7 semne ale unei relații toxice

În plină criză a unei relații între doi adulți, indiferent că relația este între doi iubiți sau soți, între un părinte sau un copil, între frați sau între prieteni, între doi colegi sau între un șef și un subaltern, eticheta la modă a ajuns să fie ‘Relație karmică’. ‘N-ai ce să faci! Stai acolo, înseamnă că ai ceva de plătit față de celălalt.’ Zău? Chiar așa să fie?

Până una alta trăim în lumea formelor, iar forma are un caracter finit, deci limite foarte clare, inclusiv un început și un sfârșit. Relațiile se subordonează acestor principii, prin urmare se termină la un moment dat. La fel și chinul, dacă balanța între doi oameni a ajuns să incline spre minus. Sistemele de credințe și convingeri pot ține însă doi oameni împreună din frică (de supraviețuire, frica de a pierde, frica de eșec), din standarde sociale (așa e bine, așa se face, așa e frumos) sau din promisiuni de campanie electorală religioasă (“Ți-a dat Dumnezeu bărbat/femeie spre mîntuire. N-ai cum să-l/s-o lași, așa vrea Dumnezeu.’). Nici societatea și nici Biserica nu ne vor fericiți și liberi, ci plini de frică, suferinzi și dependenți. Instituțiile luptă împotriva binelui suprem al individului, în ciuda scopurilor declarate. Dacă indivizii ar trăi cu toții bucuroși, împliniți, prosperi, nu ar mai fi nevoie de sisteme care să îi ghideze și nici de puterea și privilegiile celor ce lucrează în aceste sisteme.

Orice relație, indiferent ce spun tradiția, lumea sau Biserica, în momentul în care ne face mai mult rău decât bine, devine TOXICĂ. Primul pas spre eliberare este CONȘTIENTIZAREA, când ne dăm seama cum stau lucrurile și începem să nu ne mai mințim, întrezărind frânturi de adevăr. Vedem lucrurile așa cum sunt, nu cum ne-am dori noi să fie. Dar până la desprinderea din închisoarea toxică, cea mai lungă este CALEA ACCEPTĂRII. Vedem cine este celălalt și ce am devenit noi lângă el/ea, dar avem nevoie să ne învingem toate fricile ca să punem punct. Efortul de voință atrage deseori un sprijin din exterior de care ne agățăm ca să facem marele salt. Abia atunci putem să ne uităm înainte și doar după o perioadă de doliu, de vindecare, avem puterea să nu mai tragem cu ochiul înapoi. În funcție de nivelul de autocunoaștere și de gradul de evoluție al fiecăruia, încheierea unei relații toxice poate dura între câteva săptămâni și câțiva ani, exceptându-i pe cei ce rămân legați prin convingerile întărite de jurămîntul ‘până ce moartea ne va despărți’.

Care sunt semnele unei relații toxice? Luăm ca punct de reper relația de iubire, fără să ne limităm la aceasta.

1. Partenerul este atât de ‘evoluat’ încât a devenit autosuficient. El deja se cunoaște perfect, iar singurul care are de făcut schimbări radicale ești tu. Tu e cazul să te modelezi, pentru că el nu are ce să schimbe și numai tu ai probleme. Comunicarea nu atinge stadiul de dialog, devenind unidirecțională: îți spune el/ea ce să faci, pentru că numai ca el/ea e bine. El/ea știe deja tot, iar când știi tot nu mai ai ce să mai înveți. Partenerul a atins un nivel de la care nu dorește să mai facă niciun fel de schimbare cu el însuși. Aproape s-a mântuit, în cel mai scurt timp îi vor crește aripi și va deveni înger păzitor. (Sper că nu al nostru!) Reacția sa este, de fapt, o fugă de propria persoană. Un asemenea partener manifestă un comportament evitant, mascând rănile sale profunde pe care, în loc să și le vindece, preferă să le proiecteze asupra celuilalt. De ce? Pentru că aceasta este calea ușoară, a confortului și a fricii de schimbare. Un partener care nu vrea să evolueze și să facă schimbări care să-l facă mai bun și mai prosper, mai echilibrat și mai mulțumit de el și de viața sa, poate să devină un vampir energetic sau chiar un abuzator cu accente de psihopat.

2. Te înlocuiește, dar nu te părăsește sau nici tu nu-i dai drumul. Poate să nu fie vorba de o persoană, ci de un hobby sau un grup de prieteni/prietene care îi consumă atât de multă energie și atenție încât nu mai are timp de tine. Munca poate fi un substitut, o scuză perfectă și foarte răspândită. Și astfel, te trezești ușor-ușor singur în doi, căci el are altceva mai bun de făcut decât să fie cu tine. În cazul în care te înlocuiește cu altă persoană, automat celălalt/cealaltă e mai bun/mai bună decât tine. El/ea nu va ezita să te compare ca să te umilească, chipurile să te motiveze. Întotdeauna va exista în afară ceva mai bun și mai satisfăcător decât în relație. Sadismul său este completat perfect de masochismul celui ce suportă. 

3. Îți distruge sistematic stima de sine. Te face mic/mică, te jignește, îți spune că nu poți și că nu ești în stare, te compară și îți arată locul, care întotdeauna este sub el și sub alții. Numai cineva care nu își dă valoare, nu se consideră suficient de bun și acceptă să fie pus pe alt loc decât locul întâi poate să prelungească această relație. Se spune că repetiția este mama învățăturii și că orice minciună repetată devine adevăr. De aceea, nici nu-ți dai seama că, auzind de atâtea și atâtea ori aceste programe ce ți-au fost implementate, ai ajuns să le crezi și să te comporți ca și cum ele ar fi adevărul tău personal. Încetul cu încetul, observi că partenerul tău crește, în timp ce tu regrezsezi, îți pierzi pofta de viață, sănătatea, prietenii, oportunitățile. De fapt, ești victima unei manipulări psihice pe care ai permis-o din cauză că ai ales să joci rolul de victimă. Victima propriei neputințe, prin care ai ajuns, fără să-ți dai seama, să-i cedezi partenerului tău toată puterea ta personală, devenind instrumentul de care se folosește. Acesta e momentul în care ți-ai pierdut de tot respectul lui/ei; nu mai dă doi bani pe tine, te tratează cu inferioritatea pe care chiar ai ajuns și tu să o afișezi. Iată că a avut dreptate de la bun început! Și, în sfârșit, ai ajuns să-i dai și tu dreptate: ești mic și slab, tu nu ești în stare, doar el/ea poate. 

4. Ești de vină! Să ne înțelegem, numai tu ești de vină. Tot ce nu merge e din cauza ta! Orice realizare în cuplu se întemeiază pe geniul său, în timp ce eșecurile sunt ale tale. Tu ești cel ce îl/o trage în jos, dacă nu erai tu, el/ea era departe acum. La cât ești de greșit/ă, îi ești dator că stă cu tine și nu te părăsește. Tu cum să-l/s-o părăsești? Nu mai există altul/alta ca el/ea. El e singurul bărbat sau ea e singura femeie. Dacă, așa mic/mică cum ești, nu te mai vrea nimeni și rămâi singur/ă până la sfârșitul vieții? Inconștient, respiri clipă de clipă atașamentul față de cel/cea care ți-a devenit călău și frica de a nu fi părăsit/ă. Unde găsești tu ceva mai bun?! Te iartă de fiecare dată când greșești și îți acceptă toate slăbiciunile, pe care nu ezită să le scoată în evidență cu fiecare ocazie. Căci el/ea e mare, iar relația dintre voi a devenit de mult ierarhică, întemeiată pe ‘bunătatea’ lui/ei și pe vinovățiile tale. Dacă nu făceai anumite lucruri sau dacă făceai altele, amândoi o duceați mai bine. E clar că partenerul/partenera merită ceva mai bun decât tine și, cu toate astea, pe tine te iubește. Dacă pleci din relație, tot tu ești oricum de vină, mai ales că ești nerecunoscător. La câte a făcut el/ea pentru tine...

