Venim pe această lume să experimentăm la nivel individual, să fim unici, să reducem toate posibilitățile la una singură. În corpul fizic, infinitul devine 1. Poate cea mai grea lecție pentru noi ca indivizi este să facem alegeri și să luăm decizii. Din alegerile multiple pe care le putem face în orice clipă avem de învățat să rămânem la una singură, iar odată luată decizia, să ne-o asumăm definitiv. Numai când alegerea respectă principiul numărului 1 suntem în acord cu Divinitatea, respectăm legile Universului, căci 1 este numărul lui Dumnezeu, din care decurg toate celelalte numere și puterile lor, deci tot ceea ce există.
Fiecare dintre noi are calea lui, care este de asemenea unică. Una singură. Pe calea noastră, cel mai important este să cerem și să păstrăm numai ceea ce este al nostru. Iată din nou exclusivitatea ca forță! Nu putem păstra mult timp ce nu ne aparține. În funcție de alegerile pe care le facem însă, dacă intrăm pe teritoriul altcuiva și trăim prea mult în dualitate, calea noastră începe să ocolească și ajungem să pierdem chiar și ce era al nostru până atunci. Dumnezeu redistribuie întotdeauna ceea ce este al nostru dar nu folosim. Simplu, îi găsește alt loc, îl ia și-l dă altuia.
Cât timp ne păstrăm în legea lui 1, în alegerile ferme, în deciziile asumate față de noi înșine și față de ceilalți, în exclusivitate, în integritate, toată puterea este la noi. Cu prima minciună față de noi înșine și față de alții intrăm în dualitate, sufletul ni se împrăștie, ieșind de pe drumul nostru. Unde ajungem? Pe drumul altuia! Ajungem să trăim viața altcuiva.
Cel mai evident transfer de putere se face la nivelul energiei sexuale. Sexul este cea mai mare putere din Univers, forța creatoare, prin care masculinul se unește cu femininul. Sexualitatea manifestată în iubire într-un cuplu asumat îl coboară pe Dumnezeu pe Pământ.
Ce se întâmplă când, în afara cuplului, unul dintre parteneri întreține relații sexuale cu altcineva? Sexul este desprins, în primul rând, de iubire și devine o manifestare a puterii. Partenerul care înșală face ceva pe ascuns, la adăpstul întunericului, deci scoate Lumina din cuplu, intrând într-un joc de putere pe care-l joacă cu ambii parteneri. Este evident că la mijloc există o neasumare, o lipsă de poziționare clară. Cel ce înșală pune în scenă un comportament evitant, deci fuge de asumarea unei decizii ferme. El/ea nu se confruntă cu alegerea, ajungând să fie prins/ă între două planuri. Din unicitate, plonjează în dualitate, separând sufletul de trup și ajungând să-și scadă puterea.
Ce nu stăpânești, te stăpânește. Atunci când cineva are de ales între doi parteneri de care se leagă sexual (să nu amintim cazurile în care vorbim de cel puțin doi parteneri), deja persoana cedează altcuiva puterea asupra sa. Altcineva e stăpân pe el/ea, de fapt ambii parteneri au drepturi asupra lui/ei. În relația paralelă în care nu dragostea este liantul, infidelul/infidela se conectează la toată Umbra partenerului, care ajunge să-l domine până la obsesie.
Relația sexualizată în afara cuplului este de înțeles și ea în anumite cazuri, de pildă cele medicale, în care unul dintre parteneri este inapt fizic pentru mai mult timp, producând dezechilibre hormonale și psihice în partenerul complet funcțional. Dar în situația în care unul dintre partenerii unui cuplu leagă o relație paralelă, el ajunge să-și dea valoare doar pentru o parte din el/ea, lăsându-se folosit ca pe un obiect, reducându-se la o simplă bucată de carne, devenind pradă.
