Info: Decizii, renunțări, priorități pe termen lung

Pentru că am nevoie de o mai bună organizare a timpului, am cântărit prioritățile și am luat niște decizii. Mă aflu în situația în care trebuie să aplic un principiu călăuzitor pe care îl și predic, de altfel: ”Unul dintre secretele înțelepciunii este SĂ ȘTII LA CE SĂ RENUNȚI!”

În lumina acestui criteriu de evaluare, de pe lista mea am tăiat orice invitație la tv. Nu mai simt nevoia să mă expun public pe vreun canal media, nici înregistrările pe YouTube nu mă mai tentează. Sigur, e întotdeauna drăguț să fii înjurat și să te știe lumea, mai ales că doar 3-5 % din cei ce dau cu ochii de tine pricep și despre ce e vorba. Nu exclud televiziunea de pe o poziție absolut rigidă, desigur, cine știe, în următorii ani poate voi fi compatibil chiar cu o emisiune pe care să o realizez (demersuri și oferte au mai existat, fără finalizare).

Nimeni nu este indispensabil! E destulă informație video în eter, e timpul să revin la obiceiuri care mă definesc și mă împlinesc și pe mine. În primul rând, intenționez să mă întorc serios la scris. E vorba despre lumea științelor intuitive, cu care mă ocup vocațional, dar și despre sfera de cercetare științifică. În al doilea rând, cursurile îmi ordonează tot timpul: programul de formare spirituală ocupă un weekend pe lună timp de un an, în fiecare joi am seară de curs online (ba astrologie, ba numerologie), sâmbăta la anumite intervale curs de radiestezie, uneori miercurea dimineața mai programez alte seminarii. În al treilea rând, am atât de puțin timp pentru consultații încât abia dacă apuc să răspund măcar din politețe solicitărilor; oricum nu reușesc, așa că cer mereu ca cine își dorește chiar să insiste. Apropo: consultațiile numai online, ca și cursurile. La clasă - doar grupul de formare spirituală și, sporadic, câte un seminar. Vizitele de lucru în orice alt loc din țară în afară de București sunt excluse.

Pe lângă munca mea propriu-zisă există două aspecte: viața de familie și alte proiecte personale. Știți, sau nu, că  deocamdată (și alți câțiva ani de aici înainte) sunt în principal al copiilor, împreună cu soția, acesta fiind postul cu normă întreagă. Orice altceva vine pe lângă. Proiectele personale sunt de natură educativă. Mi-e dor să învăț și să mai cresc în alte direcții, așa că mă pregătesc pentru participarea la o formare a unei școli de psihoterapie, dar și la un program de studii foarte înalte în specialitatea mea de bază, filologia.

Ca să-mi pot face misiunile personale, deci ca să scriu și să-i învăț pe alții, trebuie să mă întregesc pe mine. Așa că aleg să fiu aproape doar de familia mea și de cei cu care împărtășesc aceleași limbaje (familia de suflete), printre care se numără toți cei ce mă urmăriți și mă citiți, cu toată recunoștința pe care v-o datorez.

Să ne întâlnim cu bine și cu folos în spațiul virtual și în cel fizic!

Valeriu

P.S. Am extras special o carte oracol ca să ilustrez cele scrise, este întocmai cea care se vede.