5. Ești orbit de propriul ORGOLIU! Cine mai e ca tine? Cine ar mai rezista în locul tău? Cine ar mai suporta atâtea? Victima este, de fapt, adevăratul călău. Întotdeauna le dăm altora ceea ce ne dăm nouă. Când te agresezi pe tine și celorlalți le vei face rău. Când ești propriul călău, nu poți fi decât și călăul celorlalți. Pentru că victima deține adevărata putere asupra călăului, având drepturi asupra sa. Rolul de victimă este, de fapt, rolul SUPEREROU sau de SUPEREROINĂ, care sacrifică iubirea de sine pentru a folosi, la schimb, puterea asupra celuilalt. Căci victima are tot dreptul să-și ia revanșa față de călău, pe care îl ține legat de el și pe care îl instigă. Victima își ia dreptul să dea și ea vina pe agresor, aducând astfel o stare de echilibru între cei doi. Numai că echilibrul nu se mai întemeiază pe creștere, ci pe cât de mult rău își fac unul altuia, fără să rămână vreunul mai prejos decât celălalt în a da replica și a egala scorul prin acte de sabotaj.

6. Ești drogat. Da. Ești dependent de doza zilnică de otravă care îți consumă sufletul, timpul, sănătatea mentală, emoțională și fizică, întreaga viață. Dependența aceasta de suferință manifestată prin masochism, prin plăcerea de a-ți face rău singur provine din ceea ce a devenit rutină. Cel mai mare profesor al nostru este obișnuința, iar dacă tu te-ai obișnuit cu ceea ce-ți face rău, ai scăpat și de cea mai mare frică a omului: frica de necunoscut. Știi că e rău, dar măcar poți să anticipezi și să gestionezi fiecare situație de criză. Știi totul dinainte, așa că lași viața ta să devină o bombă cu ceas până la următoarea explozie, pentru că disconfortul a devenit confortul zilnic. Totul este previzibil, ești stăpân pe situație, știi cum să reacționezi. În loc să trăiești, ai ajuns să supraviețuiești. Nici nu-ți mai imaginezi cum ar putea să fie altfel.

7. Crezi că e normal. Starea de toxicitate devine stilul tău de viață, felul tău de a fi, aerul pe care-l respiri în relație. Devii opac la orice sugestie din exterior, oricine încearcă să-ți deschidă ochii că e ceva în neregulă devine dușmanul tău. Te izolezi în lumea ta, plină de umbre, în care lumina pătrunde numai sub formă de mici compensații. Încătușat, sufletul începe să se revolte și transmite impulsuri de schimbare. Apar semnele depresiei, cedează organismul, boala coboară în corpul fizic, dispare capacitatea de materializare, pierderile sunt la ordinea zilei – pierderea locului de muncă, a banilor, a sănătății. Toate sunt semne de trezire. Nu mai ești la locul potrivit! Deschide ochii! Ridică-te și mergi mai departe!

Când nu mai avem unde să coborâm, ne rămâne o singură soluție: să urcăm. Când otrava relației toxice deja ne pune în pericol viața, înseamnă că e timpul să recunoaștem și să acceptăm semnele. Și mai e timpul să fim recunoscători! Pentru că, dacă nu ne-am fi pierdut pe noi, nu ne-am fi regăsit. Dacă n-am fi renunțat la noi și nu ne-am fi dizolvat în viața altuia, nu ne-am fi amintit cât de măreață este propria noastră viață și cât de mari suntem noi. 

Sursa foto: http://medicalplace.blogspot.ro/2016/07/lichidul-pleural-determinari-biochimie.html

Tabără de Astrologie în deltă, Sulina, 13-15 octombrie 2017

În weekendul 13-15 octombrie facem un sejur în Delta Dunării. E mult spus ''tabără de astrologie'', dată fiind durata (în ideea de a fi cât mai accesibilă), dar păstrăm termenul ca să înțelegem că există un nucleu: armonia cu noi înșine, din care decurge armonia cu ceilalți și cu tot ce există.

Mergând în inima apelor, tema aleasă (accesibilă și începătorilor și celor doar pasionați de astrologie) este INTELIGENȚA EMOȚIONALĂ ÎN ASTROLOGIE. Vorbim despre emoții și despre stăpânirea lor.

Astrologia bineînțeles că este miezul care ne reunește, dar mai ales pretextul. Seminar vom face doar sâmbăta, cam 2 ore dimineața, 2 după-amiaza (știm cam cât durează de fapt 2 ore), ca să avem timp și de explorare sau plimbare cu barca. Plecăm vineri și ne întoarcem duminică.

Modelul de organizare va fi cel obișnuit: toată lumea plătește egal, cazarea + masa, fiecare se organizează cu transportul și punem un preț pentru participarea la curs, de achitat acolo (100 lei). În rest, ne leagă voia bună, revelațiile, prietenia.

De data asta, spre deosebire de taberele lungi, expediția se încadrează la categoria ''family'', deci se poate veni cu copii cu tot (care n-au ce să caute la curs, dar îi trimitem la pescuit și le dăm sarcină să ne aștepte cu saramură și cu mămăligă).

Destinația: SULINA

Pensiunea PORTO FRANCO

Avem doar 10 camere în această pensiune. Ele se ocupă în ordinea înscrierilor. După depășirea numărului de locuri, dacă e cazul, am vorbit să ne împrăștiem pe la vecini.

Intențiile de participare, vă rog, pe mail, ca să pot ține o evidență: valeriu.panoiu@gmail.com.

Tarife cazare: avem practic 2 nopți de cazare

160 lei/sejur/persoană în cameră dublă cu mic dejun inclus

pentru copil: 100 lei/sejur cu mic dejun inclus

Toate camerele au 2 paturi si o canapea extensibilă.

Micul dejun se serveste in regim bufet.

Pentru celelalte mese, zilnic vom avea de ales dintr-un meniu ce va fi afisat la micul dejun. Meniul contine preparate din peste, carne de pui si porc. Vom spune dinainte daca exista alte obiceiuri alimentare.

Până la Tulcea, drumul durează din București maxim 4 ore. Traseul recomandat: autostradă până la Drajna, apoi drumul vechi, spre Hârșova – Tulcea.

La Sulina se ajunge doar pe apă, (mașinile urmând a fi lăsate în Tulcea):

- pentru cine poate pleca de dimineața și ajunge la prânz în Tulcea, cu nava pasager capacitate 200 locuri - cursa zilnica 13.30 din Tulcea - cost calatorie 50 lei/persoana - timp calatorie 4,5 ore - parcarea masinii in acest caz se face in parcarea din zona Garii Tulcea - imbarcarea de pe faleza Gara Fluviala. Nu e necesara rezervarea.

- cu o șalupă de 10-12 locuri ce poate fi închiriată la orice oră de către un grup. Durata călătoriei: 1,5-2 ore. Tariful este 700 de lei/cursă (bani care se împart/persoană în funcție de gradul de ocupare, deci aproximativ 70 lei/persoană). Vom face rezervare. Pentru cei ce pleacă de exemplu, din București, la ora prânzului, după ce ies copiii de la școală, rezervăm o șalupă la ora 16:00 sau 16:30. Dădeam exemplul personal, bineînțeles că fiecare își calculează timpul din localitatea de origine.

