Urmează să se împlinească 30 de ani de când am luat
pentru prima dată contact cu astrologia, pe care îmi e clar că viața a vrut să
o practic, căci eu aveam cu totul alte planuri. Și fac această afirmație cu
scuzele de rigoare, căci nu am nicio dovadă științifică în sprijinul meu. De
vreo 17 ani scriu, public, consiliez, particip la conferințe și mă dau pe
sticlă prin mass-media, ei m-au chemat, nu am ținut eu morțiș să mă duc, ba
chiar de atâtea ori am și refuzat. La fel, fără vreo justificare științifică, vă
pot spune cu mâna pe inimă că așa a fost să fie, să mă dăruiesc într-o profesie
controversată, contestată, adesea ridiculizată, în care nici nu cultivăm
cartofi pe care îi mâncăm și nici nu tragem scânduri la rindea (în apărarea
mea, avem leuștean și pătrunjel în spatele casei, iar în ceea ce privește
abilitățile, am niște daruri legate de motricitatea fină). Noi, cei cu
astrologia, apoi numerologia și atâtea alte arte/științe divinatorii cercetăm lumea
nevăzută, vedem ce se află în cer și pe pământ, cu metode, instrumente și
tehnici specifice ca să stabilim conexiuni, interdependențe, corespondențe care
să dea sens și direcții alegerilor de fiecare zi ale Omului, ducând mai departe
o cunoaștere ancestrală care, în cazul astrologiei de exemplu, este atestată de
5000 de ani.
Dacă mă întreb cu mintea cum funcționează lucrurile,
nu aș fi în stare să explic rațional, în ciuda faptului că s-ar zice că n-aș fi
chiar lipsit de inteligență, cu un IQ acolo, mediu plus, și în ciuda
parcursului meu academic pe care nu l-am abandonat, ajungând chiar la cercetare
științifică, la conferințe internaționale, la articole publicate și la bătăi de
inimă că scria acolo pe ecuson și pe prezentare (fizic sau online, la Oxford,
Tallinn, Copenhaga etc.) numele meu din partea ROMÂNIEI.
Dacă e să fac o retrospectivă și să mă uit la filmul
meu cu astrologia și cu numerologia, zâmbesc amintindu-mi de clienții care
credeau că au venit ca la ghicit, de clienții nemulțumiți că nu le-am spus ce
li se întâmplă, de clienții care au zis că nu li s-a întâmplat ce aș fi zis eu,
de clienții care nici n-au înțeles ce le spuneam pentru că ei erau fixați pe o
idee și nici nu puteau să audă, de clienții care au revenit după câțiva ani
când au mai deslușit câte ceva din ce voiam eu să le zic, de clienții cu
așteptări și dornici de confirmări, de clienții care au venit cu părerea lor și
au plecat tot cu părerea lor și alții. Să nu creadă cineva că această muncă
este întotdeauna plăcută, dimpotrivă, uneori îți dă șansa unică în viață de a
te simți inutil.
