Cum ne mințim singuri cu astrologia! Jupiter, vânzătorul de gogoși

Între cele mai mari aberații astrologice, la rang de cinste se situează înțelegerea greșită a energiei planetei Jupiter, denumită ‘Marele Benefic’. Beneficitatea nu înseamnă deloc noroc chior, mană cerească ori pomană pământească. 

În primul rând, Jupiter ne pune față în față cu modul nostru de gândire, cu sistemul de valori și cu prejudecățile. Între 11 august 2015 și 9 septembrie 2016, mulți nativi Fecioară sau mulți dintre cei cu Ascendentul în Fecioară au crezut că gata, au scăpat de ce a fost mai rău și le cântă pe gard cocoșul din ‘Punguța cu doi bani’. Am întâlnit nativi Fecioară sau cu Ascendent în Fecioară atât de supărați pe Jupiter, pe viață și pe Dumnezeu, încât au ajuns să declare că astrologia nu e demnă de încredere. Problema nu este nici a vieții și nici a astrologiei, ci a lor, strictă și personală. Vorbim de cei ce s-au mințit pe ei, așteptând cu mâna întinsă darurile, care au crezut că le pică fără ca ei să schimbe ceva. Din septembrie 2016, e rândul multor Balanțe sau multor nativi cu Ascendent în Balanță să cadă în aceeași capcană, asta numai și numai în cazul în care nu pricep exact ce vrea Jupiter de la ei!

JUPITER NE DĂ DREPTATE! Orice credem, el ne confirmă! Gândurile noastre ne creează realitatea, iar Jupiter aduce confirmări peste confirmări că ceea ce este în capul nostru ajungem să trăim în plan fizic. Jupiter amplifică abundența în ograda celor ce simt că au destul și să sunt suficient de buni și de merituoși. În schimb, celor ce se tem că vor pierde ceea ce au sau că nu obțin ceea ce vor, Jupiter iar le dă dreptate. Și ei chiar rămân fără ceea ce se temeau că vor pierde ori se îndepărtează tot mai mult de scopurile pe care nu le mai ating.

Legea lui 2. Sau despre lupta omului pentru înfrângere!

Universul este dual, viața noastră oscilând între doi poli: sus și jos, stânga și dreapta, înainte și înapoi. Punctul de plecare este mereu același, unul singur, 1. Dar, în momentul în care ne punem în mișcare, deci în momentul în care permitem vieții să curgă prin noi, deja se manifestă o alternativă, apar două posibilități, 2. Când ne luăm ca reper o destinație, de exemplu, avem varianta de a o lua drept sau pe ocolite, de a merge pe drumul cel mai scurt sau pe cel mai lung. Dacă ne-am luat un punct de reper, ne-am fixat o destinație, deci ne-am stabilit un scop, iarăși vine în existență și a doua posibilitate: să ne răzgândim. Astfel, scopul inițial este abandonat și înlocuit cu altul. În momentul în care energia lui 1 este pusă în mișcare, se naște energia lui 2. Numai stagnarea, deci lipsa de mișcare, este sterilă. 

Nu putem ști ce este albul dacă nu știm ce este negrul. Cu toate acestea, culorile sunt doar proprietatea obiectelor de a reflecta undele electromagnetice ale luminii. Albul este rezultatul reflecției totale a Luminii, în timp ce negreul rezultă din absorbția totală a Luminii. În esență, tot despre Lumină este vorba, indiferent că noi percepem alb sau negru. 1 este Sursa lui 2, iar 2 se resoarbe în 1. Dumnezeu nu se cunoaște pe El Însuși decât prin creația Sa. Iar Sursa a tot ceea ce există, Dumnezeu, 1, permite lui 2 să se manifeste fără condiții! Energia dă naștere materiei, iar materia ia o infinitate de forme. 

Aceasta este LEGEA OPOZIȚIEI: 2 i se va opune întotdeauna lui 1, iar 1 va avea mereu un 2 în oglindă. (Despre legea lui 1 citește aici.)

Numai că orice naștere are înscrisă în ea un cod al morții, orice început are un sfârșit, orice ridicare va atrage căderea, orice proces de generare va fi subminat din interior de distrugere. Mai devreme sau mai tîrziu, 2 se întoarce în 1, se autodistruge, se autodevorează, precum șarpele care-și mușcă coada, devenind 0 (zero). Chiar și Dumnezeu se recreează prin cicluri de autodistrugere a propriei creații, marcând ere sau eoni, în care o nouă formă o înlocuiește pe cea veche.

Ori noi trăim pe o planetă în care energia se manifeStă printr-o materie densă, în care totul are formă și poate fi perceput prin cele 5 simțuri. Materia, ca tot ce emană din Sursă, are propria sa inteligență. Lumina, sursa, esența, îl manifestă pe Dumnezeu creator, ducând viața mai departe, spre alte forme. Invers, materia, cu cât este mai densă, mai neagră, mai întunecată, se opune expansiunii vieții, limiteză, blochează, interzice, permite germenilor de autodistrugere să încolțească.