ales tainele sufletului și nu poți cere ghidare tocmai de la el în momentele de rătăcire, atunci nu joci rolul de Rege/Regină. Regele este expert în a lua decizii și a rezolva situații de criză, în care nu se pierde. Foarte bun ascultător, ca și Magicianul, își apără teritoriul ca un Războinic dar, spre deosebire de acesta, poate disimula, fiind un bun actor, care nu se înverșunează și nu ia totul în serios.

Regele sau Regina crește din Copilul Divin, care de mic privește lumea și viața cu spirit de joacă, bucurie și curiozitate. Copilul Divin retrăiește cu continuă mirare și încântare experiențele repetate care-i umplu sufletul, ca și cum ar fi prima oară. Regele sau Regina găsește resurse inepuizabile să se îndrăgostească în fiecare zi de același partener, pe care-l redescoperă cu aceeași pasiune. Inocența este trăsătura Copilului Divin pe care o va păstra viitorul Rege sau viitoarea Regină. Copilul Divin adesea pare naiv, absent, împrăștiat, ceea ce reprezintă de fapt conectarea sa la tot ceea ce îl înconjoară. Firea aeriană este doar o aparență, el fiind pe deplin conștient de legăturile sale cu exteriorul și de legăturile dintre elementele ce compun mediul în care trăiește. Îi pasă de tot ce există și trăiește conștient că este legat de întreg. Mai mult decât atât, Copilul Divin nu este deloc influențabil, deși știe să cedeze, dar nu-i urmează niciodată pe cei ce îl ademenesc pe căi greșite, având de mic discernământ și luciditate. Copilul Divin influențează el de mic anturajul și este viitorul Rege sau viitoarea Regină care se impune prin rolul de model. 

Regele sau și Regina manifestă energia dăruirii fără să pretindă nimic la schimb. Rolul său este acela de a crește, a îngriji și a proteja, de a dezvolta. Seamănă iubire, nu frică, știe când să se retragă și nu ține să aibă mereu dreptate, întrucât permanent are ceva de învățat. Regele/Regina este instrumentul lui Dumnezeu pe Pământ, posesor de responsabilități, dar și privilegii, însă nu este Dumnezeu pe Pământ. 

Regele/Regina trăiește conștient că merită tot ce are și că, la sfârșit, nu rămâi decât cu ceea ce ai dăruit. NU TE NAȘTI REGE/REGINĂ, DEVII REGE/REGINĂ! Regele nu exclude, ci include tot! El este principiul armoniei în acțiune, loial căii sale, dar fără a respinge alte căi. Altfel, ar fi doar un Războinic ce se luptă pentru a se impune cu forța, asemenea unui preot ce își apără dogma, ignorând că la Dumnezeu se ajunge și pe alt drum decât prin intermedierea sa. Regele/Regina unește elementele disparate ale ansamblului prin firul conducător, găsește numitorul comun care ține toate părțile laolaltă. Regele îi dă fiecăruia timpul de care are nevoie, fără să preseze, manifestând iubirea la nivel divin. Regele/Regina știe că iubirea acceptă, nu schimbă, drept urmare nu se amestecă abuziv, altfel devenind Tiran. Răbdarea și perseverența sunt atuuri de neclintit.

Adevărata putere a Regelui/Reginei se întemeiază pe credință. Viața sa nu poate fi concepută fără intervenția miraculosului, mai ales când circumstanțele se opun succesului și totul pare pierdut. Regele/Regina se bazează întotdeauna pe Dumnezeu, pe forța Universului care-i aduce forma cea mai înaltă în realitate. Regele nu trebuie decât să aibă în vedere direcția și să păstreze esența a ceea ce-și fixează cu puterea intenției. Rezolvarea apare de cele mai multe ori pe căi secrete pentru mintea umană, cert fiind că viața sa devine un lung șir de miracole. Regele cedează controlul, își ia alături lucrătorii de Lumină din lumea văzută și nevăzută. El este reprezentantul puterii pe Pământ, dar se abandoneazăa puterilor mai presus decât el! Regele își depășește constant limitele și își șlefuiește permanent convingerile.

Regele nu este niciodată învins și nu are frică de eșec. Știe să formeze alianțe, deține arta relațiilor, a selecției anturajului și știe să se retragă la timp. Regele/Regina își cunoaște valoarea și nu se compară cu nimeni, se uită în grădina altuia doar după modele pozitive, după oportunități de creștere. Își știe locul, nu cucerește ceea ce nu-i aparține, doar își protejează cetatea și veghează la creșterea calității vieții. Regele nu ia ce nu-i al lui, nu se atinge de ce e al altuia și nu ține ce nu-i mai aparține. 

Bun mediator, Regele/Regina acceptă diferențele și divergențele chiar și fără să fie de acord. De la înălțimea viziunii sale asupra vieții, în niciun caz nu este ispitit să ia lucrurile personal, înțelegând poziția și motivația fiecăruia! Regele/Regina dispune de o mare capacitate de sinteză și de abstractizare, de a vedea conexiunile ascunse, de a atinge starea de detașare din rolul contemplativ al observatorului care nu judecă. Factor de armonie si echilibru este însă doar în propriul regat! Regele/Regina nu se amestecă în treburile interne ale altor regate (alte familii, de exemplu). El își respectă locul și investește 100% energie și resurse numai în propria cetate. 

Coroana își așteaptă purtătorul. Inelul Puterii ascultă numai de candidatul cu inima pură de Copil Divin. Să ne amintim de Frodo din Stăpânul inelelor. Tocmai el, aparent naiv și incapabil, este ales să poarte povara datorită purității, loialității, perseverenței și curajului. Aspirația umană spre înalt se regăsește în arhetipul Regelui/Reginei, care include celelalte 3 arhetipuri. Tronul îți aparține...

Sursa foto: http://www.uniquenewline.com/product/king-queencrown-ringcrown-ring-setgold-crown-ring925k-silver-decorated-with-high-quality-zircon/

Cea mai mare greșeală în relații!

Dumnezeu este Iubire, iar noi suntem Iubire. Nimic mai adevărat. Însă iubirea nu înseamnă să fii doar bun, ci înseamnă să impui limite. A iubi nu înseamnă a te lăsa călcat în picioare. În momentul în care spațiul personal încetează să mai existe și voința este anulată, deja vorbim despre încălcarea dreptului la libertatea personală.

Dacă te lași invadat în numele iubirii și le permiți celorlalți să te vampirizeze, ai alunecat, fără să-ți da seama, într-un joc de roluri: ai devenit victimă! Când lași un agresor să-și facă de cap, nu te aperi și nu iei măsuri, dovedești că nu te iubești pe tine! Ori dacă iubirea nu pleacă de la iubirea de sine, ea este greșit înțeleasă. A-l iubi pe altul, deci a-i permite să fie cum vrea el, nu trebuie să conducă la renunțare de sine sau la sacrificiu. Bunătatea și toleranța manifestate față de altcineva se opresc acolo unde accepți să-ți faci rău singur neluând atitudine. A da șansă după șansă conduce doar la pierdere de suflet și uzură nervoasă.

A vedea numai lumina din fiecare om poate fi primul pas către idealism și naivitate. În numele iubirii, al bunătății și al toleraței poate să înflorească agresiunea, iar călăii își croiesc drum spre putere. Amânarea deciziilor și credința în schimbarea celuilalt devin instrumente de autosabotare. ‘Lasă-l, poate își revine!’, ‘Nu pot să-i fac rău!’, ‘Îl iert și îl accept așa cum este.’  Toate sunt replici care girează o lipsă de acțiune în spatele căreia se ascunde tocmai neiubirea de sine. Energia iubirii are și o puternică vibrație educativă.  Iubirea presupune și acțiuni de corecție, de limitare, de apărare.

Cea mai mare greșeală pe care o fac oamenii în relații este aceea de a-i trata pe ceilalți în funcție de potențial! Numai că oamenii trebuie evaluați după manifestare! După cum se comportă, nu după cum ar putea să se comporte. După cum sunt, nu după cum ar putea fi! 

‘E om bun, dar are și el o rătăcire.’ ‘Mai bea din când ân când, mă mai și bate, dar știu că mă iubește.’ ‘Mă agresează verbal chiar dacă suntem divorțați și nu mai are niciun drept asupra vieții mele private, dar e tatăl copilului meu, îl las în pace, suport, ce să fac?! Pentru copil!’ Asemenea replici descriu situații în care, în numele iubirii, al bunătății, al idealurilor umane, oamenii se lasă abuzați. 

La fel cum în numele credinței s-au comis atrocități, iubirea și bunătatea greșit interpretate le permit abuzatorilor, călăilor, persoanelor cu tulburări de comportament sau chiar cu probleme psihice să preia puterea asupra vieților noastre, să-și aroge drepturi, să ne îngrădească, dacă nu chiar să ajungă în funcții de conducere. Încă o dovadă prin care prin care, în numele lui Dumnezeu, se comit atrocități. De data asta suntem însă vinovați, pentru că permitem! 

În aceste cazuri descoperim un tipar de abuz pe care-l perpetuăm și pe care este obligatoriu să-l vindecăm. Efectul este dublu: ieșirea din rolul de victimă, respectiv limitarea călăului și împingerea sa tot în direcția vindecării. Iar acest pas nu se poate face decât prin acțiune, prin toate mijloacele, cu forța, dacă este necesar. Călăul nu poate fi îmblânzit decât dacă este agresat la rândul lui, acesta fiind singurul limbaj pe care-l cunoaște. Nu poți ajunge la cineva decât dacă vorbești aceeași limbă cu el. Dacă el folosește șantajul, manipularea, amenințările, constrângerile, frica, atunci nu poate fi trezit decât prin terapie de șoc. Rezultatele se obțin doar dacă-l domini, dacă te urci peste el, dacă starea de frică sau de panică pe care i-o induci are o intensitate mai mare decât cea pe care ți-o aplică el ție.

Prădătorii nu respectă prada. Dimpotrivă, speculează constant punctele sensibile și regizează un teatru psihopat cu scene de tortură psihică, cu foarte multe victime colaterale.  Ei nu știu decât de frică, nu se tem și nu ascultă decât de cei care îi domină la rândul lor. Respectul lor se câștigă numai prin mijloace coercitive.

A iubi oamenii nu este un act prin care renunți la tine și îl lași pe fiecare să facă ce vrea din tine. Dar avem nevoie de agresori tocmai pentru că ei trezesc în noi iubirea de sine! Intenția nu este de a acționa împotriva lor, ci de a lua măsuri pentru tine.

În planul fizic, manifestarea este unitatea de măsură a relațiilor. Toți oamenii pot fi buni, dar unii aleg să manifeste întunericul, iar ei trebuie tratați ca atare, în conformitate cu ce au ales, nu cu ce ar fi putut să aleagă și n-au făcut-o. Oamenii trebuie luați așa cum sunt, nu cum ar putea să fie. Altfel, realitatea noastră este doar o iluzie în care ne mințim singuri că se va schimba ceva fără să intervenim. Dumnezeu ne vrea buni, dar nu proști. Pasivitatea, sacrificiul și neiubirea se sine lasă prădătorii în libertate. Să nu ne mai mirăm că dreptatea este a celui care dă primul cu piatra sau a celui care urlă mai tare!

Sursa foto: https://www.tumblr.com/search/half%20tiger%20half%20man

Din secretele relațiilor (partea a 2-a): Prima iubire nu se uită niciodată! Pentru că se tot repetă până se vindecă.

Până găsesc oamenii de știință formula secretă a iubirii și până mai face biserica alți adepți care să creadă că sexul e un mare păcat, să revenim la treburile serioase și să mai activăm 25% din potențialul cu care venim la naștere. Vorbind despre 4 arhetipuri care coexistă în noi, ajungem la cel al Iubitului/Iubitei, al cărui sinonim ar fi ‘îndrăgostitul’. Folosim totuși termenul de Iubit/Iubită în loc de Amant/Amantă pentru a evita ambiguitatea ce ar putea trimite la ideea de triunghi conjugal, deși ne referim strict la iubirea romantică, la îndrăgostiți, nu la iubirea de părinte, de copil, de frate etc.

De la Rudolf Steiner citire știm că în primii 7 ani de viață orice copil se află în câmpurile mamei, în etapa de viață guvernată de Lună. De la 7 la 14 ani, în schimb, se trece în faza ‘tata’ a copilăriei. Figura maternă trece în plan secundar, copilul definindu-se în funcție de rolul principal masculin din viața sa, pe care îl poate juca tatăl natural sau un surogat al său: tatăl vitreg, un bunic, un unchi, un frate mai mare, un profesor. Experiența arată că se poate ajunge la un model masculin preluat din literatură sau cinematografie (erou de roman sau de film). Cel mai mare impact pentru copiii de 7-14 ani îl are descoperirea modelulului masculin! La aceasă vârstă de autocunoaștere se trasează foarte clar reperele umane: așa da/așa nu. Copiii adormiți copiază inconștient tiparele (de dependență sau agresivitate, de pildă), în timp ce alții ajung să se trezească, să discearnă și să facă alegeri conștiente. Din înțelepciunea strămoșească, știm că la 7 ani dacii separau copiii pe sexe: băieții învățau meșteșugurile și arta războiului, în timp ce fetele erau inițiate în artele vindecării și în tainele vieții domestice. 

Fetele între 7 și 14 ani, expuse la stimulii figurii paterne, își definesc tiparul de bărbat pe care îl atrag. Acum se alege dacă fata va atrage același tip de partener ca și mama. Băieții între 7 și 14 ani împrumută valorile, sistemul de credințe și tiparul de comportament al modelului maculin. Aceasta este perioada eroismului, în care fiecare copil își caută eroul de sex masculin pentru a-l clona mai târziu. Astrologic vorbind, după 9 ani, de obicei, după prima inversare a axei Destinului și înainte de 14 ani, când Nodurile Lunare sunt din nou în cuadratură cu cele din harta natală, se stârnește interesul erotic. Mecanismul psihologic este proiecția: la fete, trăsăturile modelului masculin sunt proiectate pe un băiat care emite pe frecvența idealului patern, în timp ce băieții au prima lor erecție conștientă de... masculinitate și simt nevoia să manifeste, să treacă la acțiune, să pună în practică, să descarce în relația cu fetele ceea ce au înțeles ei din a fi bărbat aflat la început de drum, totul pe fondul transformărilor hormonale de la pubertate.

Dacă mama își depășește atribuțiile și acaparează băiatul și după 7 ani, împiedicându-i accesul la un rol masculin predominant, sau dacă băiatul crește într-un mediu feminin sufocant, unde masculinitatea este castrată, ‘băiatul mamei’ se va trezi mai târziu în rolul de Don Juan. El va căpăta o dependență de energia feminină, ca să nu-i spunem lipsă de sațietate. Greu va putea să reziste într-o relație stabilă fără să calce pe alături, diversitatea feminină fiind pentru el un drog. Băiatul neînțărcat (zis și cu suzetă) fie va păstra dependența de mamă, pe care o va pune înaintea oricărei partenere, fie nu se va mulțumi niciodată cu o singură femeie, nefiindu-i nici lui foarte clar ce caută. Rolul pe care-l va juca va fi oricum cel de aventurier erotic, de explorator veșnic dornic de noi cuceriri. 

Corespondentul feminin este, desigur, ‘fata lui tata’, care devoltă o atracție către autoritatea masculină, identificându-se cu rolul de putere al tatălui. Fata poate decide că femeile sunt slabe, așa că preia forța masculină ce o transformă într-un vânător redutabil, devenind o seducătoare incurabilă care, în momentul în care prada a cedat și a fost devorată, își mută centrul de interes. Scopul amazoanelor este să vâneze, nu să ucidă prada. Cocoșul are o părere proastă despre găina care stă sau se împiedică, pierzându-și respectul față de ea.

Atracția erotică este inevitabil urmată mai devreme sau mai târziu (în zilele noastre, de obicei, mai devreme) de experimentarea sexualității. Dacă asimilarea modelului masculin s-a făcut în mod echilibrat, atât fetele, cât și băieții vor manifesta valorile masculine superioare: integritate, decizie, protecție, loialitate, responsabilitate. Așa se disting cei pregătiți să-și asume de timpuriu provocările vieții, căsătorindu-se devreme și devenind părinți uneori chiar înainte de vreme. Ei aplică în viața de cuplu de mici un model de iubire, bazat pe grijă și simț al datoriei. Nu de puține ori, Iubita responsabilă se căsătorește cu băiatul neînțărcat, asumându-și ea, în locul lui, greutățile și grijile casei, până când, într-un final, tot clachează psihic sau fizic, ca să înțeleagă că rolul ei nu este acela de salvatoare și nici de femeie-bărbat. În această ipostază, ea niciodată nu se va simți întreagă.

