Marte Inchizitorul: Iubirea arde pe rug

Valul de energie cosmica ce se revarsa asupra planetei noastre face ca totul sa se accelereze, iar timpul sa se comprime. Avem uneori impresia ca, in cateva luni de zile, traim experiente pentru care, inainte, aveam nevoie de mai multi ani ca sa le asimilam. In acest vartej, un respiro astral vine ca o bineuvantare. Marte, planeta actiunii si a curajului, retrogradeaza in Balanta intre 2 martie si 20 mai 2014. Nu este insa nicidecum un repaos pasiv, in care batem pasul pe loc, ci e un rastimp in care ne reasezam, intrucat nu putem merge mai departe fara sa ne uitam inapoi. Pentru a ne proiecta viitorul, este obligatoriu sa ne rescriem trecutul.

Marte face aceasta miscare pe Cer, rascolind cea mai sensibila zona a anului 2014: relatiile. Si, inevitabil, ajungem la iubire eterna poveste... Crucea cosmica pe semne cardinale, cu Uranus in Berbec, Jupiter in Rac, Marte in Balanta si Pluto in Capricorn, activa in aceasta formula pana in vara acestui an, devine un titirez in miscare. Toate relatiile se reevalueaza, ies la suprafata rani vechi, nemultumiri, frustrari, dar si motive de recunostinta. Se pun in balanta punctele forte si slabe ale fiecarui cuplu. Chiar  daca din astral pare ca s-a dat liber la despartiri si divorturi, retrogradarea lui Marte aduce noi perspective asupra iubirii. Principalul dar al acestei perioade este claritatea, care face ca privirea fiecaruia dintre noi sa se indrepte in primul rand spre noi insine si nu in exterior, spre celalalt! Ne dam seama ca degeaba ne-am incapatanat sa dam vina pe partener pentru ceva ce ne face sa suferim. Cauza este intotdeauna in noi! Universul exterior este doar oglinda noastra!

In ultimele luni, tot mai multe suflete pereche si suflete gemene s-au regasit. Nu oricui i-a fost dat sa intalneasca “o flacara geamana”, dar cei ce au avut parte de aceasta binecuvantare inteleg acum rostul unei asemenea intalniri. Cerurile s-au deschis pentru ca un numar mare de oameni sa primeasca in viata lor o jumatate “perfecta” pentru a face un salt spectaculos in evolutia lor. Numai ca acum ne dam seama care este definitia “jumatatii perfecte” sau a “sufletelor gemene”!

In primul rand, nu inseamna ca doua suflete gemene s-au intalnit ca sa ramana impreuna pana la sfarsitul vietii. Intensitatea unei astfel de intalniri este atat de mare, incat prezenta unuia langa celalalt este devastatoare, devoratoare, coplesitoare. Doua flacari puse una langa alta se mistuie si parjolesc totul in cale, deci este foarte greu ca ele sa ramana prea mult una langa cealalta. Mai mult, numeroase suflete s-au atras numai pe un nivel al vietii. In viata unora, a aparut cineva care sa le deblocheze sexualitatea si creativitatea, localizate la nivelul celei de-a doua chakre. Alte cupluri s-au format impotriva oricaror norme sociale pentru ca doi oameni sa invete sa-si deschida sufletul (rezonand pe chakra a patra) sau sa-si rezolve problemele de comunicare (chakra a cincea). Ca sa dam proprietate cuvintelor, e corect sa spunem ca foarte multe suflete “s-au ingemanat” ca sa-si rezolve cel mai mare blocaj si sa faca cel mai mare salt inainte de care aveau nevoie in acest moment! Regasirea sufletelor gemene trebuie privita ca pe un dar in evolutia personala a celor ce au avut sau au parte de o asemenea experienta. Cei ce au primit de sus o flacara geamana au fost adusi cu forta pe drumul lor in aceasta viata, pe destinul lor, pe misiunea lor cea mai inalta.

Cea mai mare lipsa ori nevoie a cuiva care avea sau nu avea deja un partener, a atras jumatatea perfecta care sa umple acea lipsa ori nevoie! Acesta a fost si este rostul aparitiei flacarilor gemene: terapeutic si evolutiv. In viata multor parteneri aflati in relatii vechi au aparut jumatati  care au lasat impresia ca ii intregesc acolo unde ii doare mai tare. Au aparut acele suflete care au pus degetul pe rana, indicand maxima vulnerabilitate, creand sentimentul de compatibilitate perfecta. Numai ca partenerul este intotdeauna o oglinda a propriei persoane, asa ca scanteia dintre cei doi arata focul interior nestins din fiecare, deci ceea ce are fiecare de vindecat pe dinauntru.