Sâmbătă facem traseu turistic, probabil Traseul „Vărsarea” – farul vechi, cherhana, statia meteo, farul nou, gura de varsare a Dunarii, insula cu pasari, golful Musura.

Gazda noastră cea minunată, mare iubitoare de astrologie (vedeți tabloul de pe casa scării în pensiune) ne răsfață și ne oferă o masă de întâmpinare vineri seara pentru toți participanții. 

Sulina, venim!

Marte în Fecioară: Unde dai și unde crapă

‘Mai curat, mai uscat.’ Tranzitul lui Marte în Fecioară face reclamă la scutece de nou-născuți. Traseul astral se desfășoară între 5 septembrie și 22 octombrie 2017 și declanșează o campanie de salubrizare forțată. Vrem, nu vrem, facem curățenie într-un cotlon al vieții noastre, dar nu în oricare, ci exact acolo unde tot amânăm.

Fiecare dintre noi are un tip de acțiune care nu-i face plăcere sub nicio formă. Unii nu suportă să spele vase, alții să calce rufe. Unii nu-i suportă pe bețivi, alții consideră că sexul e murdar. Unii nu suportă să piardă timpul pe la cozi, alții detestă aglomerația. Unora nu le place să dea explicații de niciun fel, alții acceptă greu că oamenii nu sunt ca ei, nu țin pasul și au alt ritm. Unora nu le place să impună limite și să spună nu, alții nu acceptă că au pierdut definitiv ceva ce nu se va mai întoarce. Că tot începe anul școlar, Marte în Fecioară vine cu o campanie fulger de reeducare.

Ce nu suporți? De aia ai parte! 

Poate nu dorim să interacționăm cu anumiți oameni! Surpriză! Fix de ei ne lovim acum. Mai ales de cei cu care avem ceva de împărțit sau de rezolvat. Se mai coace o bubă, se mai sparge puroiul, mai dezinfectăm și pansăm acolo unde nu am acționat la timp. Vin peste noi din urmă acțiuni nefăcute la vremea lor sau efectuate incorect ori incomplet. Marte în Fecioară ne trage de mânecă și, în perfecționismul său, ne ceartă: Ori facem, ori nu mai facem. Dacă ne apucăm, facem bine și până la capăt.

E cazul să ducem la capăt ceea ce nu am încheiat la timp, să tăiem legăturile nefaste, să curățăm ceea ce era murdar. Cum ar veni, să schimbăm pampersul. Se separă grâul de neghină în această perioadă, iar adevărul se ridică la suprafață din noroiul de pe fundul apei, care părea că-l va ține prizonier pe vecie. Mizeria se alege de puritate. Este timpul ca multe din cele strâmbe să se îndrepte, ca răul să-și piardă puterea, ca oamenii fățarnici să-și piardă măștile.

Mai este o întrebare pe care o pune acest tranzit, una din folclor: ‚Pe mine m-ai omorât, dar cu calul ce-ai avut?’ Marte în Fecioară declanșează un efect de domino. Ce planetă se simte de obicei cel mai prost în zodia Fecioarei, cea mai populată acum? Jupiter. Unde se află Jupiter? În Balanță până pe 10 octombrie, când trece în Scorpion, ambele zodii aând legătură cu parteneriatele și cu resursele deținute în comun.

Între 5 septembrie și 22 octombrie, partenerul, asociatul, colaboratorul, soțul, soția, iubitul, iubita, copilul, părintele, colegul de apartament pot deveni victime colaterale. Pierderile unuia îl pot afecta și pe celălalt sau, mai mult, unul declanșează fără voia lui o serie de evenimente în viața celuilalt. Contexul astral deschide un lanț karmic în relații. În majoritatea cazurilor, numai o terță persoană sau o instituție pot reinstaura echilibrul. La acorduri directe mai rar se poate ajunge prin bună înțelegere, cel mult prin perseverență și prin picătura chinezeazscă. Așadar, intermedierea este mai presus de mediere. Vremea este bună însă pentru semnat acte, contracte, acorduri scrise, pentru obținut hotărâri legale, pentru achiziții, vânzări, aprobări, drumuri cu folos.

Fondul general al lui Marte în Fecioară, aflat acasă la Mercur, este unul de iritare, de nerăbdare, de stres și ciocniri verbale, de argumente și explicații. Cei ce au dreptatea de partea lor își croiesc mai ușor drum prin obstacole. Puterea de convingere a celor ce trăiesc în adevăr este devastatoare. Mai mult, Marte alături de celelalte planete din Fecioară lucrează acum la îndeplinirea unor dorințe majore de viață și la rafinarea unor idealuri.

Sub înaltul patronaj al lui Marte în Fecioară, există numai nivelul de excelență în standardul de calitate. Chiar dacă lucrurile nu se întâmplă în viteza dorită, chiar dacă nu ies în forma inițială, tot ce facem între 5 septembrie și 22 octombrie ori nu este în planul nostru de viață și ar fi cazul să ne împăcăm cu ideea că nu e pentru noi, ori iese atunci când s-au întrunit toate condițiile și în modul ideal posibil.

Sursa foto: http://www.sierraclub.org/sierra/2015-3-may-june/green-life/compostable-diapers-take-load-landfills

Da! Femeia să se teamă de bărbat!

Că Dumnezeu este iubire și că dogma religioasă este misogină sunt dincolo de orice demonstrație. Mesajele incluse în Biblie sunt trunchiate, susținând superioritatea masculinului și inferioritatea femininului. Fără să dorească întemeierea unei religii, nici măcar Iisus nu a putut împiedica folosirea tendențioasă a puterii cuvintelor sale ca temelie pentru oficializarea patriarhatului: dictatura bărbaților asupra femeilor. Citind Biblia printre cuvinte, Adevărul iese oricum la suprafață, pentru că nu poate fi ascuns. Sau poate fi ascuns cu intenție acolo unde este cel mai greu de găsit și de crezut: la vedere.

Slujba de cununie conține pasaje extinse din Epistola către Efeseni a Sf. Apostol Pavel. Femeilor li se recomandă să se supună bărbaților (5.22), pentru că bărbatul este cap femeii (5.23) iar, ca un apogeu, femeia să se teamă de bărbat (5.33). Aceste fragmente aparent îl absolvă pe bărbat de orice responsabilitate și îl instaurează pe tronul de domn și stăpân al femeii. Iar dacă 'așa a zis Dumnezeu', bărbatul are toate drepturile asupra femeii, când vrea el, indiferent de voința ei, căci doar 'i se cuvine'.

Se trece cu vederea că Sf. Aposol Pavel confirmă că iubirea necondiționată nu există! Prin urmare, cadrul unei căsnicii și durata ei sunt condiționate de legea schimbului, de ceea ce oferă femeia ca răspuns la stimulii bărbatului. Se omite de obicei în interpretările misogine fișa postului pentru bărbat. În aceeași epistolă citată în slujba de cununie apare lista cu obligații ale bărbatului:

• (...) precum Biserica se supune lui Hristos, aşa şi femeile bărbaţilor lor, întru totul. (5.24)

Și dacă bărbatul nu i se supune lui Hristos? Dacă bărbatul ia decizii și face alegeri care nu sunt în Hristos? Dacă a rătăcit calea? Ascultarea femeii se face cu discernământ, nu cu ochii închiși. Un bărbat orgolios peste fire, nestăpânit în viciile sale ori dereglat psihic este clar că nu-l urmează pe Dumnezeu, că nu trăiește în planul divin, că nu aspiră spre înalt. După cum spune textul biblic, întru totul femeia e datoare să se supună bărbatului numai dacă el îl manifestă pe Dumnezeu prin el. 

• Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre, după cum şi Hristos a iubit Biserica, şi S-a dat pe Sine pentru ea. (5.25)

Bărbatul care se pune doar pe el în centrul propriei vieți nu este bărbat. Este doar om. Energia masculină este energia dăruirii. Când bărbatul face din propriul bine și confort scopul vieții sale, el nu este demn de o viață de familie. Tot ce este și are bărbatul mai bun și mai frumos devine al femeii cu care se însoțește. Cuplul este un spațiu al împărtășirii și al simbiozei. Tu și noi îl sfințesc pe eu. Și nu, iubirea nu este sacrificiu! Nu înseamnă să renunți la tine ca să-i fie bine doar celuilalt! Iubirea înseamnă să sacrifici tot ce este lumesc, să păstrezi și să dăruiești tot divinul din tine. Ce avem de sacrificat? Orgoliul, mândria, egosimul, lăcomia, minciuna, trădarea, ignoranța, neiertarea, răzbunarea, ura, răutatea. Tot ceea ce ne trage în jos în loc să ne apropie de chipul nostru divin. Bărbatul care muncește permanent cu el, îngrijindu-și lumina interioară, își face și femeia să strălucească. 

• (...) bărbaţii sunt datori să-şi iubească femeile ca pe înseşi trupurile lor. Cel ce-şi iubeşte femeia pe sine se iubeşte. (5.28); (...) fiecare aşa să-şi iubească femeia ca pe sine însuşi. (5.33)

Nu poți iubi pe cineva decât în măsura în care te iubești pe tine. Iubirea de sine să măsura iubirii pe care o poți primi și dărui. Bărbatul are datoria să se iubească, să se respecte, să fie mulțumit de el și așa cum își hrănește zilnic trupul, deci așa cum consumă și își rafinează gusturile și plăcerile, este responsabil să producă, să muncească, să creeze, să evolueze și să împărtășească totul cu femeia sa. În plus, după cum bărbatul își respectă nevoile personale, este dator să asculte de nevoile femeii și să le pună chiar mai presus de ale sale. 

Atunci când condițiile de mai sus nu sunt respectate, cuplul își încheie misiunea, respectiv căsnicia devine nulă. Este binecunoscută o pildă din viața părintelui Arsenie Boca. La o slujbă de cununie, toată asistența a râs la textul care vorbea despre supunerea femeii, mireasa plecând capul umilită. Părintele a așteptat predica de final pentru a îndrepta neînțelegerile, adresându-se tinerei căsătorite: Dacă nu te iubește, să nu-l asculți! 

Iubirea nu este un joc de putere. Supunerea și ascultarea în cuplu trebuie să vină din iubire, nu din frică. Bărbatul este dator să-și iubească femeia, nu să-și folosească puterea asupra ei. Căsnicia întemeiată pe o relație de putere, dominare, control, interese materiale, sabotaj nu este binecuvântată de Dumnezeu. 

Singurul aspect în care bărbatului i se permite să fie mai mare decât femeia lui este în iubire! Se spune în popor că o căsnicie fericită și trainică este aceea în care, la început, bărbatul este acela care își iubește mai mult femeia. Fetelor li se recomandă să aleagă de soț un bărbat care aleagă el după ele, nu invers. Biblia confirmă această vorbă de duh. Bărbatul să-i fie cap femeii. El înainte, ea după el. Femeia își urmează bărbatul, îl ascultă, i se supune. Bărbatul dă direcția, vede primul, croiește drumul, iar femeia vine după el, îl ghidează, în temperează, se identifică cu el în armonie și echilibru, îl desăvârșește pe măsură ce se se desăvârșește pe ea prin cuplu. 

Frica este absența iubirii. O femeie știe că bărbatul ei este acela pentru care e dispusă să-și lepede toate fricile și să-și pună viața și sufletul în mâinile lui. Dar cum se scapă de o frică? Doar manifestând-o! Prin urmare, întâlnirea cu ‘bărbatul ei’ va aduce atâta lumină în viața unei femei încât ea va manifesta mai întâi umbra, ca să o vindece. Energia bărbatului care întregește femeia la nivel divin este atât de copleșitoare încât ea nu face față și nu găsește altă soluție decât să fugă ori să se întoarcă la ce a mai trăit. Dar dacă el o iubește, stă pe loc și o așteaptă, îi dă un timp, îi oferă spațiu, îi permite să se manifeste, o însoțește în călătoria de recunoaștere și vindecare, o ține de suflet. Iar dacă ea îl recunoaște, știe că nu are oricum nicio șansă și că el este el. Iar dacă binecuvântarea este de Sus, iar iubirea lui este mai mare decât frica ei și se trezește și ea, atunci pune Dumnezeu mâna. Dacă e nevoie, face și o minune.

Când femeia se teme de bărbat, iar frica ei nu are nicio putere în fața iubirii lui, cei doi formează un întreg, devenind amândoi un trup (aceeași epistolă, 5.31). Unde sunt 2 apare și 3, iar treimea este o altă unitate. Sfântă. Totul este de acum între el, ea și Dumnezeu (2+1), care este mereu cu ei, cei doi nefiind niciodată singuri, ci având toată puterea vieții de partea lor prin singura putere adevărată în orice relație: iubirea împărtășită. Bărbatul își dizolvă egoul în Dumnezeu, devenind Lumina și Iubirea în care femeia își dizolvă fricile.

Pentru orice femeie, bărbatul ei este acela care are puterea de a o conține ca un vas, cu tot ce este ea. Un vas din care ea se străduiește să scape, nevenindu-i să creadă că el este atât de mare, peste ea și peste tot. Iubirea și dăruirea totală sperie. Dar dacă și ea îl iubește și se trezește, recunoaște în cele din urmă în el bărbatul care o cuprinde atât în lumina, cât și întunericul său. După ce îl neagă și se revoltă, îl acceptă și se abandonează, devenind egala lui în toate și în Dumnezeu. Pentru o femeie, bărbatul de la Dumnezeu are leac de orice frică. 

Sursa foto: http://augureye.blogspot.ro/2013/06/twin-flame-soulmates.html

(Video) Horoscop 19-26 august 2017 la ''360 de grade'', B1TV

Înregistrarea emisiunii ''360 de grade'' din 19 august 2017, cu Alina Bădic, B1TV.

Subiectul: Horoscop 19-26 august, zodie cu zodie

Eclipsă de Soare pe Lună Nouă în Leu, 21 august. Evenimente de destin. Începuturi durabile și așezări spectaculoase. Situații imposibile rezolvate în mod neașteptat, susținute de trigonul Soare-Uranus.

Stabilitate și claritate asigurate de trigonul Marte-Saturn. Rezultate în funcție de efortul depus. Muncă răsplătită. Cuadratură Venus-Uranus: evenimente relaționale care îi lasă pe mulți cu gura căscată. 

Mercur retrograd în Fecioară. Corectarea unor drumuri greșite. Întoarcerea unor situații și relații pe calea cea mai favorabilă.

Horoscop Berbec
Horoscop Taur
Horoscop Gemeni
Horoscop Rac
Horoscop Leu
Horoscop Fecioară
Horoscop Balanță
Horoscop Scorpion
Horoscop Săgetător
Horoscop Capricorn
Horoscop Vărsător
Horoscop Pești

Mitul ‘Stăm împreună pentru copii!’

O declarație halucinantă a unui părinte de doi copii cu o căsnicie eșuată, dar ținută în viață prin libertățile pe care cei doi și le acordă ori și le iau singuri în paralel cu relația oficială, sună cam așa: ‘Eu trăiesc pentru a le croi un drum copiilor mei.’ Cazul este cât se poate de real și cred că replica la această bazaconie a fost rostită cu gura mea direct din sufletul său încătușat, care nici nu acceptă că se minte și se iluzionează singur: ‘Înainte de a le face un drum copiilor, ești dator să-ți faci tu un drum!’

Acest exemplu ilustrează presiunea pe care părinții o pun pe umerii copiilor, proiectând asupra lor toate neîmplinirile și frustrările personale pe care nici măcar nu și le recunosc față de ei înșiși. În primul rând, acești copii sunt victimele fanteziilor unr părinți care nu își își înțeleg principala responsabilitate: aceea de a trăi la înălțimea unor valori și principii, astfel încât să-și inspire copiii prin puterea exemplului. Educația în familie se face prin imitație, deci prin inspirație. Familia, ca și relația, este un spațiu în care copiii simt tot ce se întâmplă. De exemplu, chiar dacă părinții nu se ceartă de față cu copiii, ei simt oricum tensiunea. Și, mai grav, simt că părinții lor se ascund și îi mint. ‘Copii, stați liniștiți, totul e în regulă!’ Copiii înțeleg instinctiv însă că afară gardul, înăuntru leopardul. Ei fiind imitatori de comportamente, ce învață de la părinții lor în această situație? Să mintă, să se ascundă, să se prefacă, deci să-și ascundă sentimentele, să pozeze frumos, să se reprime, să nu recunoască ceea ce au pe suflet. În familiile în care mocnește discordia și lucește prefăcătoria cresc copii care dezvoltă în timp probleme mai mari decât cei născuți în familii care se ceartă, chiar dacă se mai strigă și se sparg farfurii. Aceștia din urmă învață măcar de mici să fie expuși la conflicte și să gestioneze situații de criză.

Copiii folosiți ca motivație pentru conservarea unei familii în care părinții nefericiți își chinuie sufletul într-un corp ținut prizonier își creează de mici experiențe de viață pentru faza de adult, în care au de rezolvat ceea ce nu au reușit să integreze părinții. Ei pornesc la drum cu un set de minusuri numai bune de reprodus prin experiențele lor de mai târziu în relații. Acești copii nu învață lecția elementară a trăirii în lumea fizică: capacitatea de a face alegeri. Având părinți care nu iau decizia fermă de a alinia sufletul cu trupul, sunt predispuși la alegeri parteneriale prin care se sabotează. Învață din familie să nu încheie lucrurile la timp, să amâne, să-și găsească scuze. Netrăind în adevăr, ci într-un mediu în care părinții trăiesc separat dar împreună, acești copii ajung să dezvolte un stil de viață duplicitar, să aibă permanent ceva de ascuns, să-și atragă complexe de vinovăție, să-și facă rău singuri, să nu se confrunte cu realitatea, să dobândească un comportament evitant, să se refugieze în realități paralele și în povești. Ca să-și vindece acest tipar, clar își vor alege un partener/o parteneră, dacă nu chiar se vor căsători cu el/ea, într-un joc de rol agresor-victimă. 

Cunoaștem că cea mai bună scuză pentru a nu lua decizii în familie sunt copiii. Adevărul este însă cu totul altul. Părinții care nu mai au nimic în comun dar simulează o familie virtuală pentru copii sunt niște abuzatori. Abuzatorii întotdeauna caută vinovați, pentru că ei nu-și asumă responsabilitatea pentru deciziile lor. Așadar, mai târziu, copiii aud replica ‘Din cauza ta nu am divorțat de tatăl tău/de mama ta!’ sau ‘Pentru voi am îndurat atâtea!’. Fals! Acești părinți invocă argumentul cu pricina tocmai... din dragoste!!! ‘Nu am divorțat ca să aveți tată/mamă, din dragoste pentru voi!’ Din nou fals! Acesta este un mecanism de control, nu o dovadă de iubire. Este apanajul celui ce se sacrifică pentru a deține puterea asupra celui mai mic decât el care, în viziunea sa, îi este dator până la moarte. Sacrificiul adevărat nu scoate niciodată ochii și nu așteaptă recunoștință. Dacă așteaptă, el este făcut din poziție de putere, nu din iubire.

În planul fizic, copiii sunt legături lumești între doi oameni. Câți nu fac copii ca să nu-și piardă partenerul sau ca să-și asigure pe termen lung beneficiile materiale din partea celuilalt? În numeroase cazuri, prin copii este securizat de fapt confortul material și este mascată frica! Iar frica este absența iubirii. Frica zilei de mâine, frica de a nu te descurca, frica de necunoscut, frica de a o lua de la capăt, frica de o suferință și mai mare. Lașitatea și neputința. Toate sunt de înțeles, sunt realități ale experiențelor în planul fizic. Am mai scris că toată lumea suferă, dar singura diferență este că unii oameni se mai și vindecă.

În alte cazuri, traumele severe pentru copii apar sau doar continuă după divorț sau despărțire, când partenerul abuziv nu renunță sub nicio formă la teatrul de control, considerând că celălalt părinte îi este dator pe viață pentru că i-a făcut un copil. Ce nu înțeleg acești părinți este că, după despărțire, nu mai există legătură între părinții copilului. Tatăl are legătură cu copilul, mama are legătură cu copilul, dar mama și tata nu mai sunt legați. Între ei este un V, nu mai este un triunghi. În acest circ, de multe ori copilul ajunge mediator și este pus în situația de a face alegeri. Complet greșit! Copilul care face alegeri în locul părintelui este pus pe rol de părinte! Copilul își urmează părintele, nu invers! Altfel, copilului i se dă puterea, devenind un mic tiran manipulator și șantajist. Copilul este informat, nu întrebat! Deciziile majore de viață le ia părintele atâta timp cât copilul nu este independent și pe deplin responsabil pentru el însuși.

Copilul pus în rol de părinte își dezvoltă un conflict interior foarte greu de reconciliat. De aceea, trebuie evitată situația în care decide în locul părinților. Un caz concret implică un copil de 8 ani pe care ambii părinți și-l doreau în vacanța de Paște. Mama a considerat că micuțul e bine să aleagă între cei doi părinți. Poziția tatălui a fost însă foarte fermă față de copil: ‘Tu ești copil, nu tu alegi! Adulții trebuie să facă alegeri pentru tine! Nu este de datoria ta să-ți iei această răspundere de alege între mama și tata, este normal să aleg eu. Pentru a rezolva confictul, o să renunț. Te iubesc, să nu înțelegi că renunț la tine, ci la conflict. O să mergi cu mama de Paște!’

Efectele sindromului ‘împreună pentru copil/copiii’ se resimt atât în căsnicia vie deși moartă, cât și după separarea prin care unul dintre părinți nu se dezleagă de celălalt. Agresivitatea, controlul, frica, jocurile de putere, șantajul emoțional compun mediul psihic în care copilul se dezvoltă. Iar pentru că aude ‘Mama/Tata face asta pentru tine, pentru binele tău, pentru că te iubește!’, copilul asociază iubirea cu toate aceste trăiri. Și abia așteaptă să se facă mare, să iubească și el și să fie iubit, așa cum a învățat de la mama și de la tata, și să-și întemeieze o familie la fel de fericită ca și a părinților săi, pe care copiii n-o vor despărți.

Căci doi bătrâni, de 98 și 95 de ani, căsătoriți de aproape 80, se prezintă la notar să divorțeze. Bineînțeles că sunt întrebați de ce abia acum, ce s-a întâmplat de nu se mai înțeleg. ‘Ooo, dar noi nu ne-am înțeles niciodată, de când ne-am luat. Dar am așteptat să moară copiii, ca să nu sufere.’

