Femei care pedepsesc bărbații

După mii de ani de patriahat, trăim la începutul mileniului III o criză de identitate fără precedent. Bărbații și femeile nu își mai găsesc locul într-o lume în care rolurile s-au inversat. Bărbații își tatuează sprâncenele și se epilează pe picioare, în timp ce femeile sunt neobosite în a produce resurse și își cresc cu mândrie singure copiii. În lumea creștină, religia a impus misoginismul și intoleranța, în timp ce Iisus vorbea umai despre iubire și pace.

Începutul secolului XXI aduce transformări majore la nivel planetar, ale căror semne s-au arătat timid după 1900, odată cu acordarea dreptului de vot femeilor de către un număr din ce în ce mai mare de state. Un nou val de energie reașază relațiile dintre bărbați și femei. Planeta se acordează pe o frecvență feminină, care în primă fază este normal să atingă stări extreme. Civilizația patriarhală și rolul bărbatului dominator ce are numai drepturi sunt pe cale să expire. Femeile, reduse în trecut la rolul de servitoare și purtătoare de material genetic, sunt reabilitate și își reclamă din nou egalitatea cu bărbații. 

Feminismul, în elanul său frenetic de ridicare a vibrației feminine, a căzut în capcana unui orgoliu care a stricat echilibrul. Femeile, în loc să-și reia locul lor de femei, aflat pe picior de egalitate cu bărbații în planul divin, au făcut mara greșeală de a lua locul bărbaților, astfel încât bărbații nu mai știu nici cum să se comporte, nici cum să se definească, nici cum să se conformeze așteptărilor femeilor. Departe de noi gândul de a-i transforma pe ‘bieții’ bărbați în niște victime, întrucât și ei au profitat la maxim de această criză, lăsând responsabilitățile pe umerii femeilor, cultivând atașamentele, dependențele și preferând confortul. Bărbații s-au infantilizat, confundând partenera cu mama, în timp ce femeile s-au maturizat forțat, tratându-și partenerii ca pe niște copii, întrucât și ei le-au permis.

Bărbații se plâng că femeile sunt prea masculine,

dar ele susțin că nu e adevărat.

Le doare-n penis de atâtea reproșuri și răutăți.

Inconștientul colectiv feminin apasă în sufletul oricărei femei butonul unor răni vechi de mii de ani. După atâta oprimare, după zeci de secole de abuzuri, de violențe, de discreditări, de viol, de încălcare a liberului arbitru, femeile poartă cu ele o ferocitate împotriva rasei masculine. În fiecare femeie există o nevoie ascunsă de a se răzbuna pe bărbați! Femeile simt nevoia să-și ia revanșa, ceea ce face parte din procesul natural de reechilibrare a raporturilor între cele două tipuri de energii.

Orice femeie trebuie să se căsătorească!

Niciun bărbat nu trebuie să rămână nepedepsit!

Femeile inhibă evoluția energiei masculine, conștient sau inconștient, iar prima responsabilitate o au mamele de băieți. Băieții sunt crescuți dependenți, încurajați să-și prefere mama în locul tatălui, adică descurajați să-și asume o relație corectă cu energia masculină. Mamele, în numeroase cazuri, îi castrează pe tații copiilor lor, îi ignoră în decizii, îi frustrează sexual, îi împing în afara cuibului, pentru a se poziționa în rol de supereroine. Iar ele fac asta ‘cu toată dragostea’, nu din orgoliu... Tot cu toată dragostea hiperprotejează copilul și fac mai totul în locul lor, creând adulți necopți și iresponsabili.

Fetele sunt crescute să fie ‚puternice’, nicidecum iubitoare, avertizate din copilărie asupra pericolelor din partea bărbaților, toți niște profitori și amatori numai de plăceri carnale. Fetele sunt învățate despre condiția inferioară a bărbaților, care trebuie crescuți și salvați.

Căsătoria apare atunci când un bărbat este mult prea în vârstă

ca să mai fie crescut de părinții săi, așa că este adoptat de o femeie.

Alergând după un echilibru în relații, și bărbații și femeile caută fără să știe nici ei ce caută, trec din partener în partener, înșeală, trădează, duc vieți duble, se mint pe ei înșiși. De fapt, orice bărbat își caută propria masculinitate și orice femeie își caută propria feminitate. Din categoria femeilor care pedepsesc bărbații, din experiență am constatat că fac parte femeile care seduc bărbați indisponibili! Femeile care acceptă aventuri ori relații de lungă durată cu bărbați însurați sau care au relații cu preoți catolici, legați prin jurăminte de castitate și celibat, manifestă inconștient aceeeași nevoie de a umili bărbații, pe care-i domină fizic, psihic și emoțional. Dependența de suferință îmbracă hainele dependenței de revanșă, pedeapsă și răzbunare. De aceea se și vorbește despre ‘războiul sexelor’ și bine știm că în dragoste și în război totul e permis, iar scopul scuză mijloacele... Puterea sexuală este principala armă de care dispun femeile în lupta cu bărbații. De fapt, pe acest tărâm nu există nicio luptă, iar răboiul a fost deja câștigat. Femeile au înfrânt!

Vindecarea relației dintre bărbați și femei începe cu vindecarea rănii de umilință moștenită de fiecare femeie de la mama ei. Pentru ca femeile să stea din nou pe locul lor de femei și să le dea voie bărbaților să fie bărbați, ele au nevoie să-și ierte și să-și accepte necondiționat propria mamă. Din relația cu mama decurge relația fiecărei femei cu propria feminitate. Invers, bărbații, pentru a-și reface legătura cu propria masculinitate, au nevoie să-și ierte și să-și accepte necondiționat tatăl. Relația cu tatăl este canalul prin care curge energia masculină pentru orice bărbat. În toată această criză de vindecare a celor două sexe, responsabiliatea majoră le revine totuși femeilor, pentru că ele au acum un ascendent asupra bărbaților și o oportunitate fără precedent de a reface balanța.

Să ne imaginăm că a venit deja ziua în care femeile restabilesc echilibrul cu bărbații nu prin răzbunare, ci prin iubire, acceptare și iertare!

Sursa foto: http://reebokcrossfitbarecove.com/rcfbcs-summer-games-battle-sexes/