''- Fii gata, stăpâne, că iată se apropie zgripțoroaica de Scorpie.
Scorpia, cu o falcă în cer și cu alta în pământ și vărsând flăcări, se apropia ca vântul de iute; iară calul se urcă repede ca săgeata până cam deasupra și se lăsă asupra ei cam pe deoparte. Făt-Frumos o săgetă și îi zbură un cap...'' (Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, basm popular)
Basmele nu sunt doar pentru copii. Personajele din poveștile folclorice sunt arhetipuri, deci prototipuri, mai pe înțeles roluri pe care le jucăm și le întâlnim în relații.
Scorpia, de pildă, este prototipul pentru femeia rea. În basme, Scorpia este o ființă supranaturală, un monstru feminin cu mai multe capete care scoate flăcări pe nări. Corespondentul masculin din basme este Zmeul, căruia i se spune cel rău, deși sună a pleonasm, întrucât Zmeu bun nu există, el întruchipând însăși forța răului. În limbajul curent, despre o femeie rea se vorbește ca despre Scorpia aia..., însă Zmeul exercită o fascinație care îi conferă putere de atracție, așa că termenul zmeu a intrat în vocabular ca o ispită interzisă, ceea ce nu e neapărat doar negativ... Pentru a descalifica un bărbat, i se spune Căpcăunul ăla... Căpcăunul are atributul de devorator, el fiind o amenințare la adresa copiilor pe care vrea să-i mănânce, un monstru cu formă de om a cărui diformitate îl face respingător și a cărui cruzime stârnește panică.
În relațiile personale, ca și în basme, răului i se opune o forță egală venită din tabăra binelui. Cineva trebuie să salveze un bărbat bun de o Scorpie și cineva trebuie să salveze de un Căpcăun o femeie aflată la ananghie. Astfel, multe femei și mulți bărbați au în sfârșit ocazia să devină cineva...