Sursa foto: https://greatergood.berkeley.edu/article/item/are_the_children_of_parents_with_disabilities_more_empathic

Claie peste grămadă! Mercur retrograd în Fecioară

Ne-am înțeles deja că în viață nu poți să ai tot. Unde l-ai pune? Eclipsele din august 2017, cu Soarele în semnul Leului, precum și cu tranzitele altor planete prin Leu, au scos la suprafață dorințe reprimate, adevăruri ascunse, decizii îndelung amânate. Pe alocuri, viața noastră a fost și este atinsă de valuri de erupții solare, de excese de zel, de gesturi extreme. În anumite aspecte ale vieții, vrem totul sau nimic, acum ori niciodată.

Noroc cu retrogradarea lui Mercur în Fecioară între 13 august și 5 septembrie 2017. Adevărat, ultimele 5 zile de retrogradare au loc tot pe semnul Leului, dar în rest Mercur face un tur de forță retrograd într-una din zodiile de domiciliu. Efectele acestui tranzit se resimt până pe 19 septembrie. În traducere, Mercur este la el acasă și face o inspecție tehnică periodică. În primul rând, Mercur retrograd este autoreflexiv: ne face să ne gândim mai puțin la alții, la ce pot face ei pentru noi, la vinovații pe care i-am putea găsi. În Fecioară, Mercur retrograd ne ajută să conștientizăm propriile greșeli, mai ales erorile de gândire, iluziile, insistențele inutile. Pragmatic și realist, el ne spune stop acolo unde nu mai e cazul să forțăm lucrurile și ne îndeamnă să facem ordine acolo unde există haos.

Mercur retrograd în Fecioară pune în mișcare circuitul problemă-soluție-problemă-soluție-problemă-soluție. Nimic nu mai pare de nerezolvat. Singura dificultate constă acum în stabilirea priorităților, întrucât vedem unde sunt minusurile și primul impuls este să ne năpustim la grămadă asupra lor.

Pas cu pas! Aceasta este vocea retrogradării mercuriene. Să luăm lucrurile așa cum vin, să ne lăsăm în voia lor, să nu încercăm să facem nimic la calup! Rezolvările sunt individuale în această perioadă, cine încearcă să împuște mai mulți iepuri deodată se împiedică și ratează țintele. Biroul de soluții astrale e deschis non-stop dar, ca la ghișeu, pentru fiecare speță trebuie depusă o cerere separată. Totul funcționează acum en detail, nicidecum en gross. Situațiile se tratează individual, nu la comun. Se stă la coadă, în șir indian.

E ca atunci când avem de spălat, dar nu avem treabă în baie, ci în bucătărie. Nu intrăm în coșul de rufe murdare să le sortăm, albe cu albe, colorate cu colorate, astfel încât să le putem arunca vrac în mașina de spălat. Obiectivul nostru este chiuveta din bucătărie plină de vase și pahare. Luăm fiecare obiect de porțelan sau de sticlă la mână, cu grijă să nu se spargă, îl punem la scurs, îl ștergem și îl așezăm bucată cu bucată la locul său în raft sau în vitrină.

Ca la matematică, avem de respectat ordinea operațiilor. Dacă amestecăm lucrurile și nu separăm planurile, o să ajungem în final de unde am pornit. Nicăieri.

Lăcomia nu e bună! Imaginați-vă că fața malefică a lui Mercur în Fecioară e ca un tânăr proaspăt ieșit din adolescență care se roagă să aibă și el parte de femei. Iar Universul i le trimite în prezent și pe cele din trecut și pe cele cu care rezonează acum, ba și pe cele din viitor pentru care încă nu e pregătit. Ghici ghicitoare, ce poate să facă cu ele? Mercur în Fecioară zbiară la noi: Pe rând! Nu toate odată!

Curățenie, ordine și priorități. Cu asta ne ocupăm. Mai înainte de toate, avem de dus la îndeplinire acțiuni care trenează și pe care tot le-am lăsat neterminate. Mai întâi avem de luat la rând ce ne-a rămas din urmă, apoi ne concentrăm pe ce se poate face acum din aproape în aproape. Ne aflăm în continuare pe coarda sensibilă a careului Jupiter-Pluto, care ne amintește în fiecare zi că nimic bun nu vine în viața noastră dacă nu renunțăm la ce nu ne mai e de folos, la ce nu ne mai aparține, la ceea ce ne trage înapoi, în special la frici, scuze și lupte pierdute. Retro vine și de la retrocedare, prin urmare una din direcțiile actuale este aceea de a returna, a restitui, a renunța la ceva ce am folosit și nu mai este al nostru, fiind timpul să-l dăm înapoi. Proprietarii de fapt și de drept au mai multe șanse de a primi ce le aparține. Nu e vorba doar de bunuri și obiecte, ci și de relații. Mercur retrograd în Fecioară ne ajută să recunoaștem ce ne aparține, ce nu ne mai aparține și să ne așezăm pe locul nostru, fără să mai fim în plus în viața nimănui.

Mercur retrograd în Fecioară pentru fiecare zodie:

Berbec: încheierea unor proiecte profesionale, modificări în programul de lucru, evaluarea sănătății, schimbarea rutinei zilnice, eliberarea de anumite responsabilități, soluții eficiente la problemele altora.

Taur: evaluarea relațiilor afective, îndrăgostire și reîndrăgostire, atenție acordată pasiunilor, punerea în evidență a talentelor personale, prezența în centrul atenției, transformări în relația părinți-copii.

Gemeni: reprioritizarea vieții de familie, schimbări în locuință sau de locuință, interes pentru tot ce ține de casă, finalizarea unor tensiuni vechi, renunțarea la obiceiuri și dependențe, reașezarea relațiilor de familie.

Rac: finalizarea unor contracte sau înțelegeri, încheierea unor negocieri, sfârșitul unor procese de comunicare, ridicare deasupra nivelului mediului de trai, finalizarea unor drumuri, călătorii sau navete, acțiuni ce vizează mijloacele de transport (mașină, de exemplu) și mijloacle de comunicare (telefon, laptop etc.).

Leu: achitarea unor datorii, finalizarea unor investiții, finalizarea unor relații, acceptarea unor adevăruri, încheierea acelor capitole cae oricum trebuiau oprite de mult, întâlnirea cu situații care testează stima de sine și reacțiile din orgoliu.

Fecioară: asumarea unor decizii, retragerea din toiul unor lupte personale pentru ca toată lumea să se liniștească, noi direcții de acțiune, renunțarea la încrâncenarea de a atinge anumite scopuri repede și cu orice preț, concentrarea pe faptele care depind numai de implicarea personală fără niciun sprijin din partea altora.

Balanță: revelații care îi lasă pe acești nativi cu gura căscată, acțiuni care au stat în umbră și care acum se dezvăluie, identificarea a ceva ce s-a petrecut pe la spate, adevărul despre intrigi și uneltiri, o nouă privire corectă asupra oamenilor și evenimentelor.

Scorpion: renunțarea la niște idealuri, acceptarea faptului să anumite planuri nu se vor îndeplini niciodată, revizuirea relațiilor cu prietenii, întoarcerea într-un grup sau o echipă, noi perspective de viitor, apelarea la persoane cu influență și autoritate.

Săgetător: redobândirea puterii personale, ascendent asupra persoanelor cu autoritate, renegocierea relației cu șefii și autoritățile sau instituțiile oficiale, proiectarea unei noi imagini în ochii lumii, forță de a-i inspra pe alții prin exemplul personal și de a fi dat drept exemplu.