Asemenea situații apar în momente de testare a capacității de a lua decizii, asociate lecției iubirii! Pentru că cineva care se iubește nu acceptă să se împuțineze, să se facă mai mic decât este, să se rupă în bucăți! Sunt frecvente cazurile în care cineva care nu se iubește, care s-a complăcut îndelung în rolul de victimă/sclav/servitor și care n-a știut să-și descopere valoarea personală ca individ, în momentul în care întâlnește iubirea adevărată, care-i deschide tot sufletul și îi modifică automat vibrația corpului, se sperie și fuge! Și unde se duce? Înapoi în relația pe care chipurile o încheiase, dar care îl pune la adăpost de Iubirea care îl orbește cu Lumina sa. E mai bine în confortul lipsei stimei de sine, căci pe aceea o cunoaște cel mai bine.
De ce să te înalți când poți să cobori? De ce să te faci mare când poți fi și mic? De ce să fii neprețuit când poți să te dai așa ieftin?
Alegerea neasumată îl/o face pe cel/cea care merge pe două căi (sau mai multe) să aleagă de fapt împotriva sufletului. Sufletul se desprinde de trup, care devine incapabil să mai primească iubirea și ajunge să se degradeze, atrăgând suferințe mentale, emoționale, fizice.
Da, efectul Iubirii poate fi schizoid! S-a demonstrat clinic că, atunci când ne îndrăgostim, se activează în creier aceleași procese care au loc în cazul dereglărilor psihice. Pentru cineva care învață pentru prima oară să iubească și să se lase iubit/ă, dragostea poate să ducă la nebunie, la manifestări iraționale, la schimbări de dispoziție, insomnii, dureri de cap, reacții alergice, impulsivitate, gânduri obsesive. S-a ajuns ca OMS (Organizația Mondială a Sănătății) să clasifice dragostea drept boală psihică, sindromul 63.9. Impactul poate fi atât de mare pentru partenerul care își deschide pentru prima dată inima și se întâlnește cu sinele și cu Dumnezeu în corp, încât poate să o ia razna la propriu.
În nomenclatorul bolilor psihice, la sindromul menționat se inventariază printre manfestări și stima de sine hipertrofiată. Pentru cineva care nu s-a simțit o viață iubit și validat să fie pus de sufletul său pereche în rolul de Rege sau Regină înseamnă trecerea de la o extremă la cealaltă. Tranziția aceasta bruscă induce un comportament bipolar. În asemenea cazuri, deschiderea totală a inimii aduce conectarea la propria sexualitate, în potențialul său maxim. Lipsa de până atunci devenită dintr-o dată exces împinge partenerul care se descoperă în dimensiunea sa divină să acopere lipsa de care a avut parte în trecut. Așa se face că, înțelegând acum natura sexualității sale divine, el/ea se întoarce la fosta relație pentru o demonstrație sexuală de forță, înlocuind iubirea cu puterea ce creează dependență, control, dominare, obsesie.
Iată că ‘nebun din dragoste’ nu e doar o imagine poetică, ci o realitate medicală. Dacă nebunia poate lua naștere din dragoste, ce anume împiedică vindecarea? Lipsa unei alegeri care să dizolve dualitatea într-o direcție unică.
Alegerea corectă este întotdeauna cea a inimii! Este de regulă alegerea care te sperie! Care te face să-ți înfrunți cea mai mare frică! Nimic nu dă mai multă dependență ca Iubirea, iar odată ce ai cunoscut-o, e imposibil să-ți mai dorești altceva și să renunți la ea. E imposibil să vrei să mai fii vreodată mai mic decât ai descoperit că ești cu adevărat! Numai această alegere poate aduce din nou sufletul în trup și îl poate chema pe Dumnezeu înapoi. Căci el se manifestă întotdeauna acolo unde există integritate și asumare la lumina zilei. După chipul și asemănarea Lui, noi suntem creați să aducem în planul fizic Adevărul, Lumina și Iubirea!
Nimic și nimeni nu este de condamnat, cu atât mai puțin cei ce au nevoie să experimenteze dualitatea ca să înțeleagă că puterea stă în alegerea unei singure căi. Aici, pe planeta noastră, totul este de trăit, de rezolvat, de vindecat, de rafinat, de transformat, de sublimat. Alegerile corecte sunt cele prin care lăsăm viața să curgă într-o formă tot mai armonioasă, într-o experiență tot mai înaltă, într-o trăire tot mai curată, mai pură, mai luminoasă.
Sursa foto: http://www.punjabigraphics.com/pg/good-night/page/33/