Intalnirea sufletelor gemene are loc doar pe un anume nivel de frecventa! Compatibilitatea poate fi perfecta la nivel emotional, mental, fizic, insa fuziunea nu poate fi perfecta in realitatea pe care o traim pe Pamant. Aici, suntem sub incidenta altor legi decat cele din astral, printre care legea karmei, de exemplu (cauza si efectul), sau existenta spatiului si a timpului cronologic. Sa presupunem ca doi parteneri ar fi identici, dar, intre timp, fiecare mai are alta treaba cu alti oameni (sot, sotie, copii), deci nu sunt pregatiti sa ramana definitiv legati in planul terestru. Vorbim deci despre compatibilitati… incompatibile! Despre un razboi al planurilor existentei! Adica doi oameni se recunosc ca fiind perfecti in plan mental sau ca limbaj de iubire (sa spunem ca amandoi sunt capabili sa-si dea reciproc acea atentie pe care au cautat-o o viata intreaga de la un partener), dar nu pot ramane impreuna din pricina indatoririlor terestre. Or fi ei perfecti acolo sus, in astral, in Cer, dar, una peste alta, sunt incarnati aici, pe Pamant, unde regulile jocului sunt altele.

Ba am vazut cazuri in care au ales sa fie impreuna, lasand in urma vietile pe care le-a avut fiecare pana acum (partener, sot, copii, serviciu), dar nu inseamna ca cei doi au intrat pe linia dreapta din basm, unde totul se incheie cu “si au trait fericiti pana la adanci batraneti”! Pentru ca cea mai perfecta oglinda iti va reflecta automat si cele mai mari probleme nerezolvate la tine! Iar atunci, zbuciumul devine de nesuportat, lectiile fiind atat de dure incat atractia totala genereaza respingerea fatala.

Intalnirea unei flacari gemene aduce lumina in viata, si stim ca, cu cat este mai mare lumina, cu atat mai mare va fi si umbra. Intalnirea flacarii gemene reprezinta, de fapt, intalnirea cu tine insuti. La nivel de spirit fiecare dintre noi este o scanteie divina. Cei care si-au creat aceasta experienta a intalnirii unui suflet geaman care sa-l “parleasca”, aveau nevoie de ea pentru a-si proiecta, pentru a aduce la lumina, pentru a exorciza ceva ascuns care trebuia sa iasa la suprafata. Intalnirea sufletului geaman pe un anumit nivel declanseaza un proces de trezire spirituala, de conectare la Sursa, de comunicare cu Spiritul, cu Sinele superior.

Fiecare dintre noi este aici, pe Terra, in incarnare, un geaman al Spiritului sau, aflat in directa legatura cu Dumnezeu. De fapt, toata aceasta etapa de regasire cu altul pe care o traiesc un numar atat de mare de oameni marcheaza casatoria dintre spiritul, sufletul si trupul aceleiasi fiinte! Vedem in afara noastra suflete gemene, flacari care ard la fel ca noi, tocmai pentru a ne aduce aminte ca stralucim cu totii in acelasi foc al suflarii de viata.

Retrogradarea lui Marte ne indeamna sa incetam sa fim proprii inchizitori, proprii nostri calai, niste masochisti pentru care viata nu are haz fara suferinta pe care ne-o provocam singuri prin razbunare, victimizare, vinovatie etc. Cum adica sa nu mai suferim? Cum adica sa renuntam la aceasta placere? Iar ca sa nu nu ne mai pedepsim, e nevoie sa renuntam la cautarea vinovatilor in exterior si sa ramanem cu noi insine.

Poezia lui Mihai Eminescu “Oda - in metru antic” este metafora perfecta a ceea ce traim acum. “Nu credeam sa-nvat a muri vreodata”. Am trait o viata in care tot ce era viu pentru noi era in afara! Nici nu banuiam ca, pentru a descoperi adevarul, trebuie sa ne mutam atentia din afara inauntru, deci sa omoram simbolic iluziile realitatii.

“Cand deodata tu rasarisi in cale-mi,/ Suferinta tu, dureros de dulce”. Intalnirea sufletelor gemene in exterior are tocmai aceasta conotatie, de suferinta “dureros de dulce”. Parca am gasit ce cautam la altul. Ne place, credem ca am intalnit jumatatea ideala si totusi, ne este rau. Ne doare. E ceva ce nu se poate. Parca lipseste ceva. Dar ce anume?

“Jalnic ard de viu…/ Focul meu a-l stinge nu pot cu toate/ Apele marii”. Consumul interior este teribil si nimic nu-l poate alina. Ne scaldam in apele relatiilor, incercam sa inotam langa altcineva, dar parca, in loc sa ne gasim locul, mai rau ne scufundam sau ne ia valul si  ne duce unde n-am vrea sa ajungem.