Capricorn: renunțarea la poziția de forță, confruntarea cu adevăruri greu de acceptat, modelarea convingerilor, diminuarea încăpățânării, soluționarea unor acte de jusitiție în conformitate cu drepturile și meritele divine ale fiecăruia, lăsarea în voia curentului și a lui Dumnezeu, acțiuni în care alții decid cursul evenimentelor, mai multă încredere în viață.

Vărsător: rezolvarea unor situați fiananciare, implicarea altora în proiectele personale ce presupun investiții, separări de bunuri, reglarea unor angajamente care erau deținute în comun, împărțirea clară a responsabilităților comune, bonusuri, premii, recompense, noi responsabilități asumate împreună cu partenerul, un nou sens al cuvântului împreună.

Pești: discuții în cuplu, repoziționarea în relația cu clienții, finalizarea unor parteneriate și relații, închiderea unor discuții, certuri și negocieri, rezolvări pe cale legală, confruntarea cu persoane aflate pe poziție divergentă, rol de mediere, armonizare a relațiilor prin renunțare și diplomație.

Sursa foto: http://www.icanmakeyouamillionaire.com/

Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de nebunie

Venim pe această lume să experimentăm la nivel individual, să fim unici, să reducem toate posibilitățile la una singură. În corpul fizic, infinitul devine 1. Poate cea mai grea lecție pentru noi ca indivizi este să facem alegeri și să luăm decizii. Din alegerile multiple pe care le putem face în orice clipă avem de învățat să rămânem la una singură, iar odată luată decizia, să ne-o asumăm definitiv. Numai când alegerea respectă principiul numărului 1 suntem în acord cu Divinitatea, respectăm legile Universului, căci 1 este numărul lui Dumnezeu, din care decurg toate celelalte numere și puterile lor, deci tot ceea ce există.

Fiecare dintre noi are calea lui, care este de asemenea unică. Una singură. Pe calea noastră, cel mai important este să cerem și să păstrăm numai ceea ce este al nostru. Iată din nou exclusivitatea ca forță! Nu putem păstra mult timp ce nu ne aparține. În funcție de alegerile pe care le facem însă, dacă intrăm pe teritoriul altcuiva și trăim prea mult în dualitate, calea noastră începe să ocolească și ajungem să pierdem chiar și ce era al nostru până atunci. Dumnezeu redistribuie întotdeauna ceea ce este al nostru dar nu folosim. Simplu, îi găsește alt loc, îl ia și-l dă altuia.

Cât timp ne păstrăm în legea lui 1, în alegerile ferme, în deciziile asumate față de noi înșine și față de ceilalți, în exclusivitate, în integritate, toată puterea este la noi. Cu prima minciună față de noi înșine și față de alții intrăm în dualitate, sufletul ni se împrăștie, ieșind de pe drumul nostru. Unde ajungem? Pe drumul altuia! Ajungem să trăim viața altcuiva.

Cel mai evident transfer de putere se face la nivelul energiei sexuale. Sexul este cea mai mare putere din Univers, forța creatoare, prin care masculinul se unește cu femininul. Sexualitatea manifestată în iubire într-un cuplu asumat îl coboară pe Dumnezeu pe Pământ.

Ce se întâmplă când, în afara cuplului, unul dintre parteneri întreține relații sexuale cu altcineva? Sexul este desprins, în primul rând, de iubire și devine o manifestare a puterii. Partenerul care înșală face ceva pe ascuns, la adăpstul întunericului, deci scoate Lumina din cuplu, intrând într-un joc de putere pe care-l joacă cu ambii parteneri. Este evident că la mijloc există o neasumare, o lipsă de poziționare clară. Cel ce înșală pune în scenă un comportament evitant, deci fuge de asumarea unei decizii ferme. El/ea nu se confruntă cu alegerea, ajungând să fie prins/ă între două planuri. Din unicitate, plonjează în dualitate, separând sufletul de trup și ajungând să-și scadă puterea.

Ce nu stăpânești, te stăpânește. Atunci când cineva are de ales între doi parteneri de care se leagă sexual (să nu amintim cazurile în care vorbim de cel puțin doi parteneri), deja persoana cedează altcuiva puterea asupra sa. Altcineva e stăpân pe el/ea, de fapt ambii parteneri au drepturi asupra lui/ei. În relația paralelă în care nu dragostea este liantul, infidelul/infidela se conectează la toată Umbra partenerului, care ajunge să-l domine până la obsesie. 

Relația sexualizată în afara cuplului este de înțeles și ea în anumite cazuri, de pildă cele medicale, în care unul dintre parteneri este inapt fizic pentru mai mult timp, producând dezechilibre hormonale și psihice în partenerul complet funcțional. Dar în situația în care unul dintre partenerii unui cuplu leagă o relație paralelă, el ajunge să-și dea valoare doar pentru o parte din el/ea, lăsându-se folosit ca pe un obiect, reducându-se la o simplă bucată de carne, devenind pradă.

Asemenea situații apar în momente de testare a capacității de a lua decizii, asociate lecției iubirii! Pentru că cineva care se iubește nu acceptă să se împuțineze, să se facă mai mic decât este, să se rupă în bucăți! Sunt frecvente cazurile în care cineva care nu se iubește, care s-a complăcut îndelung în rolul de victimă/sclav/servitor și care n-a știut să-și descopere valoarea personală ca individ, în momentul în care întâlnește iubirea adevărată, care-i deschide tot sufletul și îi modifică automat vibrația corpului, se sperie și fuge! Și unde se duce? Înapoi în relația pe care chipurile o încheiase, dar care îl pune la adăpost de Iubirea care îl orbește cu Lumina sa. E mai bine în confortul lipsei stimei de sine, căci pe aceea o cunoaște cel mai bine.

De ce să te înalți când poți să cobori? De ce să te faci mare când poți fi și mic? De ce să fii neprețuit când poți să te dai așa ieftin?

Alegerea neasumată îl/o face pe cel/cea care merge pe două căi (sau mai multe) să aleagă de fapt împotriva sufletului. Sufletul se desprinde de trup, care devine incapabil să mai primească iubirea și ajunge să se degradeze, atrăgând suferințe mentale, emoționale, fizice.

Da, efectul Iubirii poate fi schizoid! S-a demonstrat clinic că, atunci când ne îndrăgostim, se activează în creier aceleași procese care au loc în cazul dereglărilor psihice. Pentru cineva care învață pentru prima oară să iubească și să se lase iubit/ă, dragostea poate să ducă la nebunie, la manifestări iraționale, la schimbări de dispoziție, insomnii, dureri de cap, reacții alergice, impulsivitate, gânduri obsesive. S-a ajuns ca OMS (Organizația Mondială a Sănătății) să clasifice dragostea drept boală psihică, sindromul 63.9. Impactul poate fi atât de mare pentru partenerul care își deschide pentru prima dată inima și se întâlnește cu sinele și cu Dumnezeu în corp, încât poate să o ia razna la propriu. 

În nomenclatorul bolilor psihice, la sindromul menționat se inventariază printre manfestări și stima de sine hipertrofiată. Pentru cineva care nu s-a simțit o viață iubit și validat să fie pus de sufletul său pereche în rolul de Rege sau Regină înseamnă trecerea de la o extremă la cealaltă. Tranziția aceasta bruscă induce un comportament bipolar. În asemenea cazuri, deschiderea totală a inimii aduce conectarea la propria sexualitate, în potențialul său maxim. Lipsa de până atunci devenită dintr-o dată exces împinge partenerul care se descoperă în dimensiunea sa divină să acopere lipsa de care a avut parte în trecut. Așa se face că, înțelegând acum natura sexualității sale divine, el/ea se întoarce la fosta relație pentru o demonstrație sexuală de forță, înlocuind iubirea cu puterea ce creează dependență, control, dominare, obsesie.

