De la ce m-am luat? De la o postare a unui domn care activează în lumea practicilor spirituale și care a mărturisit într-o intervenție faptul că un celebru facilitator care umple săli întregi și care care urmează să revină în România a făcut sex cu soția lui pe vremea în care era căsătorit, fapt care a condus și la destrămarea căsniciei. Bărbatul povestește că mergea la terapie împreună cu soția lui și s-a trezit că pleacă cu și mai multe traume în loc să și le vindece pe cele cu care venise. Desigur, scopul luării de poziție era demascarea înaltului personaj și recomandarea de a nu respira același aer cu impostorul, mai cu seamă că respirația conștientă e terenul lui de expertiză și de joacă.
Povestea în sine este încărcată cu multă tristețe, ruptă din triunghiul dramatic în care un guru, dornic să salveze o domniță la ananghie, devine un agresor care, în complicitate cu beneficiara, lasă în urmă o victimă. E lesne de închipuit în comentarii cât de repede se aruncă vulturii moralității și ai integrității asupra cadavrului reputației vedetei. Este fascinant cum omul, prin natura sa, simte nevoia să arate cu degetul și să pedepsească, să arunce cu piatra. Stați, nu dați! N-am zis că omul e curat! Dar mă uit cum prima reacție se îndreaptă în general asupra călăului care trebuie executat! Pornirea cea mai umană care vine cu adevărat din iubire față de semeni este îmbrățișarea victimei! Omul păgubit sufletește este primul care merită empatia și compasiunea tuturor. El nu are nevoie în primul rând de dreptate, el are nevoie de susținere, afecțiune și îmbrățișare.
O asemenea postare este mai degrabă despre nevoile victimei decât despre dreptatea făcută în raport cu agresorul. Faptul e oricum consumat și ireversibil. Printre altele, înțelegem că este exclusă din ecuația erotică lipsa de consimțământ, facilitatorul n-a participat singur la operațiune, partenera bărbatului deposedat se subînțelege că de bună voie a luat parte la acțiune. Cu siguranță la mijloc a fost o lecție de viață pentru ea, precum și un test spiritual al relației și al căsniciei pe care cei doi protagoniști nu l-au trecut. Sau l-au trecut, dar nu împreună. Într-una din posibilele interpretări, personajul negativ a fost unealta prin care cei doi parteneri s-au eliberat către alte drumuri în viață, fiecare pe al lui.
Nu ni se sugerează că am fi într-un scenariu de tip Bivolaru, deși chiar și acolo se ridică semne de întrebare în legătură cu participarea voluntară la anumite ritualuri. Circulă, de asemenea, pe internet numeroase dezvăluiri acuzatoare la adresa altor maeștri sau, mai bine zis, mari meșteri, la care am de asemenea obiecții pe care le-am mai exprimat. Adică tu, ca femeie virtuoasă în căutare de sfaturi în dragoste și răspunsuri de la un bărbat cu reputație de afemeiat, te duci la el, ba chiar de mai multe ori, după care te plângi că ai fost atinsă și că el este un demon. Păi când te-ai dus, nu ai știut unde te-ai dus? Eu doar observ și întreb. Ce-ai căutat acolo? Sunt mai multe psiholoage activiste care au pornit tot felul de campanii pe această temă de maximă senzație, care face multe like-uri.
Revenind la ce ne interesează în speța expusă, între om și profesionist n-ar fi rău să trasăm o linie clară. Facilitatorii nu sunt niște sfinți. Nimeni nu este fără de pată, căci dacă ne-am rezolva toate problemele nu ar mai fi fost nevoie să ne încarnăm. Există specialiști în domeniile lor, mulți dintre ei autori, pe care îi prefer doar în calitate profesională, îi urmăresc, îi ascult, îi citesc, deși nu mi-aș dori să fim prieteni sau să îi cunosc și mai îndeaproape, întrucât anumite minusuri de caracter nu rezonează cu minusurile mele. Știm cât de important este ca umbrele a două persoane să rezoneze. Poți să fii compatibil profesional cu cineva fără să fii compatibil într-un plan intim social. Valoarea operei nu trebuie să fie viciată de personalitatea autorului. Eu recomand surse bibliografice, de pildă, fără să recomand apropierea de omul real. Literatura ne învață să separăm autorul, entitate fizică, istorică, aflată sub contract cu viața, de narator, entitate abstractă, eliberată de numeroase aspecte biografice și de condiționări spațio-temporale.
Dar cel mai mult e de reținut din istorisirea cu note de memorie afectivă o orientare care poartă denumirea de public shaming în engleză, pe românește rușinare publică! De la a face de rușine în public. A înfiera! A lapida cu cuvinte! În esență, această tatuare a literei stacojii pe o rețea publică este o formă modernă a blestemului, deprivată doar aparent de conținutul magic, căci ea urmărește tot un efect prin care se exercită influență asupra unui comportament în vederea unei sancțiuni morale. Un act de justiție prin care victima se reabilitează, iar agresorul își primește pedeapsa. Vechiul blestem în noua sa versiune, cea digitală. Terapie de grup cu graffiti pe rețelele de socializare.
Generalizarea este una dintre capcane. Dacă cineva a greșit față de un individ, asta nu înseamnă că el a greșit față de toți și trebuie respins unanim. Dar cea mai teribilă dintre ispite este incitarea la judecată. Fiecare caz expus e bine să fie tratat în mod particular, ca pe o pildă sau un fragment de viață, orice relație între două persoane are propriul său cod care nu este universal valabil. În terapie, orice client este îndrumat să înțeleagă că, dacă părintele de sex opus a înșelat, el nu te-a înșelat pe tine, ci pe celălalt părinte al tău, prin urmare nu e a ta rana de trădare!
Ca să nu stau în afara astrologiei, vă aduc aminte că în anul de grație 2026, Lilith parcurge semnul Săgetătorului până pe 16 septembrie, tranzit început pe 20 decembrie 2025. AVEȚI GRIJĂ CE JUDECAȚI LA ALȚII! Aceasta este interpretarea la bază. Cine scoate sabia, de sabie riscă să piară. Cine judecă, va fi judecat. Primul impuls al egoului este să ne simțim superiori în raport cu cei care au greșit într-un fel în care noi n-am făcut-o. Dar ești sigur că tu nu greșești nicicum?
Curenții astrologici fac apel la empatie, bunătate și includere. La non-judecată, prin care observi și tragi concluzii pentru tine, nu pentru alții, fără să condamni, pentru că întotdeauna acolo e mai mult decât se vede și se spune. Și încă ceva! Opriți-vă din a vă bucura de răul altuia! Din a elimina cu dispreț. Din a exclude cu ură! Aceasta nu e calea luminii! Orice suflet rătăcit merită compasiune, este tot al lui Dumnezeu!
Așa că vă văd, suflete care ați suferit nedreptăți și abuzuri, vă privesc cu blândețe, acceptare și aprobare. Vă înțeleg zbuciumul. Și îmi îndrept atenția spre voi, nu spre cei care v-au cauzat răni, căci dacă îi băgăm prea mult în seamă le dăm lor energie!
Sursa foto: https://www.dreamstime.com/stock-photo-hand-david-holding-slingshot-stone-image93558112
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu