Printre programele care sunt implementate la nivelul speciei umane poate cel care stârnește cele mai multe suspine și aprinde cele mai înflăcărate fantezii este cel al sufletelor gemene. Teoria cu pricina pretinde că fiecare o are o jumătate perfectă de sex opus. Una singură. Aceasta ar fi sufletul nostru geamăn, după care tânjim uneori fără să-l întâlnim în această viață. Jumătatea noastră perfectă, conform teoriei sufletelor gemene, ar fi creată pentru noi de la începutul timpurilor și rămâne aceeași până la finalul veacurilor.
Fără intenția de a frânge inimi sau de a tăia aripi, chiar sub acuzația de răceală, cruzime ori sadism, e timpul să ne trezim la realitate din această proiecție. Iubirea neîmplinită se întemeiază adesea pe această perspectivă a cuplului condamnat la nefericire din cauze externe: de obicei, îndrăgostiții se întâlnesc în momente nepotrivite, când cel puțin unul este indisponibil, sau părinții ori societatea se opun. Iubirea imposibilă și nefericirea în dragoste se pare că sun o modă romantică (și aici vorbim chiar de curentul literar și artistic romantic) mereu la modă. La baza acestui curent ar sta un pasaj din Platon (în Banchetul), care povestește că, la început, oamenii erau ca niște sfere hermafrodite (adică și bărbat și femeie în același timp) ce deveniseră atât de puternice încât zeii au hotărât să le spargă în două pentru a nu se mai simți amenințați. De atunci, fiecare își caută jumătatea pentru a forma din nou sfera perfectă.
E adevărat că sfera există, dar oamenii nu știu să o caute! Cu toții aspirăm spre ieșirea din dualitate și spre întoarcrea în UNU, în Spirit, care nu este nici bărbat, nici femeie, ci doar este. Jumătatea perfectă există! De întâlnit o întâlnim mereu: dacă ești într-o relație, partenerul tău este jumătatea perfectă, dacă ai ieșit dintr-o relație, fostul partener era jumătatea perfectă, iar viitorul partener va fi și el jumătatea perfectă. Perfectă pentru nivelul tău de evoluție din acel moment.