Iată că ‘nebun din dragoste’ nu e doar o imagine poetică, ci o realitate medicală. Dacă nebunia poate lua naștere din dragoste, ce anume împiedică vindecarea? Lipsa unei alegeri care să dizolve dualitatea într-o direcție unică.

Alegerea corectă este întotdeauna cea a inimii! Este de regulă alegerea care te sperie! Care te face să-ți înfrunți cea mai mare frică! Nimic nu dă mai multă dependență ca Iubirea, iar odată ce ai cunoscut-o, e imposibil să-ți mai dorești altceva și să renunți la ea. E imposibil să vrei să mai fii vreodată mai mic decât ai descoperit că ești cu adevărat! Numai această alegere poate aduce din nou sufletul în trup și îl poate chema pe Dumnezeu înapoi. Căci el se manifestă întotdeauna acolo unde există integritate și asumare la lumina zilei. După chipul și asemănarea Lui, noi suntem creați să aducem în planul fizic Adevărul, Lumina și Iubirea!

Nimic și nimeni nu este de condamnat, cu atât mai puțin cei ce au nevoie să experimenteze dualitatea ca să înțeleagă că puterea stă în alegerea unei singure căi. Aici, pe planeta noastră, totul este de trăit, de rezolvat, de vindecat, de rafinat, de transformat, de sublimat. Alegerile corecte sunt cele prin care lăsăm viața să curgă într-o formă tot mai armonioasă, într-o experiență tot mai înaltă, într-o trăire tot mai curată, mai pură, mai luminoasă.

Sursa foto: http://www.punjabigraphics.com/pg/good-night/page/33/

O singură cale: calea iubirii

Oamenii se împart în două categorii: cei care obțin ceea ce își doresc, respectiv cei care nu obțin ceea ce își doresc.

Oamenii din prima categorie merg pe CALEA PUTERII. Ei știu întotdeauna ce vor, sunt motivați de succes, își urmează drept ținta. Ei sunt competitivi și știu să-și pună nevoile deasupra nevoilor celorlalți. Centrați pe sine și luptători, ei au permanent în vedere binele personal. Pe calea lor, duc războaie personale ca să-și atingă scopurile, făcând victime, apelând la stategii de forță și manipulare.  

Oamenii care nu obțin ceea ce vor au destinată CALEA ÎNȚELEPCIUNII. Ei sunt aceia care se gândesc în primul rând la ceilalți și abia pe urmă la ei. Ei renunță la ei, împart ceea ce au până la risipă, confundând iubirea cu mila sau cu sacrificiul de sine. Desigur, Universul materializează într-un final aspirațiile sufletului nostru. Așa se face că cei ce își doresc și ei lucruri ca toți oamenii primesc în cele din urmă, dar mult mai târziu și într-o cu totul altă formă, de regulă peste așteptările lor.

Calea înțelepciunii devine calea credinței, la fel cum calea puterii este cala luptei, a celor ce vor să câștige, să aibă dreptate și să-i domine pe alții.

Din arta războiului știm că luptătorul devine și înțelept în două condiții:

1. Știe să-și aleagă luptele și nu se epuizează în cauze mărunte sau pierdute din start.

2. Știe când să se oprească și să se retragă la timp, atunci când devine evident că a continua lupta conduce la sinucidere, întrucât pierderile nu mai pot fi ținute sub control.

Înțeleptul ajunge să stăpânească puterea în momentul în care:

1. Acceptă că nu există nimeni mai important decât el însuși, ajungând să nu-i mai pună pe alții pe locul întâi și să-și revendice puterea personală.

2. Își asumă rolul de lider prin puterea exemplului, influențându-i pe ceilalți nici prin forță și nici prin masochism, ci prin acțiunile călăuzite de respectul de sine, de trăirea la nivelul convingerilor și valorilor personale. 

La răscruce, aceste două căi, a puterii și a înțelepciunii, se unesc într-un singur drum: CALEA IUBIRII. Pe această cale, iubirea se sine se întâlnește cu iubirea față de ceilalți, limitele personale respectă limitele celorlalți, abuzul se topește în smerenie, greșeala este absorbită de iertare, victima face pace cu agresorul.

Iubirea accepă alegerile celorlalți. Iubirea se dă la o parte atunci când cineva ia decizia de a pleaca. Iubirea nu ține ce nu-ți mai aparține. Iubirea renunță să lupte și dă drumul.

Legea atracției funcționează prin respingere, întrucât cei doi poli trebuie să se atingă pentru a atinge punctul de echilibru. Uneori, doi oameni au nevoie să se separe, să ia distanță, pentru a vedea că își aparțin și că locul lor este unul lângă altul. Mai ales cei ce merg pe calea puterii au nevoie de termeni de comparație și au nevoie să distrugă tot, să părăsească, să trădeze, pentru a se înțelepți și a-și accepta locul cu tot sufletul care se trezește în ei abia după pierdere. Cei aflați pe calea înțelepciunii învață din suferință, lăsându-se agresați până la autodistrugere, pentru a se reabilita pentru a se ridica și a accepta că iubirea este un echilibru între cât primești și cât dăruiești, ajungând să iasă din rolul de victime și să le răspundă călăilor cu manifestări de putere, pentru a aduce armonie și ordine în fostul haos, unind binele cu răul, lumina cu întunericul.

Alteori, pentru ca un cuplu care nu se mai iubește să se despartă defintiv e nevoie să reia iar și iar legătura, să se contopească, pentru a o lua în sfârșit fiecare pe drumul lui. Sunt frecvente cazurile în care în cuplurile mai ales tinere este nevoie de o fuziune fizică totală mergând până la o sarcină, ca ultim act al unei piese de teatru. Numai după ce ambii renunță la sarcină, deci la ideea de continuitate a lor împreună, se scrie definitiv ultimul capitol.

În tot acest timp în care oamenii iau decizii împotriva propriului suflet, iubirea stă pe margine la pândă și așteaptă. Își așteaptă rândul. Acolo unde totul s-a terminat și unde a rămas numai scrum și noroi. Iubirea așteaptă să coboare în Infern și să aducă lumină peste întuneric. Lupta și sacrificiul se epuizează. Iubirea numai rabdă și nu renuță. Ea începe acolo unde totul pare că se sfârșește. Începe și nu se termină niciodată...

Sursa foto: https://coffeemeetsbagel.com/blog/index.php/best-date-tips/relationship-crossroads/

(Video) Horoscop 6-12 august 2017 la ''360 de grade'', B1TV

Înregistrarea emisiunii ''360 de grade'' din 5 august 2017, cu Alina Bădic, B1TV.

Subiectul: Analiza săptămânii 6-12 august, horoscopul pentru fiecare zodie

Eclipsa de Lună, 7 august, pe Luna Plină în Leu. Răsturnări de situație. 180 de grade față de luna februarie, când pe 11 am avut Lună Plină cu eclipsă invers, în Leu.

Cuadratură Jupiter-Pluto. Ca să creștem, trebuie să știm la ce să renunțăm.

Sextle Mercur-Venus și Soare-Jupiter. Ușurință în comunicare și noroc, șanse providențiale.

Horoscop Berbec
Horoscop Taur
Horoscop Gemeni
Horoscop Rac
Horoscop Leu
Horoscop Fecioară
Horoscop Balanță
Horoscop Scorpion
Horoscop Săgetător
Horoscop Capricorn
Horoscop Vărsător
Horoscop Pești