Când este preluată energia brută masculină, băieții și fetele, viitorii bărbați și femei, aplică nu modelul de iubire, ci de putere! Iar puterea este asociată principiului plăcerii și consumului. Ei își asumă un rol dominant, impunîndu-și voința, partenerul sau partenera fiind nevoiți să execute, să facă pe plac, să se sacrifice ori să se refugieze în muncă, responsabilități sau copii. Călăul erotic își întâlnește victima, forțând-o să înțeleagă după un timp că nu e la locul potrivit. Totul face parte din procesul de maturizare, mai ales a celui ce se lasă abuzat, ca să-și vindece orgoliul de victimă, de sacrificat sau de indispensabil, ce provine dintr-un exces de energie feminină preluat, care se cere îndreptat.

Iubirea se concentrează doar pe cât oferă, puterea se concentrează pe cât cere! Iubirea dă, puterea ia! Dar iubirea care oferă nu are niciodată voie să încalce legea universală a echilibrului: dacă dă și nu primește la schimb, devine abuzivă și autodistrucivă.

Mai există situația în care nu există clar definit nici modelul masculin și nici cel feminin. Atunci, adultul rămâne un visător care idealizează iubirea, pe care o filtrează prin frica de suferință. Rezultatul este refuzul de a iubi, frica de a se apropia de un partener de sex opus, sexualitatea incertă ori homosexualitatea. Așa se nasc fata bătrână sau femeia frigidă și bărbatul impotent, dezinteresați de apropierea fizică, incapabili să ofere sentimente, simțindu-se prizonieri în propriul trup.

Frustrările sexuale și închiderea față de actul erotic, fuga de relație în urma dezamăgirii sunt alte acte de autosabotare ce se manifestă la vârsta adultă. Persoana ce le ține în brațe fără să le dea drumul ajunge la sado-masochism, ucigând arhetipul Iubitului/Iubitei și dând putere absolută Răboinicului! Un Războinc dezlănțuit ce dezvoltă fixații și obsesii, însetat de răzbunare, cântat în muzică și literatură pentru răutatea ce poate căpăta accente cu nuanțe între malefic și demonic.

Arhetipul Iubitului/Iubitei dă forță de viață, respingerea sa conducând la boală psihică, distrugere, rol de prădător, călău sau Dumnezeu în viețile altora. Evident, există și o alternativă la rolul de partener erotic, lipsa unei relații de cuplu sau a unei vieți sexuale active putând fi sublimată prin preocupări spirituale, activități creative și artistice, un hobby, o mare pasiune. Orice semn de frustrare sexuală și de răutate indică însă că forțele distructive le depășesc pe cele creatoare, deci că arhetipul îndrăgostitului este adormit. Și, cum știm din poveste, orice frumoasă adormită își așteaptă prințul care să o sărute și să o trezească la viață. La fel cum orice broscoi norocos poate deveni prinț la sărutul unei prințese dispuse să-și folosească pecetea buzelor.

Iubitul și Iubita coincid cu Prințul și Prințesa din poveste. Acest nivel este doar un stadiu în devenirea ca întreg, numai că există persoane care se identifică predominant cu rolul de Prinț sau Prințesă, preocupați să-și satisfacă numai dorințele, plăcerile și senzualitatea, pentru care jocul seducției, experimentarea sexuală și nevoia de altceva devin scopuri în sine. Nu orice Prinț devine Rege și nici orice Prințesă nu candidează la rolul de Regină. Dar până să ajungem la tron, mai rămâne să dezbatem un arhetip, cel al Magicianului. Între timp, frumoasa adormită și broscoiul își așteaptă sărutul...

Sursa foto: http://isha.sadhguru.org/blog/lifestyle/relationships/the-meaning-of-true-love-love-beyond-words/