“Pe-al meu propriu rug, ma topesc in flacari/ Pot sa mai re-nviu luminos din el ca/Pasarea Phoenix?” Am creat vartejul in care suntem, am deschis cutia Pandorei, in care din promisiunile initiale a mai rams doar o palida speranta. Simtim ca nu relatia cu o flacara geamana este solutia. Ca nu celalalt este sursa noastra de lumina. Ca nu el ne intretine iubirea, fericirea, implinirea. Ca riscam sa ne ingropam de vii in iluzii, himere, asteptari. Cum sa facem ca sa reinviem? Care este cheia transformarii intunericului in lumina? Ce e de facut ca sa renastem din propria cenusa?

“Ca sa pot muri linistit, pe mine/ Mie reda-ma.” Iata Adevarul! S-a strigat “Bingo!”! Asta ne lipsea, de fapt! Conectarea cu Sinele superior! E tot ce avem de facut! Sa “ucidem” tot ce este in afara noastra si sa ne concentram pe unificarea trupului cu sufletul si cu spiritul nostru. Sa ajungem la noi.

Daca ajungem la noi insine, ajungem la Dumnezeu, din moment ce, la nivel de spirit fiecare dintre noi este o scanteie divina. Iar Dumnezeu este Iubire. Adevarul este Iubirea! Iubirea de sine! Invatam acum sa ne acceptam si sa ne iubim integral pe noi insine, cu toata lumina si intunericul care suntem!

E tot ce trebuie sa cerem in aceasta perioada! Ca trupul nostru sa devina una cu sufletul si spiritul! Putem sa meditam sau sa ne rugam pentru conectarea pe toate nivelurile cu Sinele superior, pentru crearea acelui canal divin curat care suntem, uniti in trup, suflet si Spirit, pregatiti pentru cele mai inalte misiuni personale din aceasta viata. Daca ajungem la noi insine, partenerul pe care-l avem deja sau de care ne indragostim acum, se materializeaza dupa chipul si asemanarea noastra, deci nu poate sa fie decat Unicul. Perfectul. Alesul.

Din experienta personala, de maxim folos sunt acum sedintele de terapie, initierile, constelatiile familiale si regresiile in vietile anterioare. Vindecarea trecutului este pragul care ne conduce spre rezolvarea acelor tipare inconstiente pe care le reproducem fara sa ne dam seama. Ne ajuta enorm primavara asta sa stim cine am fost, ca sa ne convingem ca putem deveni in fiecare clipa mai mult decat suntem deja! Conectarea cu Sinele aprinde lucrarea Duhului Sfânt, caruia ii permitem sa se pogoare pe Pamant. Ca terapie religioasa, de maxim folos este Acatistul Sfântului Duh.

Marte retrograd aprinde rugul pe care arde iubirea. Iubirea de Sine! Despre dânsa era vorba…

Celor care isi activeaza constiinta de sine li se dezvaluie ca fiecare dintre noi este propria flacara geamana care lumineaza pe Pamant in masura in care isi ia lumina de acolo de unde se trage, din Cer. Ai in tine lumina cat sa intretii flacara unei lumanari? Inseamna ca atragi un partener pe acelasi nivel de conectare. Numai o alta lumanare se poate aprinde de la valvataia ta. Esti o torta vie cat un Soare? Atunci iti gasesti Luna Plina care sa reflecte exact intensitatea stralucirii tale.

Prin conectarea in Spirit cu noi insine, prin iubirea de sine, materializam in afara noastra acel partener pentru o relatie implinitoare, la care pana acum nici cu gandul n-am fi gandit, indiferent ca ramane acelasi din prezent sau ca e altul. Nu ne era dor de un partener! Nu dupa el tanjeam! Ne era dor de noi insine! Fugeam dupa altcineva nestiind, de fapt, ca alergam dupa mine insumi. Iubirea de sine transforma calitatea oricarei relatii. Cine reuseste performanta de a ajunge la el insusi atata vreme cat Marte este retrograd, poate sa dea peste cap orice previziuni legate de relatia in care este implicat. Pentru cine face pasul, despartirea devine imposibila. Impacarea devine singura varianta posibila. Impacarea cu sine insusi atrage partenerul cu care te impaci perfect. Toate piedicile exterioare au fost numai pretexte pentru trezirea spirituala.

Daca ne indragostim acum de noi insine, manifestam in planul fizic acea Iubire Divina care uneste Cerul cu Pamantul! Nu putem iubi decat daca invatam Iubirea de Sine! Aflam marele Secret!

Sursa foto:

http://www.catholicchapterhouse.com/blog/2013/05/15/the-time-between-ascension-and-pentecost-a-reflection-on-the-holy-spirit/